Suspendata nu e gata!

Ne aflăm în plin proces de instaurare a dictaturii „cartelului roşu”. Semnale au fost încă dinainte ca Preşedintele să-l desemneze ca premier pe Primul Plagiator al ţării, infantilul Mickey Mao. Nu ştia Base cu cine are de-a face? Evident că da, însă pentru a scoate la lumina abjecţia comuniştilor, cea mai bună soluţie era să le dea puterea, mai ales că ei deja tranzacţionaseră trădări de pedelisti în numele „luptei” împotriva migraţiei politice. Veselia Preşedintelui a fost evidentă, iar provocările comuniştilor n-au găsit ecou la el, aşa cum se aşteptau „derbedeii roşii”.

Fără să mai stea pe gânduri, mânat şi de un varan care nu mai avea răbdare, „micul Che” a trecut rapid la epurări politice; toţi cei bănuiţi de simpatii de dreapta au început să fie eliminaţi ilegal şi fără explicaţii. În timpul ăsta, la tele-vizuini apărea Infantilul şi le vorbea proştilor despre „democraţie”, „voinţa populară” şi „legitimitatea” dată de nişte sondaje elaborate de ai lui. La fel de rapid, Parlamentul a început să dea naibii democraţia şi să elaboreze legi care să-i permanentizeze la putere pe derbedei; că doar n-or să lase „prostimea” să le ia caşcavalul din nou. Dintre legile „economice” „necesare”, cea a referendumului era esenţială. Aşadar, au anulat legea în vigoare şi au revenit la cea anterioară, mult mai favorabilă unei suspendări a Preşedintelui, suspendare atât de dorită de comunişti şi ilegală ca intenţie. Aşa cum spuneam, suspendarea este o pedeapsă ce poate fi aplicată Preşedintelui în caz de încălcare gravă a Constituţiei, dar dacă ea este folosită ca armă pentru îndepărtarea lui Traian Băsescu, devine ilegală 100%. Dar comuniştii n-au treaba cu legea, conducerile lor bazându-se pe fărădelegi...

Curtea Constituţională a declarat legea referendumului elaborată de comunişti ca neconstituţionala şi la fel s-a întâmplat şi cu legea lor electorală, concepută pentru a le asigura o uriaşă majoritate; acum, secăturile sunt descoperite şi trebuie să găsească rapid o altă cale de suspendare a celui care îi joacă aşa cum vrea, arătând unei Europe întregi cât de abjecţi şi de anti-democratici sunt cei care azi sunt la putere. Scandalul mondial al plagiatului lui Ponta, mai ales evidenta acestui plagiat ordinar (până şi concluziile lucrării de doctorat au fost copiate 100% deşi este obligatoriu că ele să fie originale) a zguduit „cartelul roşu” atât de sigur pe sine. I s-a adăugat rapid scandalul ce nu s-a încheiat încă, al „reprezentării la Consiliul European”. Constituţia e limpede la acest capitol, Preşedintele este cel care reprezintă ţară şi el este cel care conduce politica externă a României. Curtea Constituţională a confirmat această, iar reacţia lui Plagiatore a fost şocantă pentru toată Europa: „nu mă interesează decizia CCR, eu tot voi merge să reprezint România la Consiliul European, pentru că am mandat de la Parlament”. Nerecunoaşterea publică a unei hotărâri a instanţei este o infracţiune gravă, dar „procuratorului” nu de asta îi pasă; el îl are pe lăcătuşul Corlatean la Justiţie şi pe „iubitorul de infractori” Rus (protectorul banditului Năstase) – la Interne. „N-am nevoie de nici un fel de mandat al lui Traian Băsescu pentru că sunt mandatat de Parlament”, spunea plagiatorul-sef în ţară...

Trezit cu noaptea-n cap, după ce trecuse „Monitorul Oficial” în subordinea guvernului pentru a împiedica apariţia deciziei CCR (iar asta se întâmplă pentru prima dată de la Cuza încoace) Ponta ia o cursă de linie şi se prezintă la Bruxelles. Acolo îl aştepta ambasadorul, cel căruia i se înmânau însemnele reprezentării la şedinţele Consiliului European. Cum era de aşteptat, ambasadorul i le-a înmânat lui, chiar dacă a comis el însuşi o ilegalitate, pentru că aşa a decis rusofilul Marga. În timpul ăsta, Preşedintele nu putea participa în calitatea sa de reprezentant oficial al ţării la Consiliu; Ministerul de Externe nu-i confirmase că a luat act de decizia Preşedintelui privitoare la componenta delegaţiei României la Bruxelles. Desigur, ar fi putut să meargă oricum, dar acolo s-ar fi iscat un scandal de proporţii uriaşe, aşa că Base a preferat să facă o conferinţă de presă în care să anunţe că „România are reprezentare legală la Consiliul European, dar Ponta nu este reprentant legal al României” acolo. Confirmarea acstui adevăr indubitabil a venit mai târziu, în scris, de la însuşi Victor Ponta care îi cerea Preşedintelui să-i delege atribuţiile, dându-i astfel mandatul de a reprezenta legal România. Aşadar, până la acel moment, Ponta recunoastea că a fost într-o gravă ilegalitate. Nu ştiu dacă Băsescu i-a dat sau nu mandatul până la urmă, dar chiar dacă i l-a dat, infracţiunea este clară şi dovedită prin chiar semnătura lui Ponta. Aşadar, toată vorbăria cu „mandatul dat de Parlament” s-a dovedit o dată în plus o minciună ordinară cu grave efecte asupra democraţiei în România.

În acest moment (şi el încă nu s-a terminat; mai continuă şi azi...), guvernul Ponta, Ponta personal, filorusul Marga, dar şi acoliţii lor din Parlament sunt în afara legii şi trebuie să răspundă penal pentru câteva infracţiuni grave. Ştiu, ei vor subordonarea Justiţiei (au spus-o explicit şi Ponta, dar şi felix-penalul), chiar dacă UE şi Traian Băsescu au cerut şi cer în continuare o totală independentă a ei faţă de politic. Ei bine, asta nu se mai poate întâmpla, iar condamnarea definitivă a infractorului-detinut Năstase sau trimiterea în judecată a lui Fenechiu sunt doar primele semne că „doamna legată la ochi” înţelege să-şi facă treaba.

Orbiţi de dorinţa de a restaura dictatura roşie, comuniştii au lăsat economia de izbelişte. Toate promisiunile lor au fost vorbe goale, bune de prostit electoratul care i-a şi votat masiv la locale. Cum au trecut alegerile au şi început realităţile: s-au tăiat biletele pentru pensionari, nu se mai măresc salariile bugetarilor, asigurările de sănătate prin legea propusă de ei se scumpesc, ratingul de ţară a scăzut de la „BB+” cu perspective pozitive, în timpul guvernării Ungureanu, la „Baa-” cu perspective negative, Banca Mondială a corectat perspectiva de creştere economică în scădere faţă de începutul anului, iar scăderea se va dovedi drastică la următoarea evaluare etc.; şi nici n-au trecut 2 luni de guvernare roşie... Schimbările făcute de comunişti la ICR, insolventa Hidroelectrică şi, mai nou şi Oltchim sunt tot atâtea erori intenţionate şi cu efecte grave asupra democraţiei şi asupra economiei ce luase avânt datorită sacrificiilor populaţiei.

În aceste condiţii, lupta comuniştilor de a-l îndepărta pe Traian Băsescu se dovedeşte o imbecilitate fără margini; întâi că nu-l vor putea suspenda, iar apoi că în toată această perioadă, cât o mai dura lupta asta, economia nu are cum să reziste crizei mondiale, dar şi crizei interne provocate de manevrele iresponsabile ale unor infantili ajunşi la putere. Pentru toate acestea, „guvernul puscariabililor” trebuie să plece de la guvernare şi nu oricum, ci însoţiţi de răspunderea penală necesară unor atentatori la democraţia greu construită în România. Şi încă repede...