Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

6 iun. 2012

Anunţ neimportant


De-a lungul timpului am încercat să atrag atenţia asupra fărădelegilor pe care le-au comis sau/şi le vor comite derbedeii lui Felix şi ilici (nu mai zic despre Mickey Mao, că ăla e o paiaţă la fel ca şi Antenescu). Reacţia imediată a fost de aprobare sau de dezacord, după caz. Dar un rezultat concret, o acţiune care să arate că romanii sunt solidari în faţa pericolului roşu, asta n-am văzut. Să nu fiu greşit înţeles... N-am pretenţia că un grup mai mare sau mai mic să reacţioneze doar pentru că aşa am zis eu că e bine. M-aş fi mulţumit să văd că în loc să ne pierdem în bisericuţe, putem avea o acţiune coerentă împreună, o acţiune care nu doar să sprijine moral un Preşedinte ameninţat concret. Eu am înţeles şi ca mine şi alţii, că viitorul nostru depinde azi de Traian Băsescu. Orice argument fals democratic nu stă în picioare.

„Dreaptă” nu există, iar construcţia ei nu e o jucărie. Nimeni nu poate să facă o dreaptă reală, una eficientă şi bine structurata într-un sistem comunist. Cine îşi imaginează că luptă reală, nu cea din blogosfera, cu comuniştii e o joacă de copii – e într-o eroare ce se poate dovedi mortală. Ei nu respecta nimic, nici instituţiile statului, nici legile şi nici măcar elementarul bun simţ. Mint, înşeală, promit ştiind că nu se vor ţine de cuvânt, într-un cuvânt – tot ce poate fi mai rău într-o societate, le aparţine. România tinde să devină, cum spunea cineva, „o ţară bananiera fără banane”, dar noi rămânem muţi, în timp ce „ei” sunt excesiv de vorbareţi. „Ei” vor să-l suspende pe Preşedinte, ilegal, iar noi stăm şi ne pierdem în discuţii sterile despre un oarecare Nicusor Dan. Cum s-ar zice, „tara arde şi baba se piaptănă”.

Am scris destul şi din suflet, punând la bătaie întreaga energie, dar fără un rezultat evident. Nu cred că s-a trezit cineva din lungul şi nesănătosul „somn politic”, dar ne-am fragmentat tot mai mult. Nu avem, se pare, convingerea că ăştia vor face toate blestemăţiile dacă vor reuşi să-l îndepărteze pe Base. Pot să înţeleg... Doar cei care s-au confruntat concret, nu doar ideatic cu secăturile pot să priceapă care este pericolul. În anii de „domnie” ai lui Năstase şi, mai apoi, ai lui Tariceanu, la televizor se vedea democraţia, dar în spatele scenei erau abuzurile şi nelegiuirile pe care n-aveai cum să le vezi la tv. Ca să zic aşa, încă era bine, faţă de ceea ce se anunţă... Probabil că nu am fost convingător sau poate că s-a apreciat că n-am dreptate... Nu contează, viitorul va arăta dureros dacă am avut dreptate sau nu. Am vrut să-mi aduc contribuţia, de departe, la binele pe care Traian Băsescu a vrut să-l facă romanilor, dar ei nu acel bine l-au vrut, nu un bine real, ci unul imaginar, al comuniştilor, ce-i drept, frumos ambalat.

Având în vedere că rezultatele articolelor mele sunt cele despre care vorbeam mai sus, am decis să schimb profilul blogului. Pe viitor, articolele vor trata subiecte diverse, dar nu politice. Până la urmă, cred că n-am scăpat nimic esenţial în cele peste 200 de articole, iar cei care vor dori să le citească vor avea cum. Iar dacă nu – nu. Dacă stăm să ne gândim, decât să pierd vremea cu articole neimportante politice, mai bine cu altele generaliste. Nu zic că nu voi recidiva, poate, din când în când (dacă mă mai enervez cum s-a-ntâmplat cu ani în urmă), dar spun că aceste accidente nu vor schimba noul profil al „Almanahelor”. Să ne ajute Dumnezeu, pe noi şi România!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu