Dictatura lui Geppetto

  Termenul de „dictatură”, din păcate, încă e necunoscut la noi sau, cel puţin, insuficient cunoscut. Cum să poţi recunoaşte dictatura, dacă nu o poţi defini? Să vedem... Dictatura, în istorie, a fost mereu una de grup şi, contrar părerii inoculate de neobolşevici, niciodată unipersonală. În orice dictatură de pe planeta a existat un lider, de obicei sângeros sau/şi lipsit de scrupule. De aici şi tendinţa de a asocia liderul grupului care exercita dictatura, cu „dictatorul”. Tot istoria a arătat că moartea unui „dictator”, nu a eliminat deloc dictatura. Bunăoară, când Stalin a murit, cei care i-au urmat au fost tot nişte criminali fioroşi care au întreţinut dictatura. O singură excepţie stranie: Gorbaciov... La o primă vedere, el este groparul urss, care a lansat conceptele de „galstnost” (transparenţă) şi „perestroika” (restructurare), dar nu e deloc aşa... „Perestroika” mai presupune ceva: re-constructia societăţii, bazată pe un „socialism democratic cu faţă umană” (DEX). De aici, ajungem la două idei, una internaţionalistă şi altă „naţională”... Cum cea internaţionalistă ţine de viziunea care a stat la baza aparentei destrămări a urss, să ne ocupăm de efectele pe care prestroika le-a produs la noi...

În 1990, ilici lansa o serie de concepte greu de digerat, chiar şi pentru un popor complet lipsit de noţiuni politice. Printre ele, unul l-a scandalizat şi pe Petre Ţuţea, dar şi pe foarte mulţi dintre noi: el preconiza o „dictatură cu faţă umană”, exercitată de un „despot luminat”. Nici măcar n-a fost original, el copiind doctrina Gorbaciov şi în special, „perestroika” sa. Ceea ce ni se părea imposibil să mai existe, odată cu dispariţia lui Ceauşescu, s-a insinuat încet în toate structurile statului, de sus până jos şi de la stânga la dreapta. Astfel ajungem la un alt concept iliescian, cel de „pluripartidism în interiorul fsn”, ceea ce corespundea perfect cu perestroika. Conceptul bolşevic apărut la foarte puţin timp după ce Corneliu Coposu (PNŢ), Radu Câmpeanu (PNL) şi Sergiu Cunescu (PSDR) l-au vizitat pe ilici, încercând o democratizare a ţării. Discuţiile au fost contondente, Coposu („Ce-mi bagi, dom’le, sula în coaste?”-ilici) fiind singurul dintre cei 3 care nu a anchiesat la propunerile „cârpei kaghebiste”, de „opoziţie constructivă”. Ceilalţi doi s-au „adaptat” şi astfel, fsn a devenit psdr, apoi pdsr, pentru ca, într-un final, să devină ceea ce e azi – psd, acel partid care, împreună cu pnl a format „uniunea social-liberală”. Ca să înţelegem mai bine ideologia care a stat la baza usl, să spunem că „social-liberalismul” este cea mai de stânga stângă liberală, care aproape se confundă cu socialismul.

Dar usl s-a „rupt” brusc, fără ca nimeni să ofere un motiv palpabil, chiar de la o zi la alta. Era un an electoral, adică alegeri prezidenţiale, aşa că usl a aplicat modelul sovietic al „candidatului manciurian”. Un an mai înainte, în plină armonie psd-pnl, Puiu Haşoti s-a scăpat în public cu o declaraţie care l-a costat cariera politică: „Pe viitor vor fi doar două partide care vor conta, psd şi pnl, unul la putere şi altul în opoziţie”. Fireşte, „ruptura” usl s-a produs doar formal, pentru că în teritoriu colaborarea a continuat până la următoarele alegeri şi, informal, şi după ele. Deşi toată lucrătura era transparentă, populaţia s-a împărţit în două, fără a judeca prea mult şi înghiţind pe nemestecate „găluştile” lansate de cele două partide (în fapt, unul singur). La acea vreme, pe când preşul cotrocenian încă nu venise în pnl, scriam despre „alegerile” prezidenţiale, arătând că va „câştiga” reprezentantul liberalilor, aşa cum s-a şi întâmplat. Schema folosită în cazul său era interesantă: în pnl intră o persoană cât mai puţin compromisă politic, devenea şef de partid, candidat la prezidenţiale şi... preşedinte. Schema s-a dovedit de succes, aşa că arhitecţii ei au folosit-o şi în cazul alegerii preşedintelui Franţei. Aici aş aminti că socialistul Macron a ieşit din partid, unde avea o poziţie terţiară, fără un motiv bine determinat şi şi-a făcut un partid, pentru ca după doar 13 luni de la ieşirea din partidul socialist, să devină... preşedinte! Voci autorizate din mass media şi din politica europeană au suspectat atunci un ajutor al Moscovei, dar asta a devenit evident doar de puţin timp.

Revenind la noi şi în zilele noastre, nu se poate să nu observ solidaritatea stângii socialiste şi liberale din lumea întreagă. Obama, probabil cel mai nociv preşedinte al SUA, s-a alăturat Rusiei şi Chinei, cărora le-a făcut concesii uluitoare, cu preţul economiei americane. El spunea, în 2015, că „peste 5 ani va urma o pandemie” şi chiar aşa a fost, ceea ce înseamnă că planul ruso-chinez era pus la punct chiar înainte de 2015. Din grupul ţărilor europene apropiate de Moscova, ne interesează doar România. Aici am avut alte „alegeri” prezidenţiale, în mod clar manipulate. Întâi prin desemnarea, de către psd, a unui candidat cinstit, dar detestat, un alt „candidat manciurian”. Manipularea a continuat prin întrebările puerile, puse candidatului liberal şi prin propaganda de care acesta s-a bucurat la tele-vizuinile... clienţilor psd, celelalte, puţine şi tot ale clienţilor psd – mimând inabil opoziţia. Şi aşa ne-am trezit cu al doilea mandat al actualului Pinocchio de Cotroceni.

Când „guvernul Ludovic I” (deci preşul ştia că e doar primul, încă de atunci) a venit la putere cu ajutorul psd, care şi-a dat jos guvernul pentru ca liberalii să vină la putere şi când a făcut bugetul pe 2020, un detaliu dădea de gândit prin insolitul său: o sumă importantă fusese tăiată de la Sănătate, pentru a o trece la... MapN! Presa de partid a pus repede batista pe ţambal şi detaliul a trecut fără prea multe comentarii. Nu peste mult timp a apărut „virusul” chinezesc, aşa cum „prevăzuse” Obama şi, repede, el a şi ajuns în Italia. Şeful Organizaţiei Chinezeşti a Sănătăţii a declarat repede pandemia (termen încă necunoscut celei mai mari părţi a angajaţilor de presă), iar România s-a „adaptat”... cerinţelor. Astfel, CSAT a decis starea de urgenţă, în cel mai evident mod, cu premeditare şi în absenţa vreunui caz de coronavirus în România, cu 3 săptămâni înaintea decretului prezidenţial care o implementa. Până aici, nimic nu anunţa intenţia de instalare a unei dictaturi, dar s-au petrecut două evenimente, care, coroborate, conduc la o primă idee de intenţii dictatoriale. Primul eveniment a fost votarea ilegală, în Marea Adunare Naţională, a „noului” gubern Organ, de acasă, invocând „distanţa socială”. Un al doilea eveniment a fost aprobarea, tot de către parlament, a decretului de instaurare a stării de urgenţă. Cârcotaşii vor spune că nu e suficient, pentru a considera că există o înţelegere psd-pnl şi că nu e vorba despre o dictatură. Fie, dar pe 17 martie, o zi după decret, România activa art. 15 din Convenţia Drepturilor Omului, ceea ce însemna suspendarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pe o perioadă nespecificată. Consiliul Europei a protestat, considerând că starea de urgenţă se putea decreta şi fără a suspenda drepturile omului. Mai mult decât atât, acelaşi Consiliu a publicat profunda sa nemulţumire pentru că România nu şi-a anunţat cetăţenii despre suspendare. Bun, cu toţii putem înţelege de ce nu au făcut asta, nici Pinocchio şi nici primul măscărici al gubernului, dar nici „marele psd” n-a făcut-o, deşi era un subiect cu care ar fi răvăşit „gubernul meu”, iar asta nu mai e deloc o coincidenţă. Aceeaşi „opoziţie” a votat şi al doilea decret, deşi economia nu şi-l putea permite, iar acum asista apatic la instaurarea „stării de alertă”, care nu e decât o stare de urgenţă, cu comanda mutată de la Pinocchio, la primul său arlechin gubernamental. Astfel, starea de dictatură va continua pana la toamnă când, aşa cum am fost anunţaţi şi noi, dar şi alte ţări europene, vine al doilea val de covid. În rest, dictatura merge mai departe, aşa cum a fost ea proiectată. Bine, dar cine o putea proiecta? „Ia ne znaiu”... Probabil Geppetto...

Read More

Starea de dictatură

 La început a fost starea de urgenţă, stabilită în CSAT, când încă nu aveam niciun pacient covidian. Această premeditare a stării, coroborată cu suspendarea la CEDO a drepturilor şi libertăţilor, fără ca ele să facă obiectul unei legi, cum prevede Constituţia, a fost dovada clară că se instaurase dictatura. Deşi Consiliul Europei a criticat neinformarea populaţiei în legătură cu suspendarea considerată nenecesară, de către Consiliu, Pinocchio de la Cotroceni şi-a continuat discursul ipocrit. Cu toate astea, cei mai mulţi au considerat că termenul e prea dur şi, poate, exagerat. Zilele din urmă fac dovada că nu era decât crunta realitate... Pentru purişti, haideţi să vedem cum stăm noi, în context European şi apoi să vedem dacă termenul e realist sau nu.

Italia, ţara cel mai greu lovită de “virus”, a început deja relansarea economiei şi relaxarea măsurilor restrictive. Spania, cu peste 1.000 de îmbolnăviri pe zi şi, evident, cu mulţi morţi a început relaxarea de azi. Guvernul spaniol şi-a obligat cetăţenii să poarte măşti în transportul în comun, motiv pentru care a decis să pună măştile la dispoziţia populaţiei cu titlu GRATUIT, nu contra cost, ca în România. Va rămâne de neînţeles de ce actuala dictatură a ales să trimită 90.000 de măşti în Spania. Austria, Franţa şi Germania au ales şi ele să relaxeze presiunea pusă pe populaţie, iar Danemarca a făcut acelaşi lucru după doar o lună de restricţii. Suedia, se ştie, a adoptat o poziţie diferită şi ea s-a dovedit corectă: nu a izolat populaţia, dar a luat măsuri de protecţie. Astfel, Suedia a devenit lider european în lupta cu covidul.

Acum să vedem ce s-a întâmplat şi ce urmează la noi... Proiectata în CSAT stare de urgenţă este, de departe, cea mai dură din Europa, cele mai multe măsuri impuse de ordonanţele militare semnate de civilul de la Interne, fiind după chipul şi asemănarea emitenţilor: haotice, fără nicio bază ştiinţifică, lipsite de sens şi, deseori, abuzive. Nu a explicat nimeni de ce este interzisă circulaţia după ora 22... Doar pentru că acesta e modelul sovietic al dictaturii? Suntem pe primul loc mondial la... amenzile primite de populaţie, în numele binelui comun: peste 300.000 de persoane au primit amenzi ce depăşesc 120 milioane euro, subiect dezvoltat şi de presa americană.

Acum, după ce ţuţării de partid au pregătit terenul cu „ştiri” halucinante, Pinocchio face un nou anunţ, în fapt – o şmecherie de joasă speţă: starea de urgenţă va fi înlocuită cu... starea de alertă! „Şi cu asta, ce-am făcut?”, spunea cândva Constantin Tanase... Diferenţa dintre noţiuni e că miliţia îşi încheie atât de lăudata, de către Pinocchio, activitate de hărţuire a populaţiei... Asta doar pe stradă, pentru că o vom găsi în transportul în comun, însoţind controlorii. Ce amenzi pot aplica astfel, încă nu e limpede, dar nu mă îndoiesc că vom vedea. Zic să nu ne aşteptăm ca abuzurile miliţienilor să înceteze, atât timp cât ele doar îşi schimbă locul unde se produc. Tot neclar este cum vor putea impune purtarea „botniţei luiIohannis”, ca să nu mai spun că hotărârea nu are absolut nicio bază ştiinţifică. Restul restrângerilor rămân neafectate, ca atunci când îi dai drumul vitei din grajd, dar numai în curte, cât să facă un pic de mişcare. „Din 15 mai vom intra în stare de alertă”, a anunțat Pinocchio, deşi el nu are nicio treabă, legalmente vorbind, cu starea de alertă, ci doar cu cea de urgenţă. Această nouă stare ar trebui aplicată de autorităţile locale, cu aprobarea celui mai cunoscut prim miliţian aproape alfabetizat. În realitate, starea de alertă va fi un „bun” instrument prezidenţial, pentru că el e şi preşul primarilor şi al prefecţilor, iar drepturi nu avem, cum nu avem presă, justiţie, economie etc. Altfel spus, starea de alertă este o stare de urgenţă, care nu relaxează nimic altceva decât mişcarea simplă. Aşadar, ordonanţele militare vor fi înlocuite de OUG, adică aceeaşi Mărie, cu altă pălărie, altă situaţie fără corespondent în Europa. Având în vedere că primul măscărici şi sluga sa de la Interne, nu sunt deloc siguri că schimbarea stării va aduce şi dispariţia declaraţiilor şi libertatea de mişcare, lucrurile sunt mai simple decât păreau. Adică se continuă starea de urgenţă, sub un alt nume şi cu un alt centru de comandă formal. În acest fel, statul comunist, în pofida întregii Europe, îşi continua starea de dictatură!

P.S. Pinocchio o fi ştiut ce urmează, încă de când i-a fost scrisă cartea „Pas (de două săptămâni) cu pas (de încă două săptămâni)”? Că dacă o scria el, o termina în 2024.

Read More

Scheletele din dulapul lui Ponta

Aşa cum era de aşteptat, derbedeii roşii se confruntă cu fantasmele eliberate de ei înşişi în urmă cu un an. La acea vreme, dar şi mai înainte, fasciştii aflaţi azi la putere tunau şi fulgerau împotriva FMI, Banca Mondială şi CE declamând cu patos „n-avem nevoie de FMI”, „noi nu ne subordonăm ţara Băncii Mondiale” etc. Apoi au venit la putere pentru prima dată după mulţi ani. Primele măsuri nu erau deloc conforme cu declaraţiile lor anterioare, iar faţă de FMI au afişat brusc o slugărnicie tipică golanilor. Asta nu le-a folosit prea mult deoarece Fondul nu se lăsă impresionat deloc; acolo sunt finanţişti care lucrează cu cifre seci, aşadar şi cererile lor sunt limpezi.

Situaţia economică a României nu era nici atunci prea roz, dar măcar guvernele PDL apucaseră să ia nişte măsuri de însănătoşire a economiei. Odată pedeliştii plecaţi de la putere, ţara a rămas pe mâna cartelului infracţional care a balansat între salvarea de la puşcărie a propriilor membri şi nevoia acută a clienţilor politici de a se înfrupta fără limite din bugetul de stat. Discuţiile purtate atunci cu FMI au fost neclare pentru ei, aşa că şi-au pus speranţa într-un acord cu Fondul, cel care, credeau ei, le va da banii necesari rămânerii lor la putere. E drept, Fondul are economişti, dar nici politic ei nu sunt tâmpiţi... Anul 2012 a trecut marcat de cumplite ilegalităţi, de acum de o tristă celebritate internaţională din partea uslaşilor. Nici din punct de vedere economic situaţia nu a fost mai bună; locul promiselor creşteri de pensii şi salarii bugetare a fost luat de creşteri semnificative de preţuri; ţinta de deficit nu a mai constituit o prioritate pentru guvernul Ponta, mult mai preocupat de o idioată luptă pentru debarcarea Preşedintelui, decât de vreo măsură economică, oricât de mică ar fi fost ea. Orbiţi de spaima de puşcărie a lui Felix, comuniştii au pierdut din vedere esenţialul: economia românească este dependentă profund de poziţia FMI faţă de România, iar asta e o realitate ce n-are a face nici cu Preşedintele şi nici cu altcineva; economic vorbind, România guvernată de stânga fascist-comunistă sau de o potenţială dreaptă va trebui să adopte aceleaşi măsuri.

Fireşte, electoral nu era deloc convenabil s-o recunoască, iar acordul semnat cu Preşedintele le-a dat încredere că vor pune bazele unei guvernări de încă 20 de ani. Acordul a fost un bluf... Preşedintele s-a dovedit din nou un excelent jucător; le-a oferit puterea aproape discreţionară pe care şi-o doreau, dar a păstrat în mânecă „asul”: FMI. La acest capitol, nici puşcăriaşul Năstase, nici „marii” strategi economici ai usl şi nici măcar criminalul ilici n-au băgat de seamă ce li se pregăteşte. Acum zarurile au fost aruncate şi în foarte scurt timp vom asista şi la rezultatele definitive.

E limpede că actuala putere e în vrie. Intern se duc lupte grele, uneori chiar pe faţă între fracţiuni ale pnl sau/şi psd. Exterior – măsurile economice necesare îi depăşesc. Vechiul „duşman”, FMI e acum doritul partener al guvernului Ponta. Dar FMI ce părere are? Una crudă: guvernul n-a atins ţintele promise (ceea ce presa a semnalat tot anul 2012), aşadar acordul cu Fondul nu mai poate continua, nicidecum să se mai încheie unul, aşa cum minţea Ponta. În plan economic, această situaţie reprezintă dezastrul economic pentru România şi intrarea rapidă în incapacitate de plată. Guvernul va căuta să întârzie producerea efectelor, dar chiar şi întârziate ele vor fi năucitoare pentru votanţii orbi ai usl. Primii afectaţi vor fi (deja sunt) bugetarii şi pensionarii. Primii vor vedea cum concedierile vor atinge cote ameţitoare, în încercarea de a mai recupera ceva la buget. Pensionarii vor lua pensiile mărite simbolic (4%), dar nu pentru mult timp; apoi vor urma tăierile de pensii şi salarii, concomitent cu începuta creştere de preţuri, creştere imposibil de oprit în actualele condiţii. Apoi va urma ieşirea în stradă a foştilor susţinători şi mai toată lumea e de acord că aceştia vor fi cei care le vor rupe capul derbedeilor care ani de zile şi-au bătut joc de un popor întreg.

Ca o bomboană pe colivă, guvernul va citi ca şi noi, în presă, Raportul MCV pe Justiţie. Oficialii europeni nu vor să informeze în prealabil guvernanţii de la Bucureşti, iar Raportul se anunţă de o duritate fără precedent. Desigur, Schengen este chiar ultimul obiectiv al guvernului actual, dar asta nu înseamnă că Raportul are o importanţă mai mică din acest motiv. Ca şi atitudinea Fondului, Raportul pe Justiţie va da semnale extrem de negative pentru investitorii străini potenţiali. Aceasta, coroborată cu creşterea participării statului/guvernului la proiectele finanţate din fonduri comunitare (de la 5% cât obţinuse Preşedintele la Bruxelles la 15%) va însemna o parte importantă a dezastrului economic pe care usl îl propune românilor.

Read More

"Mieluşeii" domnului; ai domnului Băsescu...

Secăturile au câştigat alegerile. Nu mai spun că prin fraudă, minciună, înşelătorie şi dezinformare ca să nu devin redundant. Euforia i-a dus pe derbedei pe culmile grobianismului şi pe piscurile vendettei anti-prezidentiale. Am auzit citate celebre în gura spurcată de minciuni a lui Mickey Mouse, ceva legat de sabia pe care i-o şi pregătise Preşedintelui. Cacarau n-a fost nici el mai prejos, că doar era la concursul bulevardier. Au urmat felicitările, masa şi dansul. Apoi şampania fină şi ciorba de potroace de dimineaţă. Imediat după... linişte! Ambasadorul Gittenstein a făcut o vizită scurtă, de adio. Nu ştim ce s-a discutat, dar presupun că nu multe. Parcă-i văd pe plagiatorul Ponta şi pe sculerul-matriţer Zgonea ascultând cuminţi cuvinte pe care nu le puteau înţelege. După ce s-a terminat întâlnirea, cei doi (se spune) s-au întrebat cine a câştigat alegerile şi ce fac ei pe mai departe. Răspunsul încă nu l-au aflat pentru simplul motiv că răspunsurile sunt la Cotroceni.

De la Cotroceni, Preşedintele zâmbeşte în barbă. Exersează o frază dragă lui (şi mie): „Un fleac! Iar i-am ciuruit”. Ce face Base, nu ştim, dar putem să aşteptăm nerăbdători prima sa ieşire. În privinţa plagiatorului, lucrurile sunt mai clare pentru el decât pentru noi: nu va mai fi premier şi cred că asta e cea mai mică problemă a sa. Nimeni nu mai lansează apeluri golăneşti înspre Cotroceni, strigătul de luptă nu se mai aude decât în şoapta timidă a lui Cacarau înainte de o ieşire în public, iar anti-americanii pesedisti au devenit brusc adulatori ai sistemului de valori american.

Ceva nu se învârteşte rotund... Plagiatorul şi Cacarau sunt acum fraţii ne-siamezi, un fel de Cain şi Abel ai usl. Însăşi usl a devenit o construcţie cu un viitor nu prea roz şi nici prea îndelungat. Nişte parlamentari psd şi pnl spuneau cu vocea tremurând de nesiguranţă că acest cartel infracţional va dura cel puţin până la alegerile următoare; se cunoştea clar că nici unul nu credea în ceea ce spune. Acum derbedeii ies pe sticlă şi, în afară de mărirea de taxe şi preţuri sau de alte tăieri – nici o mişcare menită a aminti de golanii fioroşi care lătrau despre suspendarea Preşedintelui; chiar şi dementul Cacarau şi-a potentat discursul. Urmărindu-i de două zile încoace, ai putea să juri că sunt nişte mieluşei, nişte inocenţi cu gândul la binele ţării. Nu, realitatea e alta... Dacă ar sta cu spatele, plagiatorului i s-ar vedea frunzele de la morcovul dispărut profund. Cacarau e plin de cearcăne (mai mult ca de obicei), semn ca somnul se lipeşte greu de el, chiar şi după un pokeraş reuşit; nici freza infantilă nu-i mai şade cum trebuie... Cu toţii sunt crispaţi şi stresaţi. Unde e verva golăneasca debordanta cu care îl atacau mârşav pe Preşedinte? Unde sunt miştourile bulevardiere cu care îi încântau pe beţivi, drogaţi şi asistaţi? Unde sunt discursurile ameninţătoare, naţional-socialiste la adresa UE, SUA şi NATO? Se pare că nu le mai arde de aşa ceva...

În timp ce la Cotroceni se pregăteşte ceva, războiul fratricid în usl a început deja. Încă nu e vizibil, ci mai mult perceptibil, dar loviturile subterane pe care şi le administrează uslaşii sunt dure. Tot ceea ce răzbate sunt atacurile de la Latrina 3 şi adresate generos plagiatorului căruia nu-i mai arde să spună „aşa suntem noi, plagiatorii, mai votaţi”. Ruperea usl pare iminentă şi partidele componente vor pleca pe drumuri separate, posibil chiar antagonice. După ani de umilinţe din partea lui Felix, ilici îşi ia partidul înapoi. Îl va executa sumar pe Ponta şi-şi va vedea de blestemăţiile lui obişnuite. Felix va pierde pnl şi va sfârşi în puşcărie sprijinit doar de partidul sau de buzunar. Cacarau va fi mazilit de la conducerea pnl pentru vina de a fi câştigat împreună cu psd alegerile şi cu toate astea partidul va rămâne în... opoziţie. Numai Base sta calm şi se gândeşte: „Ce să fac? Să mai bâzâi oile usl”?

Read More

Un poker pentru linişt(ir)ea dreptei

Iată că în sfârşit Căcărău poate să fie mulţumit... A fost introdus şi în politica un joc de care el e oricum dependent: poker-ul. PDL a căzut atât de mult (cu largul concurs al celor din conducerea partidului), încât singură speranţă de reanimare a lui a rămas dreapta sau alianţa anti-usl, cea proaspăt şi mult trâmbiţata. Înţelepciunea populară ne învaţă că la pomul prea lăudat să nu te duci cu sacul; mai bine să nu te duci deloc... Dreaptă nu s-a făcut remarcată prin nimic în ultima vreme. Nici o acţiune n-a căpătat forţa pe care susţinătorii o aşteptau; demonstraţiile au fost anemice (majoritar nesprijinite politic), o acţiune coerentă nu s-a văzut la nici unul din cele patru partide ce au alcătuit careul de dreapta, dar vocalize pe blogosfera au făcut mulţi. Mai bine au punctat ziarele străine decât au făcut-o liderii dreptei (sau ceea ce răspunde azi la numele de dreapta).

În acest careu de dreapta n-au intrat aşii, ci brelanii cu pretenţii de aşi. PDL este un partid încă de dreapta-stânga, chiar şi în condiţiile aderării lui la PPE şi la fel e şi preşedintele lui, Blaga. Nouă Republica abia ce a devenit partid, dar unul construit după un model răsturnat şi condus de un personaj mai iubitor de putere decât de dreptate  şi mai aplecat la bârfă politică decât către cercetarea atentă a realităţilor la care vrea să facă referire (nu mai pomenesc despre atacurile istericoase la adresa Elenei Udrea, încă un om important în partidul cu care Neamţu tocmai ce s-a aliat). PNT-CD are un preşedinte vehement, bun ca orator, dar cu un trecut pe care greu îl pot uita; să zicem că putem spera că schimbarea lui Pavelescu e reală. Forţa Civică este un partid de lider, pentru că restul nu se vede nicăieri. FC pare un nume de partid ce trădează o mai mare aplecare centrist-civică decât faţă de dreapta. Una peste alta, avem două partide ce încearcă să fie de dreapta (nu ştiu dacă vor şi reuşi amândouă), PNŢCD şi FC şi alte două partide de birlici – PDL şi NR. Sigur, e necesară unitatea dreptei, dar până la unitatea ei cred că dreapta ar trebui construită. Timpul e scurt însă... Se vrea (nu ştiu cine) crearea unei mişcări de dreapta care să aibă şi şanse în alegeri, poate şi folosind popularitatea personală a lui MRU. Îmi pare că dreapta asta a noastră nu a reuşit să iasă din paradigma alegerilor corecte pe care şi le imaginează ei, iar asta îi face perdanţi înainte de a începe cursa. Bolşevicii au arata măsura în care pot să falsifice nişte rezultate ale alegerilor; au făcut-o şi în 1946, dar şi în 2012 la locale şi la "referendum". Încă nu avem dimensiunea fraudei din 29 iulie (de la locale nici nu vom avea vreodată, graţie PDL-ului), dar este evident că a depăşit orice imaginaţie în materie de alegeri. În aceste condiţii, Alianţa vrea să se bată cu usl-ul aflat la putere şi care va organiza (şi "organiza") alegerile? Mă umfla râsul...

Ceea ce ştim despre lepădăturile roşii e că sunt al dracului de uniţi când vine vorba despre interesele lor comune, de partide sau doar personale şi că mint de îngheaţă apele. Le putem opune adevărul, cu condiţia că vorbitorii să ştie să uzeze de el eficient. În acest sens, aş recomanda pedelistilor să încerce să se abţină de la polemici cu bolşevicii; experienţa de până acum a arătat că 90% dintre pedelisti sunt complet nepregătiţi să facă faţă minciunilor grosolane debitate de derbedeii de stânga. În plus, că partid, PDL este o piatră de moară agăţată de picioarele lui MRU, aşa că nu mai e nevoie să se şi exprime altfel decât prin declaraţii de presă. Ori dreaptă vă lansa oameni capabili să demonteze atacurile mârşave şi mincinoase ale fundamentaliştilor usl, ori va înregistra un eşec minim la fel de răsunător ca şi PDL la locale. Unul dintre obiectivele dreptei ar trebui să fie demiterea urgenţă a guvernului de puscariabili şi asigurarea unui guvern onest care să preia frâiele şi care să organizeze alegerile. Nici aşa nu e deloc uşor... La locale, usl a făcut fix ce a dorit, guvernul a numit prefecţi, aşa că infrastructura fraudei este beton. Dacă Dreaptă vă juca după "muzică" usl, atunci este evident de pe acum rezultatul alegerilor din decembrie: un maxim de 28% pentru alianţa Dreptei şi o majoritate ultraconfortabilă pentru usl. După ce vor avea o majoritate covârşitoare chiar şi fără migraţiile ce pot fi aşteptate în viitor, bolşevicii vor schimba Constituţia cum vor ei, legal şi fără drept de apel. Apoi va urma un deşert roşu de 8-12 ani, timp în care Dreaptă vă avea tot timpul să nu se mai vadă deloc, iar din careul de brelani cu aş în coadă să rămână doar un joc politic.

Read More

Ieşirea din Absurdistan

Aşa cum amintea „Le Figaro”, în ţara lui Eugene Ionesco nimic nu mai poate să pară absurd după ce i-am văzut la „treaba” pe rusofilii trădători. Tot ceea ce lumea civilizată considera normal, puciştii văd invers; tot ceea ce democraţiile tradiţionale au stabilit de nişte sute de ani, pentru fasciştii romani este... antidemocratic şi tot aşa... Îmi amintesc că au mai existat asemenea personaje în Europa, care „vedeau” democraţia şi statul de drept... mai altfel. Mussolini şi-a început cariera politică în tabăra socialiştilor italieni. Apoi a trecut în extrema şi a înfiinţat „fasciile”, mai apoi devenind „Il Duce”, titlu dealtfel uzurpat. Hitler vedea şi el democraţia cu alţi ochi; tratatele semnate aveau valoarea unui „petic de hârtie”, iar imaginaţia lui nu era deloc săraca atunci când era vorba să rămână în istorie alături de Savonarola, Torquemada sau Ignaz de Loyola. Cu toate astea, cei doi criminali au avut un grăunte de onestitate: au venit la putere prin lovitura de stat, dar au recunoscut deschis asta, ridicând în slăvi virtuţile ei şi numind lovitura de stat... „revoluţie”.

Spre deosebire de fascişti şi nazişti, fraţii lor romani, „camarazii” (ca să-l citez pe penalul Fenechiu) uslaşi sunt imposibil de înscris în tiparele cunoscute. Nu pot accede la puterea absolută decât prin atât de bine cunoscută lovitura de stat din iulie, dar n-o recunosc că atare şi încearcă, frizând absurdul, să o prezinte ca pe o acţiune... democratică. Adică toate ţările europene şi toată presa internaţională vorbesc mai nuanţat sau mai direct despre această lovitură fără precedent aplicată statului de drept, dar ei rămân înrădăcinaţi în absurdul situaţiei, în paradoxul minciunii patologice. Nu ne amăgim... Ei nu vor puterea pentru a aplica o altă viziune care să ducă la un bine general. Ei vor puterea absolută pentru ei înşişi şi pentru stăpânii lor de la Moscova; ce se întâmplă cu romanii, asta e un detaliu ce nu-i preocupa. La fel ca predecesorii lor de tristă amintire, „camarazii” vor nu democraţie, ci „bine” cu forţa. Numitorul lor comun este, o spun limpede şi ruşii, „purificarea”: naziştii i-au „purificat” pe evrei, „camarazii” îi vor „purificaţi” pe oponenţii lor politici. Aceasta „reeducare” este angajamentul pe care un prost sinistru, un derbedeu de duzină cu aere de procuror şi l-a luat fata de cei care îl ajuta să implementeze dictatura.

În acest moment, România este în cea mai pură degringolada economică, în haos social şi în anarhie politică. Fasciştii romani nu sunt capabili să gestioneze nici una dintre componentele vieţii româneşti; ei ştiu un singur lucru: trebuie ca Băsescu să fie demis, fie şi în dispreţul legii. Da, primul plagiator al guvernului de viitori puşcăriaşi şi-a luat nişte angajamente faţă de forurile europene şi faţă de liderii politici internaţionali. Ei şi? Hitler n-a făcut la fel la vremea lui? Proastă inspiraţie a avut Ponta încercând să-i calce pe urme acestui sinistru personaj... E drept că îi apropie sănătatea mintală deloc stabilă, dar îi şi deosebesc multe; printre altele, romanii nu sunt la începutul sec. XX, ci în sec. XXI, într-o construcţie europeană, nu de capul lor, iar în plus, Ponta nu poate porni război împotriva nici unui alt stat. În materie de război, „camarazii” ies terminaţi din „războiul” pornit împotriva unei singure persoane, ce să se mai gândească la alte războaie... Absurdul situaţiei este evident şi aici; au pierdut în faţa lui Traian Băsescu, lucru confirmat provizoriu şi indirect şi de către CCR prin decizia din 2 august 2012. Cancelariile europene şi presa străină vorbesc pe larg despre invalidarea clară a „referendumului”, punct de vedere împărtăşit (volens nolens) şi de PSE, dar puciştii se fac că nu aud şi-şi continua marşul prin Absurdistan.

Cu mare greutate, „mini-recensamantul”, un caraghioslâc ilegal şi inutil a fost abandonat, dar nu înainte de a informa CCR cu privire la „viziunea” lor în ceea ce priveşte dreptul de vot şi prezenţa alegătorilor pe listele electorale permanentă. Astfel, „potrivit datelor Ministerului Administraţiei şi Internelor, există un număr de 622,144 de cărţi de identitate expirate, ceea ce înseamnă că numărul persoanelor cu drept de vot care se puteau prezenta legal la urne trebuie diminuat cu acest număr”, spun puciştii într-o întâmpinare adresată Curţii Constituţionale. Şi continuă absurdul enunţând: „Se mai estimează, de către autorii sesizării, că peste 1,000,000 de cetăţeni români au renunţat la această cetăţenie, şi-au stabilit domiciliul în străinătate sau au decedat în străinătate, astfel încât nu pot fi înscrişi pe listele electorale permanente”. Absurd total, minciună sfruntată şi ilegalitate perfectă în această întâmpinare adresată Curţii! Înainte de toate, prezenta sau absenţa cărţii de identitate este irelevanta în raport cu dreptul de vot pe care îl are cetăţeanul roman. Cetăţenia romana dobândită prin naştere este cea care le conferă romanilor dreptul de vot, nu cartea de identitate. Minciuna intervine când „estimează” ei (estimările sunt un mare zero din punc de vedere juridic, fiind subiective) că peste un milion de romani au renunţat la cetăţenie. Stabilirea lor în străinătate nu echivalează deloc cu renunţarea la cetăţenie, renunţare ce se face explicit în condiţiile legii; de altfel, doar câteva persoane au renunţat la cetăţenia romana, nici măcar 10 indivizi. Iată cum au vrut să reducă din „poignée” populaţia cu drept de vot cu peste 1,6 milioane de persoane. Totul doar pentru a transforma o prezenta clară de 46% (cu fraude masive cu tot) într-una clamata de negationistul Sova peste tot, de... 52%!

Concluzia mea e ca proştii imbecili n-ar trebui niciodată să încerce să dea o lovitură de stat pentru că nu le va reuşi. Aceasta stranie şi idioată lovitura de stat îmi seamănă cu încercarea nereuşită a sergentului Ghaddafi de a veni la putere în primăvara anului 1962: pusese totul la punct, când, chiar în ziua proiectatei lovituri de stat, la Tripoli a venit să susţină un concert Oum Kalthoum, cântăreaţă celebra în lumea arabo-musulmana. Puciştii au lăsat baltă lovitura de stat şi s-au dus la concert, aşa că Ghaddafi a fost nevoit să amâne accesul la putere pentru luna octombrie când a reuşit, în sfârşit să dea lovitura de stat, devenind apoi „colonelul” Ghaddafi. Întâmplător sau nu, puciştii romani s-au „făcut” şi ei colonei şi generali, dar nu pe faţă ca zărghitul de Ghaddafi, ci pe şest, în cel mai „bun” stil românesc.

Dar absurdul e pe cale de dispariţie... Mai este prezent în minţile deranjate ale puciştilor şi în discursurile lor fantasmagorice. În rest, romanii au înţeles cum vine treaba şi cam ce le poate pielea, dovadă şi căderea lor din sondaje cu 21%. În acest moment, datorită CCR şi din cauza imbecilităţii lor, orice intenţie de a mai continua lovitura de stat poate distra auditoriul, dar nu poate schimba nimic. Nu-l pot împiedica pe Preşedinte să revină la Cotroceni, chiar dacă va trebui să aşteptăm până pe 31 august, iar ameninţările Cacaraului referitoare la eventuale mişcări de forţă în stradă îmi par pure manifestări ale unei minţi suprasolicitate de abuzuri fizice; nu cred că lui îi e clar cine ar putea ieşi în stradă pentru a sprijini nişte aberaţii izvorâte din incapacitatea lor de a percepe corect mediul înconjurător. Demisiile recente, noua incompatibilitate a Monei, purcica moscovită, dar şi declaraţiile halucinante ale unora dintre pucişti arata că acest „cartel roşu” e pe cale de dezintegrare pornind din interior. Fenomenul intern este „suplinit” de măsurile economice pe care guvernul îşi face timp să le ia: creşterile de salarii sunt amânate sine die, reîntregirea lor – la fel, rambursarea de CAŞ pentru pensionari a fost oprită încă de la început (după prima „rata”), biletele de tratament pentru aceiaşi pensionari au fost tăiate demult, iar mai nou, iată că apare coplata la sistemul sanitar, exact ceea ce condamnau vehement pe când se aflau în opoziţie. Mult trâmbiţata reducere de TVA la alimentele de bază, piatra de încercare a politicii lor economice s-a dovedit a fi un bluf sinistru, ei neavând un leuţ cu care să sprijine o asemenea măsură; aşteaptă acum că FMI să-şi dea acordul pentru în împrumut obligatoriu dacă vor să aplice o asemenea măsură. Aşadar, ei se căciulesc acum pentru a doua oară la cei pe care, în opoziţie fiind, îi vestejeau ca fiind „opresorii poporului”. Şi iată că doar cu spinarea încovoiată vor rămâne, pentru că FMI nu subvenţionează aventurile politice ale unor fascişti declaraţi (printre ei Vosganian, Iorgulescu, Fenechiu) care au bulversat Europa întreagă.

Read More

De la "permanent" la "suplimetar" (a doua scrisoare catre CCR)

Stimate doamne/ Stimaţi domni,

Decizia dv. referitoare la scoaterea de pe listele permanente a românilor din afara graniţelor României este una pe care eu, că amator în ale dreptului n-o pot înţelege. Spuneţi că românii din diaspora pot vota la REFERENDUM (acesta e subiectul, nu-i aşa?) doar pe liste suplimentare. Nu vreau să fac referire la definiţiile juridice, dar o să apelez la frumoasa limba romana: când vorbim despre liste SUPLIMENTARE, limba maternă ne învaţă că acestea sunt liste ce vin în completarea altora deja existente. "Suplimentar" este ceva care se adaugă sau care completează entitatea fizică deja existenţa. În cazul nostru, cel al REFERENDUMULUI, decizie dv. de a-i considera pe românii din străinătate capabili să fie trecuţi doar pe liste suplimentare este una care nu cu legea 3/2000 actualizata ( a referendumului, cu completările ulterioare)are legătură, ci mai curând cu legea 35/2008, cea care vorbeşte despre alegerile pentru cele două Camere ale Parlamentului; aceasta din urmă lege a constituit şi "baza" juridică a USL în încercarea de a diminua cu orice preţ numărul votanţilor înscrişi pe liste permanente.

Vă rog, stimate doamne şi stimaţi domni să mă ajutaţi să-mi completez cunoştinţele juridice prin răspunsul la întrebarea: dacă românii din diaspora sunt trecuţi pe liste SUPLIMENTARE, atunci cine formează listele permanente, având în vedere că TOŢI romanii cu domiciliul provizoriu sau permanent în străinătate sunt arondaţi CIRCUMSCRIPŢIEI ELECTORALE nr. 43, circumscripţie cu caracter PERMANENT (cf.legii 35/2008).



Dragoş Gros

Read More

Cum să dai o lovitură de stat eşuată

Petre Tutea spunea: „comuniştii nu sunt capabili să conducă nici măcar o gară”. Iată că nici măcar o lovitură de stat nu pot s-o conducă inteligent. Dar de ce să ne mirăm?! „Cârpa kaghebista” a fost marginalizat, iar în frunte, că păduchii tineri au ieşit nişte neterminaţi însetaţi de sângele puterii absolute. Când şi-au împărţit „norocul”, comuniştii au făcut o mare greşeală: l-au pus în frunte pe cel care părea mai „maleabil”, mai dotat cu coloana de melc. Nu s-au deranjat să vadă dacă şi face faţă cerinţelor. Ponta, că nu ştiu să-i spun pe numele tatălui, a descoperit repede că puterea în partid se păstrează greu, aşa că a făcut şi el ceea ce orice alt prost ar fi făcut: s-a aliat cu baronii care puteau să-l lase să zburde pe plaiurile întinse ale puterii absolute. Pe nea nelu cotrocelu’ l-a ignorat; era şi normal, doar îl făcuse „cârlan” (n-a uitat şi n-a iertat mică jivina). Infractorul Năstase a primit pijamaua cu dungi de la ICCJ pentru doi ani de zile, iar Ponta, „discret” l-a mai împins un pic, atât cât să fie sigur c-a scăpat de el. Eeeee! Şi ajungem şi la lovitura de stat...

Viteza de reacţie le-a fost maximă, dar şi grabă pe măsură, iar de aici au început greşelile... Prima, dar nu cea mai gravă a fost demisia lui Felix. Acum, varanul nu mai are imunitate, aşa că întârzierea dosarului ICA o să-l coste scump la libertate. O altă greşeală fatală a fost minciună ordinară; nu o minciună anume, ci noianul de minciuni uluitoare spuse cu şi fără rost de dimineaţă până noaptea. Dacă minţeau doar „pe intern”, încă nu era grav; poporul mergea să-l minţi, măcar o vreme. Dar să minţi un mapamond întreg, asta e ceva ce nu ştiu să se fi întâmplat în lumea asta mare. Şi de aici s-au tras multe... Partidul securiştilor, al turnătorilor ordinari şi al comuniştilor cu vechime a „devenit” brusc... anticomunist! Desigur, în mod mincinos, cum altfel?! M-am întrebat mereu ce or spune aderenţii partidului, cei care cred sincer în „nobilele idealuri ale socialismului”? Cu ce doctrina s-or mai identifica ei? În abjecţia lor, au plătit membri pentru a ieşi în stradă şi a crea iluzia „minusculei revoluţii din ianuarie”. Au ocupat pieţele tradiţional anticomuniste pentru a arăta că ei luptă împotriva „dictatorului”. Iar asta a fost o altă mare greşeală. Întâi pentru că n-au convins pe nimeni ca un ilici şi-a schimbat năravul şi apoi că ei, cu „Che Guevara anticomunist” au dat cu mucii-n fasole, de s-a dus naibii credibilitatea.

Tot Petre Tutea mai spunea: „gândirea pentru ruşi e că sifilisul pentru un creier sănătos”. Aici intervine o altă gravă eroare în aplicarea loviturii de stat. Consilierii ruşi n-au avut prea mare imaginaţie, aşa că au decis că Băsescu trebuie prezentat ca pe un fel de Ceauşescu, iar lovitura de stat din 2012 trebuie copiată după cea din 1946. Au confiscat instituţiile statului în 1946? Asta au făcut şi acum. Au început „epurările” în anii 50? Asta planificaseră şi în 2012. I-au condamnat pe liderii politici de după război? I-au închis şi asasinat? În 2012 găsim o fantezie de acuzaţie a usl depusă la Parchet, acţiune îndreptată împotriva a 15 lideri PDL şi ai dreptei cu acuzaţia de...”defăimare a ţării”! Sincer, mă steptam să fie alta, mult mai „potrivită”, aceea de „duşmani ai orânduirii comuniste” sau „duşmani ai poporului” (unde „poporul” erau... chiar puciştii). Până şi aşa-zisul referendum a semănat că două picături de vodka alegerilor din „democraţia populară” a anului 1946. Dar iată că rezultatele n-au fost la fel. În trecut, în fruntea statului (fie şi formal) se afla un rege de mucava, pe când în zilele noastre aveau de dat piept cu Traian Băsescu, bătrânul „lup de mare”, iar asta nu era chiar jucărie.

Timp de 11 săptămâni, guvernul a avut „treabă” şi a fost şi ocupat; desigur, cu Băsescu. Principala lor grijă era să scape de Preşedinte şi să pună mâna pe Justiţie, într-o primă fază. Cu un parlament lejer majoritar, puciştii au considerat că pot să facă tot ce vor. Se socotiseră ei bine: Base demis şi cu dosare politice înscenate ar fi fost redus la tăcere. Atipila ca preşedinte interimar ar fi dormit liniştit în timp ce varanul făcea şi desfăcea toate. Cât de greu îi era parlamentului care uzurpase toate funcţiile şi instituţiile să schimbe pe ici pe colo, prin punctele esenţiale Constituţia? Întâi scoteau referendumul ca formă de consultare a poporului cu privire la modificarea Constituţiei, apoi decideau ei că România e mai bine să devină regat; că uite ce probleme sunt dacă preşedintele e dintr-un partid şi parlamentul din altul... Mult mai bine ar fi, gândeau ei, că şeful statului, simbolic să fie Mi’ai, pasionatul de motoare şi de tablouri de El Greco, decoratul pentru trădare, dar şi apreciatul la Moscova, fostul rege. Madam Pipidi, în evident contratimp, deja începuse campania, nu cumva să i-o ia cineva înainte. Eeee! dar mai era o problemă, iar pe aia n-au vrut s-o vadă: poporul. Poporul ăsta considerat de proşti, a dovedit că are resursele şi voinţa de a se opune ticăloşiei politicianiste, aşa că n-a participat la referendumul ilegal. Romanii au înţeles perfect cu ce fel de otrepe are de-a face şi s-a exprimat dur: „Boicotam!”. Bolşevicii au furat la vot mai mult decât îşi putea imagina cineva c-o vor face. Nu se îndoiau de victorie; doar şi la locale au fraudat şi nimeni nu s-a plâns, nici măcar în fata scorurilor ceauşiste de 90%. Ăsta le-a dat curaj şi le-a întărit convingerea că lovitura de stat le va reuşi fără probleme. Necazul lor a început când s-a conturat ideea boicotului. Atunci au realizat că erau pregătiţi de orice situaţie, dar de un boicot – nu. În plus, ideea boicotului s-a sedimentat după ce plagiatorul apucase să promită şi să declare că va respecta decizia CCR în ceea ce priveşte prezenta la vot.  Boicotul a fost „ciotul” de care s-a împiedicat „aliotmanul roşu”, iar acum încep represaliile interne; despre cele juridice o să vorbim separat, că e prea mult...

Ne-a ferit Dumnezeu de dictatura! Ţara îşi va reveni încet-încet, noi de asemenea, dar ei, puciştii deja încep să devină istorie şi, dacă nu vor proceda cu cap – şi partidele lor. Acel partiduleţ de buzunar al varanului va rămâne o entitate fără rost, însuşi Felix fiind în cea mai proastă poziţie cu putinţă. Indubitabil individul trebuie dat pe mâna justiţiei pentru conspiraţie împotriva statului de drept şi pentru aroganţă de a-i fi dat ultimatum Preşedintelui că şi când el, varanul Mircea ar fi fost stăpânul României. Începe o periada urâtă a varanului cel fără de imunitate parlamentară. La pnl e mai clar că se va lăsa cu capete sparte... Nu doar Atipila Cacarau, ci şi ceilalţi îşi vor pierde funcţiile şi influenţa în partid. Aripa care va prelua conducerea, probabil va proceda la o apropiere de partidele democratice şi, evident, la o separare de psd. O convieţuire în interiorul usl ar fi toxică şi va duce partidul la desfiinţare. Acum, după „noaptea cuţitelor lungi”, pnl n-are nevoie să împartă eşecul cu psd şi cred că va prefera un Chiliman ca preşedinte şi o linie normală a partidului.

Cu psd e mult mai complicat... Plagiatorul a comis atâtea, încât acum va fi nevoie de o evaluare şi de o inventariere a infracţiunilor. Dar nu-i bai... La partid evaluarea există, iar ilici îl va executa după o judecată sumară. Apoi vor urma dosarele penale pe care nu le va putea evita şi, de aşteptat, retragerea sprijinului politic al psd. În caz contrar, psd nu va putea stopa căderea şi nici pe Ponta nu-l vor putea scăpa. Poate că plagiatorul acoperit de cacao va avea de dat socoteală partenerilor lui ruşi, caz în care nu prea îl văd bine, rackeţii putând să rezolve repede ceea ce justiţia soluţionează încet. Dar nu e treaba noastră... Aroganţa tipic comunistă a început să dispară, chiar dacă ea încă se manifestă în cositele lui Sova sau sub fustele lui Banicioiu. Desigur, vor prezenta cele mai abracadabrante interpretări ale legilor, vor clama o iluzorie victorie, dar e democraţie, aşa că se poate. Apoi se vor potoli şi vor trece la judecata lui ilici. Justiţia abia apoi...

Read More

Românii boicotează lovitura de stat

Cred că e momentul să facem o evaluare a ceea ce există pe piaţa politică. Având în vedere că dreapta este în reorganizare, n-o să mă refer la nici unul dintre partidele care vor alcătui în curând dreapta românească, dar salut revenirea PNTCD-ului printre partidele democratice. Lupta care se duce în aceste zile nu este una politică, deşi pentru cei mai mulţi aşa pare. Am mai spus-o, duminică se va încheia „bătălia pentru România” şi vom avea clară opţiunea românilor. Referendumul este ilegitim, e drept, pentru că este prelungirea unei acţiuni de forţă ce a dus la suspendarea Preşedintelui, acţiune pe care CCR n-a avizat-o favorabil în raport cu acuzele aduse de pucişti lui Traian Băsescu. Aşa ilegitim cum e, el trebuie abordat pentru că nu avem încotro. Unii vor refuza să meargă la vot pentru a nu gira indirect clica de aventurieri politici responsabili penal de lovitura de stat. NU, nu mergem la vot pentru că nu avem ce să votăm. Nu suntem în faţa unui proces electoral normal, nici măcar în faţa unuia excepţional şi legal. Atunci de ce să pierdem timpul cu el? Pentru a fi schimbat Băsescu? Doar minţile înguste şi nu foarte dotate pot să creadă că schimbarea Preşedintelui va deschide robinetul de la cornul abundenţei; din contră...

Duşmanii lui Traian Băsescu au desfăşurat o incredibilă organizare şi au mobilizat energii uluitoare pentru a-şi atinge scopul. Nu au făcut economie nici de bani şi nici de efort, au cumpărat şi au mituit, au manipulat şi şi-au pregătit toate instrumentele necesare fraudării, exact ca în 1946. „Talibanii” naţional-socialisti, cei care sunt de-a dreptul maladiv împotriva Preşedintelui sunt aceia cu dosare penale în instanţă sau în cercetare. Base este „ciotul” de care ei nu vor să se împiedice pentru a-şi aservi Justiţia. Dar miza cea mare nu e doar asta...

În ultimele zile au apărut cele mai uluitoare dovezi ale complotului pus la cale de ani de zile, dar şi actele de trădare pe care indivizii le-au comis şi intenţionează să le mai comită. Stenogramele pnl arata limpede uriaşa investiţie în campania ilegală pe care cartelul roşu de la Bucureşti o duce împotriva Preşedintelui. Acordul semnat de reprezentanţii puciştilor cu aşa zisa societate civilă subordonată cartelului arată cât se poate de clar intenţia lor de a distruge tot ceea ce s-a construit în 20 de ani. Iar pentru asta, trebuie să-l demită pe Preşedinte... Aceste „Brigăzi roşii” sunt legate ombilical de Moscova; iniţial o bănuială, afacerea este acum dovedită fără putinţă de tăgadă. Consilierul prim-plagiatorului este gen. W. Clark, omul ruşilor şi colaborator apropiat al bulgarului Stancev, cel judecat pentru trădare alături de Şereş, omul lui Felix. Apariţia în presă a informaţiilor referitoare la Kondyakov întâi au trecut neobservate, dar mai apoi informaţiile au căpătat un cu totul alt înţeles: avem de-a face cu o conspiraţie pusă la cale de nişte trădători români în colaborare cu diferite centre de putere de sorginte politico-mafiotă ruseşti. Conspiratorii nici măcar nu fac efortul de a-şi ascunde intenţiile şi se afişează fără nici o reţinere alături de ruşi. Crinul „Lili Marleen” a folosit fără jenă avionul unei companii ruse pentru a merge la mitingul de la Timişoara, o adevărată palmă pe care acest individ şi complicii săi au dat-o oraşului nostru - martir în lupta împotriva comunismului.

Avem o tristă experienţă cu ruşii şi mai lungă decât am fi vrut. Teritoriile ni le-au răpit, tezaurul ni l-au confiscat, economia ne-au jefuit-o după război, datoriile de război le-am plătit triplu faţă de cât era convenit, ne-au umilit şi ne-au sărăcit şi au adus la noi în ţară un sistem care a distrus generaţii, zeci de generaţii. Tolstoi a fost rus, la fel şi Dostoievsky, Puşkin sau Ceaikovsky, dar nu ei ne-au distrus tara, ci Lenin, Stalin, Ana Pauker , Ernst Neulander (Carol Roman), Bodnăraş şi compania. Actualii conspiratori nu sunt înhăitaţi cu poeţi sau scriitori, ci cu rămăşiţele organizate în structuri mafiote ale KGB şi GRU sau SPETNAZ. Metodele lor nu lasa loc nici unei speranţe de mai bine, ci lasă loc îngrijorării că teribilii ani 1946-1964 vor reveni prin proiectată „purificare” despre care vorbeşte corespondenţa ruşilor cu plagiatorul Ponta. Vor briganzii să ne continuăm drumul european abia început? Evident că nu! Au spus clar în acordul devenit public că vor lupta nu împotriva corupţiei, ci pentru promovarea ei, nu pentru ridicarea României, ci pentru subjugarea ei. Guvernele occidentale s-au văzut în situaţia fără precedent de a adopta hotărâri dure faţă de givernul de la Bucureşti, lăsând deoparte limbajul diplomatic; gravitatea situaţiei de la noi o impunea. Europa n-are nevoie de o Românie a hoţilor şi, cu certitudine nu vrea să repete experienţa greacă.

În mod clar, Europa şi SUA susţin orice demers democratic pe care românii şi-l doresc şi au spus-o nu o singură dată. Dar nimeni nu vine să ne dea democraţie şi normalitate dacă noi nu vrem. Puciştii dispreţuiesc profund poporul român şi nu sunt absolut deloc interesaţi de soarta lui. Promisiunile făcute anterior s-au transformat în fum, tăierile de facilităţi şi creşterile de preţuri au început, cursul valutar e pe schiuri şi coboară vertiginos, seceta a secătuit rezervele de cereale în mod grav, bani nu sunt la buget, iar credite externe nu vom primi dacă ieşim din cadrul democratic; FMI are deja experienţa guvernului Năstase care a denunţat acordul cu ei după ce o mare parte din bani fuseseră viraţi. Faţă de situaţia economică existentă, nu mai avem nevoie decât de un singur „brânci” pentru ca economia să se prăbuşească: "avem nevoie" ca românii să contribuie la demiterea ilegală a Preşedintelui. O asemenea alegere va duce întâi la oprirea creditării externe, iar pasul următor va fi reprezentat de sancţiunile europene. Întreb şi eu... Cam care va fi efectul asupra economiei deşelate deja când 3 milioane de români vor fi nevoiţi să se întoarcă în ţară? S-au gândit puciştii ce ar presupune ca în România să apară brusc 3 milioane de şomeri? Dar se gândesc ei oare cum vor fi nevoiţi românii să stea la coadă la vize chiar şi pentru a merge în Bulgaria?

Dar eu nu cred în ruptul capului ca românii pot să fie atât de orbi şi la referendum să se alăture trădătorilor. Orice român responsabil, orice român care nu face parte din pegra societăţii va refuza să meargă la vot. Conştienţi că nu e vorba despre Băsescu, ci despre ţară, românii vor spune NU puciştilor PRIN NEPREZENTARE. Sunt sigur că duminică românii le vor da lecţia cuvenită celor care conspiră împotriva intereselor naturale ale ţării. VARA ASTA EU NU VOTEZ, EU BOICOTEZ!

Read More

Începutul sfârşitului usl

Suntem pe ultima linie dreaptă cu referendumul, că altfel nu ştiu să-i spun acestui mare turneu în care autobuzele se vor mobiliza să transporte din stânga în dreapta cetăţeni dispuşi să voteze; ori de câte ori vor ei şi, mai ales, cei care îi plătesc pentru asta. Aşadar, cei învăţaţi cu mici şi bere, duminică se vor plimba de la o comună la alta, iar cei învăţaţi să stea acasă vor ieşi la iarbă verde, cu muzică şi tombole; ăştia sunt cu toţii oamenii usl. Noi, ceilalţi, avem treabă: mergem la plajă, la plimbare sau stăm acasă şi ne uităm la Jocurile Olimpice. Datele astea sunt cunoscute. Ceea ce încă nu e foarte bine cunoscut e că referendumul nu va fi validat, iar asta e foarte sigur. De altfel, chiar organizatorii lui, aceiaşi cu organizatorii loviturii de stat, ştiu perfect că „tot ce-au atins – au compromis” şi că partidă e pierdută fără drept de apel.

În aceste condiţii, de ce se mai chinuie şi de ce mai cheltuiesc pentru a plimba votanţii, pentru a-şi mobiliza aderenţii şi pentru a trimite mesaje în toate zările cu „demite-l pe Băsescu”? Personal, cred că avem de-a face cu comandamente foarte diferite, comandamente unde nivelul de disperare e diferit. Unul dintre aceste „comandamente” este cel al lui felix. Şmecheria lui cu demisia nu a fost decât o întârziere a deznodământului, dar rezultatul final nu s-a schimbat defel. Puşcăria lasa o umbră groasă care, inevitabil a ajuns şi la el, aşa că n-are de gând să cedeze vreun pas, în ciuda evidenţelor. Slugile lui media, ca şi cele politice fac tot ce le stă în putinţă să se achite faţă de periculosul lor stăpân, acum marcat de o tensiune excepţională. Ei ştiu clar că efortul e zadarnic, dar nu-şi permit să nu ducă până la capăt ordinele; ştie Fenechiu de ce, că nici el nu e în altă situaţie decât felix.

Un alt comandament este cel al „liberalilor”. Mulţi dintre ei au înţeles de ceva vreme că partidul ce se anunţă să devină o forţă, acum aluneca rapid către o penală dispariţie, iar asta nu le convine deloc. Şeful lor de partid, somnambulul Lili Marleen nu mai este deloc popular şi mai multe voci se ridică din ce în ce mai ferm cerând schimbarea lui (Chiliman, de exemplu). Abuzurile fascist-dictatoriale ale repetentului nu sunt populare printre membrii săi de partid. Chiar şi în declaraţiile sale se vede clar că sfârşitul lui e aproape, iar Somnorilă o ştie prea bine; în ceafa lui, amuşina şi complotează iubitorul de maşini de epocă, duplicitarul Tariceanu, care îi va trage în ultimul moment preşul de sub picioarele „prezidenţiale”. Săptămâna viitoare, Crin Antenescu va începe să devină istorie de partid şi dosar la parchet.

Ultimul, dar nu cel din urmă comandament este la psd. Aici situaţia e gravidă şi prezintă umflături... Ceea ce se pregăteşte de ceva vreme (nu multă) se poate numi „noaptea cuţitelor lungi” din psd. Aici Ponta e aproape izolat, doar câţiva încă încearcă să dilueze fierea înfrângerii care se anunţă. Cu un „dosar” incredibil de încărcat, de la plagiat şi fals în CV şi până la „manifestul restauraţiei” semnat cu mafioţii, dar şi cu o tristă celebritate mondială cauzată de minciunile ce intră în domeniul patologicului, Ponta este un individ terminat. În aceste zile el nu face altceva decât să scape nu de dosarele penale binemeritate, ci de judecată dură a „greilor” partidului; pe lângă ei, Justiţia pare o domnişoară toleranţă. Plagiatorul a preluat şefia partidului pentru că avea o „calitate” importantă: era doar un „cârlan” cu coloana vertebrală de melc, aşa că se potrivea perfect. „Bătrânii” nu s-au gândit că el are un defect major: e arivist. Îndrumat de tata-popa, dar şi de alţii din partid, Ponta a simţit repede aburii beţiei de putere şi nu le-a rezistat. A intrat în jocul dement al varanului, amăgit de puterea pe care se gândea c-o va avea şi a întors spatele „dulăilor” din partid care începuseră a mârâi. Deja în interior începuse să se manifeste dictatura personală a cârlanului şi cine nu era de acord cu el era schimbat în regim de urgenţă. Plagiatul ordinar a cântărit mult şi a deteriorat puternic imaginea partidului, acum obligat să măsluiască tot pentru a ieşi bine şeful lor de partid. Degeaba s-au chinuit diversele secături perindate pe la tv să explice cum că atunci când Ponta şi-a dat doctoratul încă nu există o lege a ghilimelelor... Apărătorii lui, prosti sadea, au reuşit să stârnească hohote de râs, iar prin acţiunile lor l-au afundat şi mai mult în mocirla în care Ponta singur intrase.

Plagiatorul este, indubitabil, o persoană cu serioase probleme psihice. Minciunile uluitoare, coroborate cu o evidentă incapacitate de a înţelege ce se întâmplă în jurul lui îl desemnează pe copiator ca fiind un viitor pacient al stabilimentelor cu gratii la ferestre şi cu cămăşi cu mâneci foarte lungi în interiorul lor. Însă până la a evada într-o instituţie psihiatrică, Ponta are de trecut prin terenul mânat pe care i l-au pus deja în fata oamenii lui ilici şi Năstase (banditul Năstase). Ei nu vor lăsa nesancţionata duplicitatea individului în cazul arestării lui Bombonel şi nici contribuţia ascunsă a acestuia la desăvârşirea operaţiunii căreia i-a căzut victimă fostul său conducător de doctorat; „nu sunt prieten cu Năstase” atârna greu acum pentru viitorul lui Ponta şi al apropiaţilor săi, familie-partid. De luni chiar, „cuţitele lungi” îi vor tăia capul celui care şi-a permis să distrugă în doar trei luni imaginea partidului pe care „cârpa kaghebista” s-a chinuit s-o edulcoreze timp de 20 de ani, ascunzând sub o imagine falsă un autentic partid bolşevic. Visul de mărire al psd şi, de ce nu şi al pnl începe de luni să devină un vis urât. Luptele fratricide vor lăsa în urmă multe victime şi şi mai multe dosare penale, iar până la alegerile generale mai sunt luni bune, luni în care căderea partidelor ce compun azi usl va fi cuantificata săptămânal.

Aşa cum îi spuneam acum trei luni lui Ponta, nu te duci la lovitura de stat dacă eşti bou şi nu te asociezi pentru asta cu idioţii; nici cu varanii isterici şi demenţi. I-am prezis atunci când încă nu fusese nominalizat că va avea un sfârşit tragic dacă va accepta postul de premier, iar partidul va deveni simbolic până în alegerile generale. Nu cred că a crezut cineva atunci că usl care se afla într-o uriaşă ascensiune şi ameninţa să acapareze întregul spectru politic va putea să se prăbuşească în asemenea hal. Şi totuşi, iată că se poate, iar viitorul va arăta că se poate chiar mai mult de atât. În noiembrie, apreciam eu atunci, psd poate să înregistreze un 17-18%, dacă frâiele sunt preluate de nişte indivizi hotărâţi să ducă partidul pe linia urmată de toate partidele democratice. Cât despre pnl, vom asista la o schimbare drastică de conducere, posibil cu un Chiliman în funcţie importantă şi la o apropiere a lui de partidele din dreapta democratică. Singurul partid care va rămâne izolat va fi partidul de buzunar al varanului. Repudiat 100% de psd (ilici nu uita şi nu iartă) şi toxic pentru pnl, pc-ul va rămâne doar o entitate fără conţinut. Anii de puşcărie din dosarele deja existente, dar şi din cele ce vor urma vor aşterne liniştea mormântală peste episodul nefericit din istoria modernă a ţării, „lovitura de stat neo-bolsevica”.

În încheiere, doar câteva cuvinte despre Preşedinte: pentru a nu ştiu câta oară, Traian Băsescu a fost genial, un adevărat strateg şi om politic, un luptător la scena deschisă şi un căpitan de vas care nu se teme să dea piept cu furtuna, mai ales când furtuna e necesară pentru a spăla puntea de vietăţile care ameninţau să pună stăpânire pe navă. A ştiut să strunească toate forţele şi să câştige un uriaş război. Nu mulţi credeau că va putea câştiga (chiar şi eu, care am înţeles strategia, am avut dese momente de îngrijorare), dar Base e omul surprizelor şi cel căruia România îi va fi recunoscătoare, chiar dacă azi pare că şi asta e imposibil. Pentru România liberă şi democrată pe care ne-o veţi lăsa în 2014, mulţumesc din suflet, D-le Preşedinte!

Read More

Scrisoare deschisă primului plagiator al ţării

Victore, află despre mine că sunt bine, sănătos, ceea ce-ţi doresc şi ţie. Îţi scriu acum, deşi fără plăcere, în speranţa că ai înţeles în ce te-ai băgat. Ştiu, e uşor să scrii când alţii plagiază pentru tine (ştiu, tu n-ai nici o vină... Băsescu...), dar şi să citeşti e greu? Ţi-am scris demult, acum trei luni... Îţi spuneam atunci că Băse îţi va rupe capul, îţi aminteşti? N-ai citit? E şpaga ta... Scuze, ştiu că nu trebuia să spun asta, că nu se vorbeşte despre frânghie acasă la spânzurat, scuze!! Dar să revin... Te sfătuiam atunci să nu accepţi postul de premier, dacă vrei să-ţi fie bine şi să fii şef la banda partid. Îţi mai spuneam să-l asculţi pe bătrânul sovietic, că ştie el ce zice şi a mirosit pericolul. Dar tu nu... Te-ai grăbit că băiatul mare la măritat, dacă înţelegi ce vreau să zic. N-am uitat atunci să-ţi zic şi de miliardele din „visterie”, că nu-s acolo sau dacă sunt n-o să le poţi folosi aşa cum vrei şi-o să rămâi ca un papagal cu promisiunile de gât. Am avut dreptate, mă? Am avut...

Te-am avertizat atunci că una e opoziţia în „protest parlamentar” şi alta e guvernarea, dar n-ai vrut să asculţi. Te-ai trezit ca fraierul la Palatul Victoria şi nu ştii ce măsuri economice să iei. Aşadar, dacă tot era vorba despre economie, ţi s-a părut de o şmecherie incredibilă să începi cu economia de carburant pentru maşina ta de serviciu, aşa că ţi-ai şi tras un Merţan ecologic. Mare lovitură ai dat atunci ălora care n-au avut idei aşa geniale şi au muncit că proştii să echilibreze economia. Ce-i al tău e pus deoparte, Victore, se cunoaşte că eşti copylot, pardon, copilot, aşa că te-ai mişcat repede: din câteva trăsături de condei ai şi „rezolvat” Hidroelectrica... Proştii dinaintea ta s-au chinuit că boii ani de zile să scoată uzina la vânzare, să vândă profitabil şi alte prostii de-astea. Frumoasă mişcare ai făcut, zău! Cât ai zice „peşte” (nu, nu e un apropo la Bănicioiu; aşa se zice în popor) ai şi băgat în faliment o firmă ce producea miliarde de euro pe an. Sublimă şi explicaţia ta: „din cauza secetei, Hidroelectrica e în insolvenţa”! Genială, zău, pe bune! Acum mai trebuie s-o rupi în bucăţi şi s-o „vinzi” cui „trebuie” la preţuri de ICA. Nu te lua după „duşmanii poporului” care zic că asta înseamnă scăderea cu 30% a economiei; sunt doar invidioşi că tu ai putut să faci ceea ce ei nici nu se gândiseră. Şi uite că ai mai marcat un punct acasă...

Pe partea de politică, însă... să nu te superi, dar ai fost fazan. Prea te-ai repezit la dictatură, zău aşa! Ordonanţe peste ordonanţe, ca şi când ţara era sat fără câini. Ai greşit-o şi cu minciunile... Ai schimbat brusc prefecţii; asta era pe undeva normal. Dar să mai şi spui că iei banii de la primarii PDL pe motiv că MRU a dat fonduri doar celor de la PDL, asta chiar a fost o minciună proastă. Cred că erai la fotbal în curtea şcolii, că tot erai în plin „boicot” parlamentar, că altfel vedeai/citeai că banii ăia s-au repartizat majoritar primăriilor voastre; de-aia nici nu prea ai avut ce să iei înapoi. Dar nu-i nimic, tot ai făcut o treabă, măcar ai reuşit să-i faci pe pedelisti să treacă la tine în cartel partid. După asta, chiar ai început cu nefăcutele. Şi dacă nu ţi-aş fi zis... Te-ai apucat să implementezi „cursul de guvernare” al doctorului Che Guevara... Ai uitat că ăla guverna cu pistolul şi tu încă nu aveai aşa ceva? De ce n-ai aşteptat tu să câştigi alegerile locale (astea le-ai câştigat deocamdată, dar să vedem cum vor arăta consiliile judeţene după alegerile din toamnă...), să te pregăteşti inteligent şi cu răbdare, să mai dai câte o ordonanţă din an în paşte, aşa de „control” şi să-ţi pregăteşti terenul pentru generale? Pe urmă puteai să zburzi pe câmpiile patriei cum te ducea capul, că n-avea cine să-ţi stea împotrivă. Năstase? Eeee, da! Asta chiar că te-a lovit urât de tot, dar şi tu prea le-ai vrut pe toate odată! Ştiam eu ce spuneam când îţi scriam să nu accepţi postul de premier... Tu ai vrut „şi cu dansa-ntrânsul şi cu sufletul în Rai” şi uite că ai făcut praf totul... În mod clar, Dragnea te va vinde, MăzăRica va trage încă o beţie şi-şi va aduce aminte că nu-i place „cârpa kaghebista”, guzganul rozaliu se va uita după vrăbii, iar tu o să rămâi să pui fundul la bătaie, pardon de expresie, începând de luni, 30 iulie – singur-singăurel.

Cu plagiatul ai fost mortal, decisiv, de comă! Am râs de-am murit când am auzit cum spui tu zâmbind ştrengăreşte (îţi vine bine, să ştii, te întinereşte!) că atunci când ţi-ai dat doctoratul nu se legiferaseră ghilimelele! Dar recunosc, o asemenea găselniţa nu se aştepta nimeni să foloseşti! Ai fost total şi aşa au scris şi ziarele despre tine; nu, nu alea din ţară, vândute lui Băsescu, ci alea mari din toată lumea. Recunosc că ai devenit repede o persoană foarte cunoscută, ceea ce nu e aşa de simplu pentru un băiat sărac din Blocul Roşu de pe Calea Grivitei, dar mă aşteptam să te faci cunoscut cu altele... Între noi, aşa, unde i-ai găsit pe toţi ăia de la Educaţie? I-ai pus în funcţie la mişto sau te-a învăţat cineva pus de Băsescu? Că aşa de pafaristi, greu puteai găsi şi toţi la Educaţie! Comisiile alea era musai să le desfiinţezi? A fost oricum degeaba, iar acum şi copiii de grădiniţă au învăţat ce e ăla plagiat, iar elevii de liceu cer dreptul de a plagia şi ei un pic la bac. Rămân la părerea mea că nu trebuia să te angajezi că demisionezi dacă se dovedeşte că ai plagiat; uite că acum nimeni nu te mai poate scoate cu gâtul din fecalele în care ai intrat; şi pierzi şi titlul...

Tu nu ştiai, Victore, că pentru suspendarea lui Base trebuie să ai „ouă”? E elementar, dragul meu Wiktor, nu ţi-a spus Ady? Tu ouă n-ai avut, nici nenumărate, nici mai numărate, dar te-ai băgat în seamă că vrei la Brucsel în locul Preşedintelui. Şi-atunci ţi-am zis: nu te duce la Brucsel, că e ţeapă! Ai ascultat? Nu. Şi dus ai fost... Proastă impresie ai făcut acolo când ai spus că erai şi tu în trecere pe la Brucsel şi numai bine, ce potriveală!, Preşedintele te-a sunat să te-ntrebe dacă nu poţi tu să-i ţii locul. Credeai că aia nu află că ai făcut tot ce-ai putut pentru ca Preşedintele să fie împiedicat să meargă la Consiliul European? Te-am sfătuit să laşi suspendarea până după alegerile generale, dar te-ai înhăitat cu adormitul ăla de Crin şi te-a învăţat la prostii. El i-a făcut pe plac lu’ nen-tu felix, dar acum tu o să plăteşti eşecul, nu el. Mă întreb ce-a fost în capul tău? Nu l-ai văzut că e golan? Nu ţi-am zis eu să nu te bagi cu derbedeii că ajungi rău? Uite că acum eşti chiar în situaţia de care eu am vrut să te feresc. Şi iar n-ai ascultat... Ajungi şi la referendum... Ai fost pe dinafară când ai mânărit legea referendumului cu o ordonanţă. Te-ai bazat că scoţi oamenii la muncă (votat) şi că o să obţii o majoritate zdrobitoare; te-ai luat după Hrebe, pe pariu! Nu ţi-au zis, cum nici lui Geoana nu i-au spus, care e realitatea electorală şi te-ai dezlănţuit. Acum constaţi şi singur că noi vom boicota referendumul, iar oamenii voştri cred că vor sta acasă de ruşine să nu-i arate lumea cu degetul că fiind „martorii lui Ponta”. Ştim amândoi că referendumul e „trântit” şi că nu va putea fi validat. Cu puţin noroc, o să ai o prezenţă de 30%, ceea ce te ajută ca pe mort lumânarea.

Când ţi-am zis să nu accepţi postul de premier, îmi amintesc că ţi-am zis şi că altfel banda partidul tău va ajunge la nişte procente derizorii; nu m-ai crezut şi ia uită-te acum la sondaje...! Ştiu, te gândeşti să mergi până la capăt ca Fidel şi Che Guevara, dar să-ţi scoţi din cap prostia asta. Ai încercat marea cu degetul când ai spus că e ilegală boicotarea alegerilor, dar în afară de hohote n-ai obţinut nimic. Susţinerea populară cu care te lăudai a ajuns ca fularul Burberry vara: flască. Ştiu, te gândeşti şi tu să demisionezi după oficializarea eşecului; nici nu prea ai încotro... Ai coborât clica partidul sub nivelul de la alegerile generale din 2008, bani nu sunt şi nici „imperialiştii” de la FMI nu se-nghesuie să-ţi dea credite. Tot acum trei luni îţi atrăgeam atenţia că dacă n-o să ai grijă, susţinătorii tăi îţi vor rupe capul când va trebui să plăteşti salarii bugetare şi pensii militare (re)făcute nesimţite, în condiţiile în care bugetul n-are un sfanţ. Ţi-am zis să nu te destrăbălezi cu scutirile de TVA şi tu, tocmai asta ai făcut. Na, acum strânge taxe şi impozite din faţa gării! Dar a fost super ideea aia cu TVA de 9% şi alte facilităţi; guvernul care va veni după tine va avea de ce să-ţi „mulţumească” şi să te „pomenească”...

O să închei cu un sfat pe care sper să-l urmezi, dacă vrei ca după alegerile din toamnă să mai existe un partid SD (psd) în Parlamentul României. Aştepţi cuminte (nu „cu minte”) să se încheie celebritatea de referendum, nu te mai lua după derbedeul de Crin, că vorbeşte prostii la beţie şi nici după nen-tu felix, că e toxic. După ce va trece iureşul de hohote de râs în nasul tău, apucă un stilou/pix/creion şi dă-ţi demisia. O să spui ceva gen „demisie de onoare” şi gata, termini cu penibila aventură politică. Vezi, să nu te iei după tata-popa, ca şi ăla e cutră. Sub nici o formă să nu mai provoci scandaluri cu ilegalităţi şi alte chestii neconstituţionale, că altfel chiar va fi vai de fundul tău (scuze, e fără apropo...). Să nu zici că nu ţi-am spus! Şefia la voi acolo nu-i nevoie s-o predai, că ţi-o ia nea nelu (fost cotrocelu’) şi nici c-o mai pupi vreodată. Să nu uit! Şi apucă-te şi tu de ceva serios, o meserie, ceva, că tare greu e în viaţă fără o ocupaţie clară. Şi acum, ca să te mai destinzi, pune şi tu şi ascultă şlagărul sezonului: „Vara nu votez, ci boicotez”! S-auzim numai de bine, Victore!

Read More

Penibilul final al loviturii de stat

Referendumul s-a încheiat înainte de a începe; ba chiar în avans cu aproape o săptămână. Asta ar fi, în mod normal, o veste bună pentru că Preşedintele nu mai poate fi demis. Probabilitatea ca puciştii să falsifice şi să manipuleze voturile în aşa fel încât să înregistreze o prezenta de 50%+1 din totalul alegătorilor înscrişi pe liste (9.154.000 din 18.300.000) este zero. Fireşte, prezenta la vot ar fi fost şi aşa scăzută, suficient cât să fie invalidat referendumul, dar prin decizia aproape unanimă de a se boicota scrutinul se poate spune că Traian Băsescu iar „i-a ciuruit”. Cu toate astea, scena politică nu se limpezeşte deloc imediat...

Aflăm din „Curentul” (http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012072074554/Actualitate/Ponta-speakerul-lui-Stanchev-bulgarul-judecat-la-Inalta-Curte-pentru-spionaj-impotriva-Romaniei.html) că legăturile infracţionale ale plagiatorului Ponta sunt mai adânci decât ştiam, ca spionul Stancev, cel judecat pentru înaltă trădare alături de Şereş & comp. este „tovarăş” cu generalul Clark, „proaspătul” consilier al plagiatorului, om cu destule implicaţii la Moscova, dar şi cu suficiente „bube” la el în SUA, motiv pentru care a şi fost tras pe linia moartă. Nu sunt deloc de ignorat legăturile generalului cu lumea interlopă europeană, cum nici ale „consiliatului” cu interlopii usl (prea bine cunoscuţi ca să-i mai înşir) - nu sunt. Fără nici o îndoială, cartelul parlamentar este populat cu proşti sadea. În loc să stea cuminţi şi să dea încet, inteligent şi cu răbdare lovitura de stat, ei s-au aruncat ca fata mare în... măritiş. Cum se ştie, grabă strica treaba, iar în cazul lor, (din fericire pentru noi) chiar le-a stricat-o definitiv. Acum ei mişună ca şobolanii, disperaţi că au apărut oamenii cu vermorelul în spate. Este de aşteptat ca Preşedintele reîntors la Cotroceni să ceară justiţiei să le umfle... dosarele şi să aibă parte de nişte binemeritate procese. Cu toate astea, briganzii politici încă au energie, energia disperatului, a celui care nu mai are nimic de pierdut. În planul imaginii, Traian Băsescu este şi va fi de neînvins după acest referendum. Cei care i se opun în mod absolut descreierat şi complet interesat se văd în situaţia de a-şi fi dat cu stângul în dreptul. Semnalele pe care le-am tras şi avertizările (aici) si (aici) că suspendarea va avea rezultate catastrofale pentru ei n-au fost ascultate, aşa că au atras o ţară întreagă într-un joc periculos ce încă mai poate aduce mari prejudicii României, mai mari chiar decât cele din ultimele 3 luni.

În acelaşi război, dar în altă luptă îi întâlnim pe „telectualii lui Ponta” care s-au trezit luni dimineaţa şi s-au gândit să scrie o „epistolă către europeni” în care, nici mai mult, dar nici mai puţin – iau apărarea cartelului roşu şi loviturii de stat pe care acesta a încercat-o. În viziunea semnatarilor (păstoriţi de Stelian Tanase), în România democraţia e la ea acasă, justiţia îşi vede netulburată de mersul ei, iar statul de drept e mai... drept ca oricând. Nu, Marea Adunare Naţională n-a schimbat Avocatul Poporului că aşa a vrut ea, nici la SRR şi SRTv n-au numit consilii de administraţie exclusiv usl şi asociaţii, Curtea Constituţională n-a fost împiedicată să-şi facă treaba şi nici Monitorul Oficial nu a devenit o fiţuică personală a plagiatorului-sef al psd. Toate astea sunt invenţii şi minciuni care aruncă o nemeritată umbra asupra progreselor democratice de la noi. Esti sigur, Stelică?

Ca nişte adevăraţi „intelectuali” vietăţile pun pe hârtie nişte aberaţii de mai mare groază. Trec peste „uimirea” provocată de reacţiile întregii Europe "victimă" a „informațiilor înșelătoare sau incomplete cu privire la adevârata (aşa scrie, aşa pun) natură a situației din România”, dar şi peste tonul ipocrit-oripilat cu care semnatarii doar amintesc despre acuzaţiile ce au umplut cele mai importante ziare şi reviste din lume, de la „Le Monde” şi „Frankfurter Allgemeine Zeitung” şi până la „El País” şi „Washington Post”, publicaţii care vorbeau limpede despre lovitura de stat parlamentara în stil sud-american din România. Să adăstăm pe tactica generală a apărătorilor de briganzi în încercarea lor de a abate atenţia de la gravele încălcări ale democraţiei. Stilul este binecunoscut: „cea mai bună apărare este atacul”, tactica îndelung uzitata de către pucişti.

„Folosind experiența noastră de cercetare și cunoașterea directă a climatului politic din țara noastră”, spun „spălătorii de cadavre politice”şi prezintă succint, stângaci şi mincinos „adevărata” cauză a tuturor relelor: „dictatorul” Băsescu, desigur! Ia să vedem cum justifica ei călcarea în picioare a unui întreg sistem al statului de drept: întâi, „Curtea Constituţională nu este parte a sistemului judiciar independent din România. Este vorba de o instituție unde numirile se fac politic și care are ca unică vocație arbitrajul în chestiuni constituționale”. Păi ori e parte a sistemului juridic, ori nu? Are sau nu "vocaţie"? Dacă numirile de judecători se fac politic (şi se fac, conform legii date de psd pe vremea când era la putere), CCR nu mai e compusă din magistraţi? Sau deciziile Curţii devin ceva opţional din punct de vedere constituţional? „Tănase Scatiul” nu suflă o vorbă despre ordonanţele date de guvernul puşcăriabililor în domeniul constituţional, ceea ce era în mod clar ilegal, guvernul putând da ordonanţe, dar nu în acest domeniu, conform Constituţiei. Pentru că nu era de-ajuns, Stelică îşi continua argumentaţia cu... minciuni: „Guvernul României nu a mai răspuns în fața Parlamentului, așa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în fața Președintelui, ca în Federația Rusă (Stelică, nu vorbi de frânghie in casa spânzuratului!). Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori există riscul unei opinii disidente”. Altfel spus, săracul Parlament nu mai putea da jos un guvern pentru că nu era consultat. Atunci cine a dărâmat fără motiv guvernul Ungureanu? Uită Stelică şi altele... Întâi uită că parlamentarii cartelului, pe vremea când erau în opoziţie îi chemau la ordine pe miniştri care erau nevoiţi să răspundă diverselor acuzaţii direct în Parlament. Mai uită ceva: o lungă perioadă de timp nici nu avea cui să dea raportul guvernul, deoarece ei, actualii pucişti, inventaseră o formă nouă de chiul şi destabilizare: „greva parlamentară”; probabil la asta se referea Stelică atunci când vorbea despre „cochilia vidă”... Dar astea sunt „detalii” şi e de înţeles că le-a omis. Ca să rămânem la capitolul „Curtea Constituţională”, nu se poate să nu amintim şi o minciună odioasă, una de o abjecţie sfidătoare: „așa cum a recunoscut-o Curtea Constituțională, suspendarea Președintelui este conformă cu Constituția României”. Stelică, unde ai citit tu aşa ceva? Crezi că poţi manipula din vorbe guverne străine şi oficiali europeni, mai pe scurt, un mapamond întreg? CCR s-a exprimat în legătură cu acuzaţiile pe care „cartelul roşu” le-a formulat (greşit, dar le-a formulat) la adresa Preşedintelui arătând punct cu punct ca acesta nu a comis nici o „infracţiune gravă constituţionala”. Ca Marea Adunare Naţională, pardon, Parlamentul Ruşinii Naţionale l-a suspendat totuşi pe Traian Băsescu, tocmai aici este unul dintre elementele loviturii de stat. Stelică ştie el ceva: CCR a confirmat că, tehnic vorbind, lui Băsescu îi succede legal Adormitescu, dar şi această hotărâre a fost pronunţată când deciziile Curţii erau limitate de ordonanţele Primului Plagiator al ţării. De aici şi până la „suspendarea Președintelui este conformă cu Constituția României” e cale lungă, „cale” scurtată de pucişti prin instaurarea dictaturii de gang.

Încercând să reducă rolul Preşedintelui la acela de mediator şi atât, Stelică & comp. „argumentează” şi „motivează” decizia parlamentară de suspendare: îşi amintesc ei ca acum 3 ani, în loc să-l desemneze premier pe Iohanis (nu Johanis, Stelică!) care fusese ales de clica formată ad hoc (mai mult sau mai puţin) şi-a permis să prelungească mandatul guvernului demis. „Largă majoritate” despre care vorbeşte Stelica este una doar în capul lor evidenta, legitimă etc. Întrebarea mea ar fi mai aplicată: deşi în mod evident nedesemnarea lui Iohannis (ai reţinut, Stelica?) nu poate fi o încălcare a Constituţiei, de dragul argumentului putem considera că e; atunci ce au aşteptat reclamagii timp de 3 ani? Aveau cunoştinţă de o încălcare gravă a Constituţiei şi nu au făcut nimic timp de 3 ani? Să i-o spună mutului de la manutanţa... Despre restul aberaţiilor cu pretenţii juridice din cuprinsul „actului de acuzare” ce a dus la suspendarea ilegală şi neconstituţionala a Preşedintelui, Stelica şi „telectualii” săi nu scot o vorbă. Fireşte, din „epistola către europeni” a „apostolilor dictaturii” n-au lipsit infantilismele de tipul „Preşedintele i-a povestit unui reporter TV...”, „ Băsescu a asumat un rol executiv direct când a inițiat tăieri sălbatice ale salariilor și pensiilor...”, „Președintele a declarat în direct într-un interviu televizat că i-a numit din proprie voință pe cei doi șefi ai Serviciilor Secrete, care, în conformitate cu legea, trebuie să fie numiți de Parlament” (minţi prost, Stelică; aşa ceva a declarat Preşedintele doar în imaginaţia ta sau asta ai înţeles tu). Mă întreb dacă Stelică Scatiul deţine proprietatea cuvintelor şi dacă la Oxford a învăţat să facă diferenţa între „a numi/desemna” şi „a vota”; şefii serviciilor sectrete SRI şi SIE sunt desemnaţi/numiţi de către Preşedinte şi votaţi/aprobaţi de către Parlament, aşadar nu sunt, cum spune Scatiul, „numiţi de Parlament”. Atât au putut să imagineze „telectualii plagiatorului”... Cum e „turcul” şi „trăgaciul” (fără conotaţii dosnice, da?)...

E previzibil ca Marea Adunare Naţională sub conducerea înţeleaptă a plagiatorului să încerce şi acuzaţia de înaltă trădare la adresa Preşedintelui pentru a beneficia de o a doua suspendare, dar pentru sănătatea lor ar fi mai indicat să nu întreprindă nimic în acest sens. Justiţia nu va confirma niciodată o asemenea acuză abominabilă ce frizează boala psihică a acuzatorilor, însă electoratul care deja e lămurit în privinţa lor va taxa şi mai dur un al doilea eşec ce ar încununa campania descreierată de demitere ilegală a Preşedintelui. Dar, aşa cum n-au ascultat ce le-am spus cândva, tot aşa mă aştept să n-o facă nici acum; în fond, ce mai au de pierdut după ce s-au lins pe bot de puterea politică? A zis cineva "libertatea"?

Read More

Minciuna secolului – minciuna ca politică de stat

     Românii s-au remarcat mereu ca fiind primii la câte ceva. Primul oraş iluminat public, primul oraş cu lumină electrică, primii la aviaţie, insulină, „toc rezervor în care cerneala nu se sfârşeşte niciodată” etc. Suntem mândri de înaintaşii noştri, dar uneori trebuie să ne mai remarcăm şi prin altele. L-am avut pe Ştefan cel Mare care a inventat ţepele şi pe Vlad, cel care le-a „brevetat”, pe Ioan Vodă cel Cumplit şi pe priapicul Carol al II-lea; toţi au făcut câte ceva ca să „merităm” să se vorbească despre noi. Mulţi au spus că suntem barbari, deşi eram cu mult mai civilizaţi decât ei, alţii – că suntem ciobani, deşi peste secole „ciobanii” le-au dat racheta în trei trepte pe care nemţii au intitulat-o V1 şi V2. Dar asta e istorie, e cultura şi, pe undeva şi legendă mai mult sau mai puţin adevărată.

      În secolul XXI, iată, românii sunt din nou „primii”... Primii care instalează dictatura într-o ţară membră UE, primii şi singurii în toată Europa care calcă în picioare democraţia şi statul de drept. Aşa ceva este tipic doar pentru ţările conduse de junte militare sau de cartelurile de droguri de la Medelin, dar nu şi pentru o ţară europeană. Nimeni nu credea că ar putea fi posibil aşa ceva în România anului 2012. Şi totuşi iată că este... Iubitori de „dreptate, cinste şi adevăr”, românii şi-au schimbat preferinţele, şi-au inversat scara de valori, albul a devenit negru, negrul – alb şi minciuna sfruntată – adevăr incontestabil. Ce s-a petrecut în subconştientul colectiv timp de 22 de ani, de s-a ajuns la o asemenea situaţie? Concetăţenii noştri nu mai pot să facă diferenţa între realitate şi fabulaţie? Sunt orbi sau creierele lor sunt acum deja „spălate” de ani întregi de minciuni grobiene pe care nimeni nu s-a deranjat să le demonteze, deşi era foarte simplu? Greu de răspuns întrebărilor... Mai uşor este să vedem că iar suntem primii, de data asta – primii care ridicăm minciuna ordinară, joasă şi greţoasă la nivel de politica de stat.

      Nu mai există nici un dubiu că lovitura de stat din România a fost sprijinită continuu de o plasă deasă de minciuni în care romanul nu foarte dedat cu activitatea cerebrală a fost prins fără putinţă de scăpare. Acest român este votantul care se va prezenta pe 29 iulie la aşa-zisul referendum şi unde el va alege dacă Preşedintele ales poate sau nu să fie preşedinte. Campania începută de către autorii loviturii de stat este una profund necinstita, ilegală şi abuziva până la paroxism. În mod normal, între ziua suspendării sale şi ziua când se încheie campania Preşedintelui pentru referendum doar Traian Băsescu îşi poate face publicitate, doar el se poate prezenta în fata alegătorilor pentru a răspunde şi pentru a demonta acuzele ce i-au fost aduse. Ce-i drept, în Constituţie nu scrie că doar el îşi face campanie, aşa că briganzii care l-au suspendat au transformat tara într-un uriaş „Tribunal al Poporului” stalinist, tribunal înţesat cu afişe calomnioase, mincinoase şi, foarte interesant, fără vreo legătură cu Constituţia ce se presupune că ar fi fost încălcată de către Preşedinte. Tele-vizuinile de partid duc aceeaşi campanie abjectă, ridicolă prin calitatea ei şi isterică prin noianul de minciuni pe care le lansează. Preşedintele suspendat este deposedat pe rând de toate drepturile pe care legea i le conferea, i se interzice accesul la tele-vizuina publică şi este împroşcat cu tone de gunoi în presă aservită cartelului parlamentar. Vreo opoziţie de undeva? Nu, nici n-ar avea rost... Au pus mâna pe tot ce înseamnă instituţie strategică, publică sau bugetară, iar acum au instalat dictatura. Dictonul legionar, luat apoi şi de comunişti „cine nu e cu noi, e împotriva noastră” a revenit în viaţa publică sub forma „dacă vrei să-ţi păstrezi serviciul, vino alături de usl”.

     Minciuna ca politică de stat a şocat Europa şi a lăsat cu gura căscată un întreg mapamond. În cel mai pur stil fascist, cartelul parlamentar nu i-a minţit doar pe români, ci pe absolut toată lumea. De ani de zile mint în privinţa Preşedintelui fără a produce o singură dovadă în sprijinul afirmaţiilor lor. Liderii formali ai cartelului s-au dus acum câteva luni şi au minţit odios în Parlamentul European, cerând, pe baza minciunilor lor, sancţionarea României! Asta era atunci când ei erau în opoziţie; apoi au venit la putere şi au uitat cererea lor mai veche. Acum sunt foarte vexaţi ca alţii „defaimează” tarişoara pentru că arată modul revoltător în care ei au dat lovitura de stat şi au suspendat statul de drept. Au avut argumente pentru a-l suspenda pe Preşedinte? Nu, desigur. De altfel, Curtea Constituţională (cea cu atribuţii restrânse de o ordonanţă de urgenţă ilegală) a şi confirmat netemeinicia suspendării. Toţi membrii cartelului sunt parcă la o întrecere prin care trebuie să arate cât de mult şi cât de grobian pot minţi. Şi pot, întrecând orice imaginaţie.

     Dublul limbaj a fost mereu prezent în discursul comuniştilor, dar în acest caz deja este mult mai mult decât atât. Plagiatul lui Ponta este, printre altele, chintesenţa minciunii ca manieră de lucru a celor care s-au căţărat la putere. Scuzele şi explicaţiile cele mai fanteziste stau la baza imposibilei apărări a infractorului. Plagiatorul ba îşi dă demisia dacă se dovedeşte că a plagiat, ba nu şi-o dă pentru că nu recunoaşte el comisia capabilă să-i judece teza copiată ordinar. În mod abject, prim-infractorul încearcă să prezinte bibliografia drept citare şi legea nu-ştiu-care ca fiind ulterioară infracţiunii comise, doar-doar o scapa de răspundere. Zero-Pop desfiinţează pe faţă o comisie pusă să dea verdictul în cazul plagiatului, Abramburica vine şi ea şi ameninţa că va lăsa Universitatea Bucureşti fără posibilitatea de a organiza doctorate, în cazul în care comisia ei va decide că Ponta a plagiat şi toate astea li se par normale puciştilor. În timpul ăsta, zvonerii şi raspandacii de partid se chinuie să minimalizeze gravitatea faptei comise de Ponta prin tot felul de subterfugii de tipul „mai bine aşa, pentru că toată lumea plagiază(?), decât „dictator” ca Băsescu”(!). Mai mult decât atât, ministrul Rus se află-n treaba şi spune că „ de la Platon încoace toată lumea a plagiat(!!)”. „Pentru activiştii de partid aflarea în treabă e metodă de lucru”, spunea Petre Tutea şi iată cât de adevărată şi de actuală este ideea.

     Cancelariile occidentale sunt şocate de minciunile ordinare proferate de briganzii politici. Marga încerca să îndulcească idiot îngrijorarea manifestată de Angela Merkel prin convocarea ambasadorului nostru la Berlin spunând că ei i-au solicitat întâlnirea cancelarului german! Corlaţean făcea, ca ministru al Justiţiei, nişte declaraţii năucitoare, cerând să fie judecaţi... judecătorii care şi-au permis să-l condamne pe banditul Năstase, apoi retractând penibil şi simulând neamestecul în actul de justiţie. Ponta şi-a luat nişte angajamente în faţa lui Barroso şi în faţa presei internaţionale, pentru ca apoi să relativizeze şi să interpreteze cererile europene în materie de respectare a statului de drept. Complicele său direct, „Lili Marlen” a mers mai departe cu minciuna, declarând pur şi simplu că Europa n-a avut nici o cerere pe care s-o fi adresat guvernului român. Cele 11 puncte din „lista lui Barroso” au declanşat la Bucureşti o adevărată furtună de acuze pseudo-nationaliste („nimeni nu da ordine preşedintelui interimar al României”), în timp ce slugile din presa roşie începeau să-i facă lui Barroso... dosarul de cadre! Nu-i vorbă că guvernul puşcariabililor n-a început peste noapte să refacă statul de drept distrus, ba din contră, micţionându-se pe cererile europene şi pe democraţia românească, atât cât mai lăsaseră din ea.

      Populaţia este „mobilizată” la referendum în cele mai josnice feluri: fie prin afişe din care diverşi indivizi se plâng că Băsescu le-a tăiat salariile, când el doar a anunţat măsurile ce au fost luate de către guvern, că pensiile au fost diminuate tot de Băsescu sau că viaţa asistatului social s-a înrăutăţit din aceeaşi cauză. Telefoanele sună la alegători şi voci prefacut-ingrijorate îi „învaţă” pe oameni cum să voteze pentru demiterea Preşedintelui, fără a spune cine suporta cheltuiala asta şi din ce bani. Dictatura îmbracă formele ei cele mai aberante, Ponta declarând că guvernul nu poate lucra şi că economia se prăbuşeşte din cauza... lui Băsescu, nu din cauză că infractorii din guvern alocă „75% din timp luptei împotriva lui Traian Băsescu”, cum declara primul-plagiator al ţării. Aşa cum stau lucrurile, cred că nu este hazardant să mă întreb dacă aceşti indivizi pe mâinile cărora a încăput România sunt bolnavi neuro-psihic sau în afară de minciuni ei nu au ce oferi populaţiei?! Economia scade zilnic şi tot zilnic creşte cursul de schimb, agenţiile de rating nu mai privesc România ca acum 2-3 luni şi previziunile lor sunt sumbre, viaţa democratică e suspendată, dar cartelul parlamentar îşi vede de interesele sale. Astfel, parlamentarii incompatibili cu o funcţie publică ar fi trebuit eliminaţi din Parlament, cerere făcută şi de Barroso. Sfidând tot, Parlamentul Ruşinii Naţionale a refuzat îndepărtarea lor, cu toate sentinţele definitive pe care incompatibilii le-au primit.

Privim neputincioşi la agresiunea cotidiană asupra statului de drept şi asupra noastră. Reacţia populară este cel mult simbolică, aşa că ei au prins curaj şi vor prinde în continuare. Nu ne interesează exemplele pe care ni le-au dat alţi europeni în cazuri mult mai puţin grave, aşa că tocmai de-aia nici nu le urmăm exemplele şi stăm în casă, la televizor. Nu-i nimic, gândeşte bizonul, că vine referendumul şi acolo eu decid... Decide? Da, doar ceea ce dictatura instalată îi va permite să decidă. Niciodată în istorie, o dictatură n-a fost eliminată prin vot popular, dar uite că românii speră să fie primii care o fac. Dacă vor reuşi, cu toţii vom reveni la democraţia anterioară, dar dacă nu, atunci va fi vai şi-amar de toţi! Singura metodă de a ne opune dictaturii şi minciunii asociate ei este boicotarea fermă a referendumului. În caz contrar, românii vor pierde şi bruma de normalitate care îi ajută să facă diferenţa dintre minciună şi adevăr, că despre stat de drept şi democraţie nu vom mai putea vorbi câteva generaţii.

Read More