Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

13 iun. 2012

Ciomăgarii de ieri – guvernanţii de azi



Goya-Esto es peor
Azi şi mâine se împlinesc 22 de ani de la masacrele cumplite din zona Piaţa Universităţii. Ceea ce ştie toată lumea este că în Piaţă au venit „minerii” lui ilici, adevărate „batalioane de asalt” naziste, care au început să spargă capete de „intelectuali”. Cuvântul de ordine a apărut la scurt timp de la sosirea minerilor în Bucureşti: „Moarte intelectualilor”. Au căzut victime toţi cei care treceau prin zonă şi purtau ochelari, barbă sau/şi mustaţă, erau studenţi sau aveau plete. Aceştia erau pentru călăi intelectualii... Am fost acolo. Minerii din Valea Jiului, brute majoritatea, au fost totuşi mai omenoşi şi nu aplicau „corecţia” fără motiv, ba chiar un domn distins, terminat de spaimă a fost salvat de un miner care nu i-a lăsat pe „mineri” să-l atingă. Omul avea în buzunar o bancnotă-parodie de un „dolar” cu chipul lui ilici. „Minerii” urlau că are valută falsă(!), dar ortacul, mai solid ca ei şi mai impunător s-a uitat şi a decretat: „lăsaţi omul în pace, asta-i o glumă”. Dacă ar citi asta, omul precis şi-ar aminti.

Pe margine, pensionare excitate de vederea sângelui urlau isteric: „şi ăla a fost în Piaţa”, de parcă ele ar fi trecut vreodată pe-acolo, iar cel indicat cădea sub ploaia de lovituri. Oficial, atunci au murit 6 persoane, dar realitatea este mult mai cumplită şi numărul morţilor mai mare. Doar sub ochii mei au fost omorâţi trei... Venisem cu două colege, foarte revoluţionare şi justiţiare şi am fi vrut să facem ceva să le fim de ajutor, dar instinctul de conservare a fost mai puternic. Eram muţi şi lipsiţi de reacţie. Toată energia, protestul şi dorinţa de justiţie ne dispăruseră ca prin farmec. Nu puteam să realizăm că la doar 6 luni de la căderea lui Ceauşescu, în România ce se dorea democratică aveau loc asemenea manifestări de Ev Mediu. Nu ştiu câţi au văzut ce s-a întâmplat acolo pe viu şi au scăpat nevătămaţi, dar cei care au fost în Piaţa ştiu ce spun eu.

În intersecţia de la „Eva”, un nefericit fusese băgat într-o dubiţă. Până să ajungă acolo asupra lui s-a abătut o ploaie de bâte, cabluri de oţel şi druguri de metal. Auzeam cum i se rup oasele... În cele din urmă, la marginea maşinii s-a prăbuşit. Nu ştiu dacă era viu... La ultimul etaj al blocului de vis-a-vis de McDonald’s, la un balcon era mare zarvă. „Minerii” intraseră în casa cuiva şi acum îl scoteau pe balcon într-o ploaie de lovituri. L-au trecut peste balustradă pe nenorocitul care nu mai opunea nici o rezistenţă şi l-au ţinut de picioare suspendat în aer. Au început „negocierile” între agresori: să-i dea drumul sau nu? În timpul ăsta, omul se zbătea mai mult din instict. În cele din urmă groaza l-a învins şi a leşinat. Atârna în hău, la ultimul etaj şi nimeni nu ştia dacă va mai trăi sau nu. În cele din urmă a fost tras înapoi pe balcon unde, aşa leşinat cum era a fost călcat în picioare la propriu (se vedea bine pentru că balconul avea spărturi generoase). Multe lucruri nu mi le mai amintesc pentru că şi creierul a refuzat să înmagazineze asemenea imagini cumplite.

S-a vorbit mult despre minerii din Valea Jiului. Da, mulţi erau nişte brute fără urmă de trăire omenească, dar nu ei au fost criminalii. Nu le iau apărarea in corpore, pentru că şi ei au avut o contribuţie importantă în instalarea terorii în Capitală, dar trebuie să spun că adevăraţii ciomăgari nu erau mineri. Mâinile lor fine, nededate cu munca grea din mină îi diferenţiau de adevăraţii mineri. Aceştia erau „minerii” lui ilici, cei trimişi cu adresă clară la cutare şi cutare, participant sau nu la fenomenul Piaţa Universităţii. Marea masă a minerilor era o turmă condusă punctual de către cei trimişi de ilici. Tehnica era simplă: un „miner” le indica persoana şi minerii o căsăpeau judicios şi fără patimă. Niciodată nu mi-a fost dat să văd atâta vărsare de sânge fără milă, fără motiv şi fără discernământ cum a fost în 14 iunie 1990.

Cine este vinovat de baia de sânge la care am fost martor mut? Azi este cât se poate de clar: principalul criminal, instigatorul şi autorul moral al tuturor crimelor este fostul preşedinte, ilici. El este cel care a minţit spunând că minerii au venit să planteze panseluţe, în timp ce ei comiteau cele mai abominabile crime din anii '50 şi până azi. Tot el este cel care, sfidând tot – bunul simţ, cinstea, onoarea – le-a mulţumit brutelor „pentru înaltul simţ civic de care au dat dovadă”. I-a exonerat de orice responsabilitate, fără să ţină cont că minerii nu fuseseră doar în zona Universităţii, ci în toată Capitala, încă de la ora 5 dimineaţa; opreau şi legitimau oamenii pe stradă, arestau (cine le dăduse lor acest drept?!) şi funcţionau că o adevărată poliţie paralelă. De altfel, poliţia le dădea concursul fără rezerve, poliţia bătea fără alegere la fel ca minerii, şi nu ştiu ca vreun poliţist să fi fost măcar sancţionat pentru faptele comise.

După ani de tergiversări, principalul vinovat, ilici a fost scos de sub urmărirea penală. Nici nu se putea termina altfel guvernarea Năstase, guvernare ce s-a remarcat prin subordonarea justiţiei şi care a constituit motivul pentru care şi azi avem de dat socoteală în cadrul MCV. În cinismul sau, ilici nici măcar pe complicii săi mineri nu i-a protejat. Şi-a făcut treaba cu ei în toate cele patru-cinci mineriade şi apoi i-a sacrificat prin închiderea minelor. Din păcate, „societatea civilă” n-a făcut nimic pentru tragerea la răspundere a vinovaţilor; cele câteva articole şi luări timide de poziţie nu pot înlocui acţiunea fermă. Nici populaţia n-a fost mai brează, lăsând Asociaţia Victimelor Mineriadelor nesusţinută în demersurile sale. Să nu uităm nici memoria scurtă a bucureştenilor; în urmă cu 22 de ani erau terifiaţi de sălbăticia care ne-a adus o tristă celebritate internaţională, iar mai ieri îi votau masiv pe aceiaşi la primăriile de sector şi la Primăria Generală.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu