Redaţi PDL-ul pedeliştilor!

Vedem cu ochiul liber consecinţele alegerilor locale pentru PDL, dar vedem şi rezultatele pe care adversarii lor le-au obţinut. Dacă le punem alături şi ne uităm atent, ceva parcă nu se pupă. Întâi ar fi „sondajele” premergătoare alegerilor... Ştim clar că institutele de sondare sunt proprietatea fidelilor stângii, fie că vorbim despre Guşe, Teodorescu-kgb sau Vântu. În plus, experienţa anterioară ne arată că sodajele sunt complet manipulatoare, aşa cum a fost cazul şi la ultimele alegeri prezidenţiale. De data asta, însă, parcă au schimbat baza de calcul, că au nimerit-o. Toate institutele au dat cam aceleaşi rezultate şi la exit poll; asta iar poate ridica un semn de întrebare. Campania electorală a PDL a fost una stranie. Elena Udrea aproape că nu s-a văzut, iar în ultima parte a campaniei chiar a dispărut. Dispariţia ei a fost concomitentă cu alte dispariţii notabile. Primarii de la sectoarele 3 şi 6 s-au făcut nevăzuţi, non-combatul lor fiind azi confirmat. Dar nu ei sunt tot partidul...

În timp ce activiştii partidului, majoritatea tineri, inimoşi şi credincioşi misiunii lor făceau pe dracu-n patru ca să mai obţină un vot, liderii stăteau ca mortu-n păpuşoi, dacă nu toţi, măcar majoritatea. Eu cred că rezultatul politic obţinut de PDL este meritul exclusiv al tinerilor propagandişti ai partidului, iar vina, pentru că există şi o vină, le aparţine liderilor. Din această perspectivă, măcar de obraz, azi trebuie să demisioneze toată conducerea centrală, iar la Congresul ce se va organiza să fie invitaţi cu prioritate cei tineri, cei care azi reprezintă cu adevărat partidul, cel puţin în faţa populaţiei. „Bătrânii” nu ştiu dacă se pot deroba de responsabilitatea rezultatului, dar cred că mai au de făcut ceva: de dat explicaţii...

Când Plăcintă a ales „cuptorul” roşu, ea a făcut-o după o campanie inexistentă, deci se poate spune că a făcut, de fapt, o campanie anti-PDL. Între non-combatul lui Negoiţa sau Poteraş şi anti-campania Plăcintei este o asemănare până la identitate, iar rezultatele – la fel. Şi alţi lideri s-au făcut „remarcaţi” tot prin, să zicem non-combat, dar azi au reticenţe în a-şi depune demisia aşa cum a făcut-o imediat Elena Udrea. Nu le înţeleg ezitarea, dar viitorul apropiat s-ar putea să lămurească şi asta. Dacă Plăcintă va fi urmată şi de alţi lideri, atunci vom realiza că non-combatul a fost de fapt... trădare. Trădând partidul, liderii i-au trădat pe toţi oamenii cinstiţi care au crezut în ei, fie ei din interiorul partidului său simpatizanţi din afara lui. Deja surprizele încep să nu mai surprindă pe nimeni... Dacă mâine aş auzi că Elena Udrea a trecut la pnl n-aş fi deloc uimit, dar nici dacă Boc, de exemplu ar dezerta. Nu spun neapărat că şi cred că ar fi capabili de un asemenea gest, spun doar că el nu m-ar lua pe nepregătite. Vom vedea... Aştept să văd câţi din PDL vor îngroşa rândurile partidului unic...

Nu ceea ce ar putea face liderii PDL este de luat în calcul, ci altceva: ce vor face? Dacă nu se gândesc repede să elibereze scaunele şi să-l aducă pe MRU în scaunul de preşedinte al partidului, sunt aproape sigur că nimeni din PDL nu va mai crede în capacitatea de revenire a lui, o revenire reală, nu una formală. Acum „bătaia peştelui” e simplă, scurtă şi clară: a fi sau a nu fi! Fără oamenii de bază ai partidului, el se va transforma într-o entitate fără valoare ideologică sau doctrinară, iar acei membri care au câştigat alegerile în teritoriu vor migra. Aşa cum arată azi, PDL nu poate nici măcar să supravieţuiască, nicidecum să promoveze dreapta în România. „Bătrânii” au avut o şansă pe care le-a dat-o Traian Băsescu, dar n-au ştiut să profite de ea. Preşedintele le-a dat şi o a doua şansă, dar cu rezultate similare. Când comuniştii au dărâmat guvernul Ungureanu şi cu contribuţia unor PDL-isti, toată lumea se aştepta ca partidul să propună un candidat la funcţia de premier. În loc de asta, a ieşit Boc şi a anunţat scurt şi sec că nu va propune pe cineva; să-şi asume asta comuniştii - un alt fel de non-combat. În faţă situaţiei şi cu o singură propunere în faţă, era şi normal ca Preşedintele să-l nominalizeze pe Ponta; nici nu putea refuza. Vocile care apoi l-au acuzat pe Base pentru această nominalizare ar face mai bine să-l întrebe pe Boc de ce a ales această cale; de ce a ales-o şi încă n-a demisionat clar şi definitiv. Ponta are dreptate când spune că PDL nu mai există, dar de PDL-isti depinde dacă partidul va renaşte sub comanda lui Ungureanu sau va sucomba mai lamentabil decât PNT-CD-ul lui ilici.