Distanţarea botniţelor

    Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită şi cine sunt eu să contrazic asta?! În Europa şi în lume, această realitate este vizibilă, dar nicăieri ca la noi... Românii sunt mai proşti decât le spunea populist Ceauşescu şi mai deştepţi decât îşi imaginează conducătorii lor. Singura problemă e ca proştii aplaudă, pe când deştepţii, mult mai puţini, nu se hotărăsc să-şi impună punctele de vedere, aşa că nu iau atitudine. De 30 de ani, România e condusă de o gaşcă de derbedei, obedienţi şi agramaţi, dar nimeni nu pare deranjat de asta. „Noua” garnitură de măscărici guvernamentali, de departe, este formula cea mai halucinantă dintre toate, dar şi cea mai uşor de „citit”, ca intenţii de viitor.

În fruntea echipei guvernamental-parlamentară figurează pateticul Pinocchio, dar el nu e decât o păpuşă relativ însufleţită, un foarte prost interpret al unui rol bun pentru un actor cu experienţă. Cum nu ştie să fie aşa ceva, prestaţia e groaznică, populistă, stridentă, poate şi pentru că e presărată cu un autoritarism de mucava. Primul său măscărici baladist este un arlechin mereu depăşit de rolul pe care ar trebui să-l joace şi la fel se întâmplă cu primul finanţist pafarist al „guvernului meu”. Numitorul lor comun nu e doar completă inutilitate, ci şi minciuna cea mai idioată, pe care toţi o diseminează cu generozitate, minciună pe care nu sunt capabili s-o gândească. Să vedem despre ce e vorba...

Cu 3 săptămâni înainte de terminarea stării de urgenţă, Pinocchio ne-a anunţat că pe viitor, „cel puţin până anul viitor”, vom fi obligaţi să purtăm „botniţa lui Iohannis”, păstrând „distanţa socială de 2 metri”. Fireşte, nefiind decizia unui preşedinte, anunţul ar fi trebuit făcut de către primul arlechin guvernamental, dar depăşirea de atribuţii cu acordul psd, de multă vreme a devenit o periculoasă obişnuinţă. Anunţul s-a concretizat într-o lege, dar şi în neconstituţionala stare de alertă declarată recent. Lăsând deoparte asta, anunţul cuprinde o minciună („aşa au stabilit specialiştii”) şi două fracturi logice. Prima fractură este că „botniţa lui Iohannis” apare ca obligativitate, în perioada declarată de „relaxare”, pentru că anterior nu era deloc obligatorie. O a doua fractură logica şi cea mai gravă, este că două persoane aflate într-un spaţiu închis, ori păstrează „distanţa socială”, ca şi în perioada stării de urgenţă, ori sunt obligate să poarte botniţe, caz în care „distanţa socială” devine inutilă. Cele două concepte epidemice se exclud reciproc, în orice sistem logic, nu şi în fractura neuronală guvernamentală. Insidios, „botniţei lui Iohannis” i se alătură şi alte produse „epidemice”, încă facultative: mănuşile şi ochelarii. Pentru a pregăti introducerea noilor viitoare obligativităţi, aparatul de propagandă menţionează mănuşile, aproape „întâmplător”, ochelarii fiind deja prezenţi, alături de botniţă, în afişele din transportul în comun bucureştean. „Specialiştii” virusologi români, încă nu sunt în concordanţă cu medicii OMS, organizaţie care recomandă botniţa „doar dacă aveţi în grijă un bolnav de covid”.

Guvernul ar fi trebuit să facă un lucru elementar: să informeze populaţia despre modalitatea de transmitere a „virusului”, dar asta nu s-a întâmplat. Niciun studiu acceptat de majoritatea lumii medicale internaţionale, nu a fost prezentat prostimii obligate să aplice halucinantele „măsuri” ale unor saltimbanci deloc dedaţi cu cogitarea. Pe plan internaţional, medicii au fost de acord, cei mai mulţi dintre ei, că „virusul” este unul de contact. Voci autorizate au arătat că transmiterea prin aerosoli este imposibilă, de unde şi concluzia OMS referitoare la purtarea botniţei. Cine n-are ce face şi priveşte lucrurile în profunzime, va observa că echipa dictatorială a adoptat o formulă care „mulţumeşte” pe toată lumea: „virusul” se transmite şi prin contact, dar şi prin aerosoli, ceea ce e imposibil, atât logic, cât şi medical.

Dar măscăricii care ne conduc, nu sunt deloc interesaţi de logică, medicină sau sănătate... Ei ştiu că au de implementat dictatura, folosind pretextul covidian. Nici nu le pasă dacă sunt crezuţi sau nu, pentru că au elaborat toate măsurile coercitive pentru a se asigura că afacerile lor subterane nu vor avea de suferit, iar populaţia va fi determinată să rămână obedientă. „Relaxarea” atât de mult anunţată este şi ea, la fel de bipolară ca şi emitenţii ei: se deschid hotelurile, dar nu şi restaurantele, se deschid cabinetele stomatologice, dar nu şi cabinetele medicale individuale. Dacă legea va fi constituţională, ea va introduce şi un alt paradox: nu se deschid restaurantele, dar se deschid terasele.

Starea de alertă, aşa cum apare ea acum, este o culegere de ordonanţe militare din perioada anterioară, din care a dispărut restricţia de mişcare, dar locul ei a fost luat de alte restricţii. Numitorul comun al celor două stări rămâne „absenţa transparenţei decizionale”, care permite guvernului să dea preferenţial contractele, fără licitaţie, atât clienţilor pnl, cât şi celor ai psd (cazul Dracea).

Dar cât va dura această stare de urgenţă rebotezată? Aparent, conform legii, ea va dura 30 de zile, putând fi prelungită cu încă 30 de zile. În realitate, starea de alertă poate fi prelungită „ori de câte ori analiza factorilor de risc indică necesitatea”, păstrând ca variantă alternanţa stare de alertă – stare de urgenţă etc.: „Măsurile aplicate pe durata stării de alertă se reevaluează în cazul instituirii stării de urgență potrivit art. 93 din Constituția României” (art.7 din legea referitoare la starea de alertă), dar şi „Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv ale actelor normative care o modifică şi/sau o completează ori care cuprind dispoziţii care privesc aplicarea prevederilor sale, se aplică în continuare, fără întrerupere, de la data încetării stării de urgenţă instituite prin decret, potrivit art. 93 alin. (1) din Constituţia României, republicată, pentru toate domeniile de activitate în care se menţin restricţii, până la ridicarea acestora, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2020”, conform art.24.

Cum şi discursul lui Pinocchio previzionează o permanentizare a stării de alertă/urgenţă, „cel puţin până anul viitor”, dar şi parlamentarii care au adoptat legea au făcut asta, e absolut clar că obiectivul comun este dictatura cu aparenţă sanitară şi nimic altceva. Ca un corolar, tot în numele unui „bine” comun, vor impune şi vaccinările obligatorii, cu efecte pe care legiuitorul nu şi le asumă, ca de obicei. Lista obligativităţilor este şi va fi nesfârşită, lichelele din fruntea statului fiind preocupate de exerciţiul dictaturii, nu de sănătatea populaţiei (este larg cunoscută absenţa Eutyrox-ului, absolut vital celor cu afecţiuni tiroidiene, medicament recunoscut ca importat, de către măscăriciul de la Sănătate, dar destinat NU populaţiei, ci... exportului, fără să ştim unde). Despre efectele secundare pe care le are purtarea botniţelor, despre dermatitele de contact care apar foarte des, măscăricii guvernamentali nici nu pomenesc, nicidecum să-şi asume responsabilitatea tratării lor. Practic, populaţia este obligată să scoată bani din buzunar, pentru a cumpăra „botniţele lui Iohannis”, după care, n-are decât să-şi trateze afecţiunile generate de aceeaşi obligativitate. Doar de-aia e dictatură...

Read More

Pinocchio şi dictatura Păcălicilor săi

   Ceea ce e acum în desfăşurare, din ce în ce mai limpede, este dictatura unei majorităţi, împărţită de formă în „putere” guvernamentală şi „opoziţie” parlamentară. Cele două entităţi sunt legate ombilical şi coexistă armonios, cu tot spectacolul televizat. Actualul guvern de măscărici este rezultatul întârziat al dărâmării, de către psd, al propriului guvern Dăncilă. Acţiunea nu a fost nicidecum singulară, astfel că psd a şi contribuit la instalarea „guvernului Ludovic I”, ca şi al celui de-al III-lea. Tot psd, perfect conştient de efectele prelungirii stării de urgenţă, a votat-o fără multe probleme. CCR a stabilit că primul decret prezidenţial de declarare a stării de urgenţă a reprezentat o depăşire a atribuţiilor prezidenţiale, dar psd s-a făcut că nu citeşte informarea Curţii. Aşadar, pnl şi psd s-au întâlnit în aceeaşi gaşcă de interese şi de hoţii bugetare...

Pentru că a venit vorba despre hoţii, aparatul de propagandă al usl îl blama pe un oarecare Dracea, care, spuneau irealiştii, e născut la Moscova şi a primit licitaţii trucate din partea psd. Da, asta anul trecut, dar anul ăsta le-a primit de la... pnl! Practic, hoţia a rămas, doar că se îndestulează cu prioritate liberalii, cei care anul trecut erau în plan secund.

Subiectul predilect al presei de partid este, indubitabil, starea de alertă. Deşi ea este doar o stare de urgenţă uşor cosmetizată, linia directoare, numitorul comun între psd şi pnl, rămâne dictatura de grup infracţional, cea care şi-a subordonat absolut toate instituţiile statului, a acaparat toată mass  media şi care acum exercită prin toate pârghiile, autoritarismul specific unui stat poliţienesc. Nici nu e greu, atât timp cât populaţia nu are drepturile fundamentale şi mai e şi suficient de apatică pentru a reacţiona. Dacă nu va decide altfel CCR, noua stare veche va fi implementată de pe data de 17 mai, fără să ştim pentru cât timp. Nelu Tătărelu spunea că „din 15 mai va începe testarea în masă a populaţiei”. De ce atât de târziu? Pentru că mai sunt oameni care răcesc vara, putând fi „depistaţi” ca... pozitivi covidieni, motiv suficient pentru ca starea de alertă să rămână până în toamnă, când se va transforma în... altă stare de urgenţă, continuatoare a măsurilor stării precedente. De altfel, Pinocchio ot Cotroceni ne-a anunţat de 3 săptămâni, că „botniţele lui Iohannis”... „vor fi obligatorii, cel puţin până la anul”. Aşadar, totul e mult mai limpede... Suntem prizonieri în ţara noastră, aşa cum eram în „epoca de aur”, deposedaţi de drepturi fundamentale şi victime ale unui aparat poliţienesc deloc justificat ca desfăşurare. Nimic nu mai e legal şi niciuna dintre măsurile luate de păcălicii guvernamentali, nu are o bază medicală. Totul e legea bunului plac guvernamental, un parlamentar liberal recunoscând cinic că au şi un „plan B”, pentru cele 3 zile de hiatus dictatorial. Foarte posibil, aceste zile „libere” nu au apărut întâmplător, atât timp cât decizia fusese luată încă acum 3 săptămâni, deci primul măscărici al guvernului ar fi avut timpul necesar pentru a înainta proiectul, astfel încât să fie adoptat încă de pe 14 mai. Se va întâmpla ceva în acest scurt interval de timp? Poate o demonstraţie organizată de usl, poate cu totul altceva, dar ceva se va întâmpla... Şi nu ceva bun pentru noi, ci tot pentru clica dictatorială.

Read More

O istorie neplăcută, dar reală

    În aceste zile se poartă adevărate bătălii simulate, pe tema vetustă „ungurii vor să ne ia Ardealul”. Fiecare parte îşi exhibă frustrările naţionale, atât secuii şi ungurii, cât şi românii, arătând că habar n-au propria lor istorie. De altfel, românii nu pot susţine, altfel decât populist, un punct de vedere argumentat istoric, dar nici secuii nu pot, atât timp cât stau în paradigma care pune semnul egal între ei şi unguri. Practic, disputa opune două înşelătorii populiste, ambele fără suport documentar real. Haideţi să vedem ce spun arhivele, dar nu şi istoria oficială, atât pentru români, cât şi pentru unguri, deci şi pentru secui, care sunt aproape asimilaţi de cei din urmă.

Prima lemă este cea românească... „Transilvania este a românilor, pentru că ei au fost mereu majoritari acolo”. Da, este adevărat, şi ăsta a fost un argument şi la Conferinţa de la Saint Germain en Laye, când ne-a fost dat Ardealul. În acelaşi timp, istoric vorbind, nu toată Transilvania a fost locuită de români, dar asta nu a fost nicicând o problemă, nici pentru români sau valahi şi nici pentru secui. Toată povestea transilvană s-a derulat în nişte sute de ani... La început a fost un Basarab (am uitat cine, în jurul anilor 1150-1200) care s-a aliat cu Bizanţul, pentru ca împreună să atace Ungaria. Armata bizantină s-a împărţit în două, jumătate înaintând prin Banat, cealaltă jumătate – prin Bucovina. Între ele s-a plasat armata valahă, care a luat-o pe Valea Prahovei, dar ocolind ţinutul secuiesc, cu secuii fiind într-o foarte bună colaborare. Cu această ocazie, Braşovul i s-a supus lui Basarab, acesta ocupând „Amlaşul şi Făgăraşul”, altfel spus, acea bucată de teren care pleacă de la Cetatea Poenari şi până la Sibiu.În această acţiune, secuii şi-au văzut de treaba lor, pentru că nu erau afectaţi teritorial. Amlaşul şi Făgăraşul au rămas teritorii ale Basarabilor, multe sute de ani, până când le-au pierdut, ca urmare a agresiunii ungare. Sub Alexandru Basarab, cel care s-a opus invaziei mongole, s-a produs Descălecarea Moldovei, cea cunoscută de toată lumea, dar şi Descălecarea Valahiei, despre care nu ne place să vorbim. Istoricii nu s-au pus de acord dacă aceasta descălecare s-a produs cu 5 ani înainte sau cu 5 ani după Descălecarea Moldovei, dar e sigur că aceasta a fost posibilă şi datorită ajutorului pe care Alexandru Basarab l-a primit din partea secuilor. Ce concluzie nu vrem să tragem? Că populista „suntem aici de 2050 de ani” nu are niciun suport. Atât Moldova, cât şi Valahia, de la Olt şi până la Dobrogea şi Vrancea inclusiv, au intrat în posesia Basarabilor în jurul anilor 1280-1290. Trebuie să recunoaştem că „descălecarea” era luarea în posesie a unor teritorii are nu aparţineau nimănui. Din păcate, asocierile de idei predomină în istoria noastră oficială. Dobrogea ne-a revenit la 1878, prin Tratatul de la San Stefano, dar noi ne-am învăţat să o considerăm teritoriu istoric românesc. La fel se întâmplă şi cu Transilvania... Ne-a revenit la Saint Germain en Laye, în 1919 (un an înainte de Trianon), dar asta nu însemna că din punct de vedere istoric, avem proprietatea întregii provincii. Şi astfel ajungem la lema secuiască...

Secuii (siculi) au venit din Sicilia (Siculia), undeva prin sec. IV, în Câmpia Panonică şi, mai ales, în Transilvania. Şi-au adus alfabetul, primul alfabet din acest spaţiu, azi românesc, exceptând regiunea ocupată temporar de Imperiul Roman, unde exista alfabetul latin în administraţie, dar şi obiceiurile şi seriozitatea. Secuii au trăit cuminţi în teritoriul care le aparţinea şi nimeni nu a avut curajul să schimbe dreptul de proprietate, nici românii şi nici ungurii. Tot în vremea lui Alexandru Basarab, voievod al secuilor era Ladislau Apor, care era suficient de puternic în Transilvania, pentru a schimba un rege al Ungariei. Cum nu l-a vrut rege pe Otto de Bavaria, l-a arestat şi ungurii nu au avut tupeul de a reacţiona. Nici măcar Carol Robert de Anjou, urcat imediat pe tronul de la Buda, nu s-a aventurat să întreprindă o expediţie împotriva secuilor. Încet-încet, secuii au început să-şi piardă identitatea, culminând cu supunerea lor faţă de ocupantul ungur. Ultima manifestare de orgoliu naţional a fost aşa-zisa răscoală a lui Gheorghe Doja. În realitate, Doja era un nobil secui şi un ofiţer care se remarcase în luptele antiotomane. El a reuşit să-i mobilizeze pe secui şi, în alianţă şi cu românii, s-a ridicat împotriva ungurilor. Din păcate, a fost învins, cu câţiva ani înainte ca Ungaria să fie ocupată de turci şi jumătate din ea să devină paşalâc. De atunci, drumul asimilării şi deznaţionalizării secuilor a rămas deschis. Însă, asta nu schimba istoria... Secuii au drept de proprietate pentru ţinutul secuiesc, aflat în Transilvania românească, dar asta nu înseamnă că agenţii Moscovei vor putea să manipuleze o istorie pe care nici n-o cunosc. Aşa cum spuneam, clamata autonomie a secuilor e doar o poveste prost scrisă, pentru că niciun secui nu ar putea suporta o astfel de autonomie, care le-ar da mai mult obligaţii, decât drepturi. Ar fi bine ca secuii să se trezească şi să-şi reia istoria reală, cea veche de sute de ani înainte ca ungurii să vină în Europa.

Read More

Dictatura lui Geppetto

  Termenul de „dictatură”, din păcate, încă e necunoscut la noi sau, cel puţin, insuficient cunoscut. Cum să poţi recunoaşte dictatura, dacă nu o poţi defini? Să vedem... Dictatura, în istorie, a fost mereu una de grup şi, contrar părerii inoculate de neobolşevici, niciodată unipersonală. În orice dictatură de pe planeta a existat un lider, de obicei sângeros sau/şi lipsit de scrupule. De aici şi tendinţa de a asocia liderul grupului care exercita dictatura, cu „dictatorul”. Tot istoria a arătat că moartea unui „dictator”, nu a eliminat deloc dictatura. Bunăoară, când Stalin a murit, cei care i-au urmat au fost tot nişte criminali fioroşi care au întreţinut dictatura. O singură excepţie stranie: Gorbaciov... La o primă vedere, el este groparul urss, care a lansat conceptele de „galstnost” (transparenţă) şi „perestroika” (restructurare), dar nu e deloc aşa... „Perestroika” mai presupune ceva: re-constructia societăţii, bazată pe un „socialism democratic cu faţă umană” (DEX). De aici, ajungem la două idei, una internaţionalistă şi altă „naţională”... Cum cea internaţionalistă ţine de viziunea care a stat la baza aparentei destrămări a urss, să ne ocupăm de efectele pe care prestroika le-a produs la noi...

În 1990, ilici lansa o serie de concepte greu de digerat, chiar şi pentru un popor complet lipsit de noţiuni politice. Printre ele, unul l-a scandalizat şi pe Petre Ţuţea, dar şi pe foarte mulţi dintre noi: el preconiza o „dictatură cu faţă umană”, exercitată de un „despot luminat”. Nici măcar n-a fost original, el copiind doctrina Gorbaciov şi în special, „perestroika” sa. Ceea ce ni se părea imposibil să mai existe, odată cu dispariţia lui Ceauşescu, s-a insinuat încet în toate structurile statului, de sus până jos şi de la stânga la dreapta. Astfel ajungem la un alt concept iliescian, cel de „pluripartidism în interiorul fsn”, ceea ce corespundea perfect cu perestroika. Conceptul bolşevic apărut la foarte puţin timp după ce Corneliu Coposu (PNŢ), Radu Câmpeanu (PNL) şi Sergiu Cunescu (PSDR) l-au vizitat pe ilici, încercând o democratizare a ţării. Discuţiile au fost contondente, Coposu („Ce-mi bagi, dom’le, sula în coaste?”-ilici) fiind singurul dintre cei 3 care nu a anchiesat la propunerile „cârpei kaghebiste”, de „opoziţie constructivă”. Ceilalţi doi s-au „adaptat” şi astfel, fsn a devenit psdr, apoi pdsr, pentru ca, într-un final, să devină ceea ce e azi – psd, acel partid care, împreună cu pnl a format „uniunea social-liberală”. Ca să înţelegem mai bine ideologia care a stat la baza usl, să spunem că „social-liberalismul” este cea mai de stânga stângă liberală, care aproape se confundă cu socialismul.

Dar usl s-a „rupt” brusc, fără ca nimeni să ofere un motiv palpabil, chiar de la o zi la alta. Era un an electoral, adică alegeri prezidenţiale, aşa că usl a aplicat modelul sovietic al „candidatului manciurian”. Un an mai înainte, în plină armonie psd-pnl, Puiu Haşoti s-a scăpat în public cu o declaraţie care l-a costat cariera politică: „Pe viitor vor fi doar două partide care vor conta, psd şi pnl, unul la putere şi altul în opoziţie”. Fireşte, „ruptura” usl s-a produs doar formal, pentru că în teritoriu colaborarea a continuat până la următoarele alegeri şi, informal, şi după ele. Deşi toată lucrătura era transparentă, populaţia s-a împărţit în două, fără a judeca prea mult şi înghiţind pe nemestecate „găluştile” lansate de cele două partide (în fapt, unul singur). La acea vreme, pe când preşul cotrocenian încă nu venise în pnl, scriam despre „alegerile” prezidenţiale, arătând că va „câştiga” reprezentantul liberalilor, aşa cum s-a şi întâmplat. Schema folosită în cazul său era interesantă: în pnl intră o persoană cât mai puţin compromisă politic, devenea şef de partid, candidat la prezidenţiale şi... preşedinte. Schema s-a dovedit de succes, aşa că arhitecţii ei au folosit-o şi în cazul alegerii preşedintelui Franţei. Aici aş aminti că socialistul Macron a ieşit din partid, unde avea o poziţie terţiară, fără un motiv bine determinat şi şi-a făcut un partid, pentru ca după doar 13 luni de la ieşirea din partidul socialist, să devină... preşedinte! Voci autorizate din mass media şi din politica europeană au suspectat atunci un ajutor al Moscovei, dar asta a devenit evident doar de puţin timp.

Revenind la noi şi în zilele noastre, nu se poate să nu observ solidaritatea stângii socialiste şi liberale din lumea întreagă. Obama, probabil cel mai nociv preşedinte al SUA, s-a alăturat Rusiei şi Chinei, cărora le-a făcut concesii uluitoare, cu preţul economiei americane. El spunea, în 2015, că „peste 5 ani va urma o pandemie” şi chiar aşa a fost, ceea ce înseamnă că planul ruso-chinez era pus la punct chiar înainte de 2015. Din grupul ţărilor europene apropiate de Moscova, ne interesează doar România. Aici am avut alte „alegeri” prezidenţiale, în mod clar manipulate. Întâi prin desemnarea, de către psd, a unui candidat cinstit, dar detestat, un alt „candidat manciurian”. Manipularea a continuat prin întrebările puerile, puse candidatului liberal şi prin propaganda de care acesta s-a bucurat la tele-vizuinile... clienţilor psd, celelalte, puţine şi tot ale clienţilor psd – mimând inabil opoziţia. Şi aşa ne-am trezit cu al doilea mandat al actualului Pinocchio de Cotroceni.

Când „guvernul Ludovic I” (deci preşul ştia că e doar primul, încă de atunci) a venit la putere cu ajutorul psd, care şi-a dat jos guvernul pentru ca liberalii să vină la putere şi când a făcut bugetul pe 2020, un detaliu dădea de gândit prin insolitul său: o sumă importantă fusese tăiată de la Sănătate, pentru a o trece la... MapN! Presa de partid a pus repede batista pe ţambal şi detaliul a trecut fără prea multe comentarii. Nu peste mult timp a apărut „virusul” chinezesc, aşa cum „prevăzuse” Obama şi, repede, el a şi ajuns în Italia. Şeful Organizaţiei Chinezeşti a Sănătăţii a declarat repede pandemia (termen încă necunoscut celei mai mari părţi a angajaţilor de presă), iar România s-a „adaptat”... cerinţelor. Astfel, CSAT a decis starea de urgenţă, în cel mai evident mod, cu premeditare şi în absenţa vreunui caz de coronavirus în România, cu 3 săptămâni înaintea decretului prezidenţial care o implementa. Până aici, nimic nu anunţa intenţia de instalare a unei dictaturi, dar s-au petrecut două evenimente, care, coroborate, conduc la o primă idee de intenţii dictatoriale. Primul eveniment a fost votarea ilegală, în Marea Adunare Naţională, a „noului” gubern Organ, de acasă, invocând „distanţa socială”. Un al doilea eveniment a fost aprobarea, tot de către parlament, a decretului de instaurare a stării de urgenţă. Cârcotaşii vor spune că nu e suficient, pentru a considera că există o înţelegere psd-pnl şi că nu e vorba despre o dictatură. Fie, dar pe 17 martie, o zi după decret, România activa art. 15 din Convenţia Drepturilor Omului, ceea ce însemna suspendarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pe o perioadă nespecificată. Consiliul Europei a protestat, considerând că starea de urgenţă se putea decreta şi fără a suspenda drepturile omului. Mai mult decât atât, acelaşi Consiliu a publicat profunda sa nemulţumire pentru că România nu şi-a anunţat cetăţenii despre suspendare. Bun, cu toţii putem înţelege de ce nu au făcut asta, nici Pinocchio şi nici primul măscărici al gubernului, dar nici „marele psd” n-a făcut-o, deşi era un subiect cu care ar fi răvăşit „gubernul meu”, iar asta nu mai e deloc o coincidenţă. Aceeaşi „opoziţie” a votat şi al doilea decret, deşi economia nu şi-l putea permite, iar acum asista apatic la instaurarea „stării de alertă”, care nu e decât o stare de urgenţă, cu comanda mutată de la Pinocchio, la primul său arlechin gubernamental. Astfel, starea de dictatură va continua pana la toamnă când, aşa cum am fost anunţaţi şi noi, dar şi alte ţări europene, vine al doilea val de covid. În rest, dictatura merge mai departe, aşa cum a fost ea proiectată. Bine, dar cine o putea proiecta? „Ia ne znaiu”... Probabil Geppetto...

Read More

Starea de dictatură

 La început a fost starea de urgenţă, stabilită în CSAT, când încă nu aveam niciun pacient covidian. Această premeditare a stării, coroborată cu suspendarea la CEDO a drepturilor şi libertăţilor, fără ca ele să facă obiectul unei legi, cum prevede Constituţia, a fost dovada clară că se instaurase dictatura. Deşi Consiliul Europei a criticat neinformarea populaţiei în legătură cu suspendarea considerată nenecesară, de către Consiliu, Pinocchio de la Cotroceni şi-a continuat discursul ipocrit. Cu toate astea, cei mai mulţi au considerat că termenul e prea dur şi, poate, exagerat. Zilele din urmă fac dovada că nu era decât crunta realitate... Pentru purişti, haideţi să vedem cum stăm noi, în context European şi apoi să vedem dacă termenul e realist sau nu.

Italia, ţara cel mai greu lovită de “virus”, a început deja relansarea economiei şi relaxarea măsurilor restrictive. Spania, cu peste 1.000 de îmbolnăviri pe zi şi, evident, cu mulţi morţi a început relaxarea de azi. Guvernul spaniol şi-a obligat cetăţenii să poarte măşti în transportul în comun, motiv pentru care a decis să pună măştile la dispoziţia populaţiei cu titlu GRATUIT, nu contra cost, ca în România. Va rămâne de neînţeles de ce actuala dictatură a ales să trimită 90.000 de măşti în Spania. Austria, Franţa şi Germania au ales şi ele să relaxeze presiunea pusă pe populaţie, iar Danemarca a făcut acelaşi lucru după doar o lună de restricţii. Suedia, se ştie, a adoptat o poziţie diferită şi ea s-a dovedit corectă: nu a izolat populaţia, dar a luat măsuri de protecţie. Astfel, Suedia a devenit lider european în lupta cu covidul.

Acum să vedem ce s-a întâmplat şi ce urmează la noi... Proiectata în CSAT stare de urgenţă este, de departe, cea mai dură din Europa, cele mai multe măsuri impuse de ordonanţele militare semnate de civilul de la Interne, fiind după chipul şi asemănarea emitenţilor: haotice, fără nicio bază ştiinţifică, lipsite de sens şi, deseori, abuzive. Nu a explicat nimeni de ce este interzisă circulaţia după ora 22... Doar pentru că acesta e modelul sovietic al dictaturii? Suntem pe primul loc mondial la... amenzile primite de populaţie, în numele binelui comun: peste 300.000 de persoane au primit amenzi ce depăşesc 120 milioane euro, subiect dezvoltat şi de presa americană.

Acum, după ce ţuţării de partid au pregătit terenul cu „ştiri” halucinante, Pinocchio face un nou anunţ, în fapt – o şmecherie de joasă speţă: starea de urgenţă va fi înlocuită cu... starea de alertă! „Şi cu asta, ce-am făcut?”, spunea cândva Constantin Tanase... Diferenţa dintre noţiuni e că miliţia îşi încheie atât de lăudata, de către Pinocchio, activitate de hărţuire a populaţiei... Asta doar pe stradă, pentru că o vom găsi în transportul în comun, însoţind controlorii. Ce amenzi pot aplica astfel, încă nu e limpede, dar nu mă îndoiesc că vom vedea. Zic să nu ne aşteptăm ca abuzurile miliţienilor să înceteze, atât timp cât ele doar îşi schimbă locul unde se produc. Tot neclar este cum vor putea impune purtarea „botniţei luiIohannis”, ca să nu mai spun că hotărârea nu are absolut nicio bază ştiinţifică. Restul restrângerilor rămân neafectate, ca atunci când îi dai drumul vitei din grajd, dar numai în curte, cât să facă un pic de mişcare. „Din 15 mai vom intra în stare de alertă”, a anunțat Pinocchio, deşi el nu are nicio treabă, legalmente vorbind, cu starea de alertă, ci doar cu cea de urgenţă. Această nouă stare ar trebui aplicată de autorităţile locale, cu aprobarea celui mai cunoscut prim miliţian aproape alfabetizat. În realitate, starea de alertă va fi un „bun” instrument prezidenţial, pentru că el e şi preşul primarilor şi al prefecţilor, iar drepturi nu avem, cum nu avem presă, justiţie, economie etc. Altfel spus, starea de alertă este o stare de urgenţă, care nu relaxează nimic altceva decât mişcarea simplă. Aşadar, ordonanţele militare vor fi înlocuite de OUG, adică aceeaşi Mărie, cu altă pălărie, altă situaţie fără corespondent în Europa. Având în vedere că primul măscărici şi sluga sa de la Interne, nu sunt deloc siguri că schimbarea stării va aduce şi dispariţia declaraţiilor şi libertatea de mişcare, lucrurile sunt mai simple decât păreau. Adică se continuă starea de urgenţă, sub un alt nume şi cu un alt centru de comandă formal. În acest fel, statul comunist, în pofida întregii Europe, îşi continua starea de dictatură!

P.S. Pinocchio o fi ştiut ce urmează, încă de când i-a fost scrisă cartea „Pas (de două săptămâni) cu pas (de încă două săptămâni)”? Că dacă o scria el, o termina în 2024.

Read More

Pinocchio şi România cea de pe urmă

   Despre premeditarea stării de urgenţă, am scris (vezi link la finalul articolului), dar poate că nu strică o aducere aminte... În 26 februarie, Pinocchio de la Cotroceni convoca CSAT. Printre altele, în acea şedinţă s-a decis instituirea stării de urgenţă, deşi în ţară nu aveam nici măcar un caz de coronavirus, aşa cum chiar Pinocchio a spus, în declaraţia sa la ieşirea de la şedinţa CSAT. Despre decizia luată – nicio vorbă. De altfel, Pinocchio s-a specializat în minciună prin omisiune... Şi a venit ziua declarării stării de urgenţă, zi în care a fost făcut public decretul prezidenţial de instituire a dictaturii. În decret scria care sunt bazele juridice ale declarării stării de urgenţă: Constituţia României şi... Hotărârea 30/2020 a CSAT, cea din 26 februarie! Aşadar, premeditarea este evidentă, deoarece în momentul adoptării deciziei CSAT nu exista forţa majoră care să o justifice. Cum încă nu era suficient, o zi după decretul prezidenţial, România a notificat CEDO că activează derogarea de la art.15 din Convenţia pentru Drepturile Omului, adică drepturile şi libertăţile în România, se suspendă pe o perioadă nedeclarată. Consiliul Europei a protestat degeaba, spunând că starea de urgenţă, nu presupune şi suspendarea drepturilor omului şi a criticat România pentru absenţa anunţului public al derogării... Pinocchio nu ar fi putut justifica acţiunea, aşa că a trecut-o sub tăcere. Declararea stării de urgenţă a avut la bază, măcar un studiu al unei comisii medicale specializate? Nu. Tot ce putea fi „medical” au fost diverse alegaţii, dovedite ulterior ca fiind speculaţii medicale. Aşadar, urgenţa s-a dovedit a nu fi o urgenţă... Claustrarea în case nu a avut nicio bază, nici ştiinţifică şi nici de alt fel, dar a fost aplicată idiot, ca o măsură imposibil de dovedit ca utilitate.

Dar sarabanda abuzurilor era doar la început... Au urmat ordonanţele militare semnate ilegal de un civil, Vela, care au instituit un sistem abuziv de amenzi, ce au uluit presa mondială, până în SUA. Formulate relativ, ordonanţele au deschis drumul miliţienilor dispuşi să aplice o decizie, aşa cum îi taie capul. Astfel, bătrâni cu pensii de 700 lei, au primit amenzi de 2000, pentru „vina” de a fi întârziat 10 minute peste intervalul orar discriminatoriu, stabilit de gaşca instalată în fruntea instrumentelor de forţă ale statului sau pentru că au şters data, punând una nouă. Aceste „declaraţii pe proprie răspundere” sunt şi ele ilegale, pentru că nu se poate să-ţi dai singur declaraţia. Aceasta se întâmplă doar în faţa organelor abilitate de lege să ceară şi să primească o asfel de declaraţie. Instrumentul îşi pierde sensul, atunci când cetăţeanul o scrie acasă, pentru ca la întoarcere să o arunce la gunoi. Care este rostul ei, atât timp cât nu e contabilizată nicăieri? Ceea ce scrie în declaraţia mea, pot foarte bine să-i spun miliţianului care mă opreşte, ca în Italia, bunăoară. Suma ce urmează a fi colectată din amenzi a atins un nivel de neimaginat, ce trece de sută de milioane de euro, bani luaţi de la cei care oricum au fost izolaţi abuziv, cu încălcarea flagrantă a dreptului de liberă circulaţie. Iar Pinocchio a lăudat „patriotismul” miliţienilor, pentru aceleaşi amenzi abuzive.

Dar ordonanţele militare (de ce militare, dacă legea a stabilit că în caz de stare de urgenţă, toate instituţiile statului se subordonează Ministerului de Interne, care e civil?) au avut şi o „virtute”: primii care le-au încălcat, au fost chiar emitenţii lor din clica lui Pinocchio. Au declarat Suceava ca oraş închis din cauză de covid şi a doua zi, cu acceptul guvernului, avioanele cu muncitori agricoli plecau spre Germania, de la... Suceava! Afacerea „muncitori pentru Europa” a continuat, netulburată de ordonanţe, subiecţii nemaifiind obligaţi să păstreze „distanţa socială”. Una dintre ordonanţe spunea explicit că exporturile de grâu, porumb, orez etc. sunt interzise, pentru ca a doua zi, primul arlechin baladist al guvernului să nuanţeze: exporturile sunt interzise doar în afara UE. Cine a stabilit toate astea, rămâne un mister, dar e clar că vorbim despre entităţi cu interese divergente, chiar dacă intelectual sunt la fel: zero. Concomitent cu ordonanţele, Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT emite un ordin: „Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportată ca şi cauza a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se supecteaza că au favorizat evoluţia severă a COVID-19. COVID-19 trebuie menţionată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces”. Toate acestea seamană cu un haos căutat, realizat tot cu premeditare.

Colacul peste pupăza dictaturii a fost declaraţia mincinoasă a lui Pinocchio, că în 15 mai se va relaxa puşcăria pe care a creat-o ilegal şi că populaţia va ieşi din casă fără idioatele declaraţii pe proprie răspundere , iar hotelurile se vor deschide, însă nu şi restaurantele (altfel, o imbecilitate). A doua zi, primul măscărici al guvernului spunea cu subiect şi predicat, că pe 15 mai, starea de urgenţă va fi ridicată, pentru ca tot el, câteva zile mai târziu, să spună că Pinocchio s-a referit doar la ieşirea din casă, în localitatea de reşedinţă, nu şi între localităţi, caz în care vom avea nevoie în continuare de... declaraţii. Rezultă limpede că starea de urgenţă nu va fi ridicată, ci doar un pic relaxată. Şi iar se impune întrebarea: „pe baza cărui studiu se iau aceste decizii?”. Miştocăreala dictaturii de bâlci e deplină! După ce am fost privaţi de drepturi elementare, în numele unui iluzoriu „bine” colectiv, dictatura se permanentizează, prin noi şi noi decrete prezidenţiale, cu largheţe aprobate de Marea Adunare Naţională. Ridicolul morţilor de cancer, diabet etc. şi declaraţi ca decedaţi covidieni este completat cu călcaţii de tren, morţi şi ei de covid, dar şi de „descoperirea” că o persoană decedată în urmă cu o lună, a murit... tot de covid!

Presa internaţională a râs de România, după ce Pinocchio a minţit în conferinţă de presă, că în Franţa s-ar fi deschis experimental şcolile dintr-o regiune, declaraţie contestată ferm de Ministrul Educaţiei din Franţa. Dacă se făcea de râs pe sine, râdeam şi noi, dar mergeam veseli înainte. Dar n-a fost aşa... Pinocchio, în calitatea sa de preşedinte a făcut declaraţia mincinoasă, deci de reprezentant al fiecăruia dintre noi. Nu de un mincinos patetic a râs mapamondul, ci chiar de noi, pentru că am permis ca o căzătură să ajungă într-o asemenea funcţie de stat, pentru care este complet nepregătit. Iar starea de urgenţă va continua, la fel şi suspendarea drepturilor noastre, din ce în ce mai relaxat, până în septembrie când e proiectat „al doilea val” covidian, când starea de urgenţă se va înăspri „pas cu pas”, motiv pentru care Pinocchio a anunţat că trebuie pus la punct, în această vară, un sistem de învăţare online, pentru elevi. De-aia „viaţa nu va mai fi la fel”? Pentru că Pinocchio şi stăpânii săi moscoviţi, au proiectat o stare de urgenţă (adică dictatură, în cazul nostru) perpetuă? Cine îşi iubeşte libertatea, cine vrea să lupte pentru drepturile sale furate de către nişte păcălici, va ieşi în stradă, la fel ca în restul Europei, imediat după 15 mai. Cei care iubiţi lanţurile – „staţ acasă”.

Read More

„Viaţa nu va mai fi la fel”

Cu toţii am auzită această idee, deseori obsedant, dar cred că nu mereu am înţeles-o cu adevărat. După ce a trecut cutremurul din 4 martie 1977 şi după ce au fost înlăturate efectele sale tragice, viaţa a revenit la normal, la aceeaşi normalitate anterioară cutremurului. În general, doar războaiele mondiale au schimbat viaţa europenilor, uneori drastic, alteori neînsemnat, în funcţie de popor. De această dată, lucrurile nu stau deloc la fel... Nu avem parte de un război mondial şi nici de o calamitate naţională, ci de... previziuni certe! Contradicţia în termeni ascunde un plan, atent pus la punct, deşi prea transparent pentru unul făcut profesionist.

Manipularea nu se bazează pe prostie, ci pe lipsa de informare premeditată. Astfel apare întrebarea,  justificată, „de ce viaţa n-ar fi la fel ca înainte”, dacă tot dispar cauzele care au dus la schimbarea ei? Aici avem noutatea... Chiar dacă preşul cotrocenian nu e Mafalda şi nici sluga sa baladistă nu e, totuşi ei se bazează pe ceva, pentru a propovădui schimbarea ireversibilă, acea schimbare inexistentă în istoria planetei, cel puţin nu brusc. O idee strecurată sau scăpată de propaganda de Partid, spune că această criză pseudo-sanitară se va termina, atunci când or să dispară cazurile de covid! Dar e posibil aşa ceva? Fireşte că nu, pentru că omul nu a reuşit să elimine răceala, viroza, gripa sau pmeumoniile din reţetarul naţional şi universal. Pe asta se şi bazează noile Mafalde, propovăduitoare a „sănătăţii naţionale”: ca niciodată răcelile nu or să dispară, deci ei sunt liberi să instaureze o „nouă ordine” naţională, de inspiraţie moscovită. Ştiu, pare halucinant, la o primă vedere, dar la a doua – nu mai e deloc aşa...

Ilegala stare de urgenţă, printre altele, a pus în prim plan o interdicţie de nimeni explicată şi neînţeleasă: între orele 22 şi 6 dimineaţa, circulaţia persoanelor este interzisă. De ce? De ce acel interval orar are un alt statut decât restul zilei? Nu a spus nimeni, tot aşa cum nimeni în Europa nu a mai făcut o asemenea restricţie, în afară de câteva dintre ţările foste sovietice. Nimic nu e întâmplător... O astfel de restricţie nocturnă este strict apanajul dictaturilor de tip sovietic, care însoţeşte o stare de urgenţă declarată naţional şi prezenţa în alte ţări europene, doar în situaţia declarării stării de război în acea ţară. La noi, „inamicul” e inventat, pentru ca dictatura să se permanentizeze, fără a elimina presiunea pusă pe organismul social. Pentru un popor debil, lungirea lesei dictatoriale este o adevărată „relaxare”, fără a lipsi avertizarea prezidenţială, ca oricând, lesa poate fi la fel de strânsă cum a fost anterior. Vestea „bună” e ca staff-ul dictatorial a făcut un pas înapoi, fără motiv: doar vor lungi lista motivaţiilor pentru care putem ieşi din casă.

Până la lesă, Matrioshka de la Cotroceni iese pe sticlă ca să ne spună, cu obişnuita sa aroganţă, ca după ridicarea stării de urgenţă şi până la anul (şi la mulţi ani?) „este obli-ga-tooriu” să purtăm, în spaţiile închise, „botniţa lui Iohannis”. Dar de ce în perioada izolării, timp de 2 luni, botniţa nu a fost obligatorie şi, dintr-o dată devine? Nu e greu de înţeles, cu toată lipsa de logică manifesta la prima vedere... „Botniţa lui Iohannis” nu este o necesitate imperioasă şi nu e obligatorie nici acum, în Europa. Botniţa este doar o afacere de Partid, de unde şi necesitatea obligării populaţiei de a o purta. În lunile de izolare, rezervele de care se ocupase Arahat, erau goale, deci nu se putea impune purtarea ei. Încă de la începutul stării de urgenţă, populaţia a rămas tablou în faţa unei ştiri furnizate de aparatul de propagandă: mai multe firme care aveau cu totul alte obiecte de activitate, au primit bani grei pentru  confecţiona măşti sanitare. Printre ele se număra „Romarm” , firma de stat producătoare de armament, dar care fabrica „15 milioane de măşti pe lună”, la Uzina Mecanică Dragomireşti, dar şi „Romwine Coffee srl”, societate care se ocupa de vânzarea de alcool şi tutun, cea care a primit 12,6 milioane euro, pentru a produce măşti, deşi le-a vândut la un preţ dublu. Ce are de spus ministrul Virgil Popescu, cel care a aprobat şmecheria? „Împreună facem România bine”.

O altă companie care a trecut la fabricarea de botniţe, este şi Taparo, unul dintre principalii furnizori de... mobilă pentru IKEA şi care exportă majoritatea producţiei (90%). Aflăm, deloc cu surprindere, ca Dragoş Pîslaru, fostul ministru din guvernul Cioloş este membru al Consiliului de Administraţie al Taparo şi înţelegem trecerea societăţii de la mobilă la botniţe iohaneziene. O altă companie producătoare de botniţe este Coramed, care deţine şi cel puţin o clinică, dar şi unităţi de producţie de materiale sanitare. Coramed are sediul social în Bucureşti, dar sediul administrativ este la... Sibiu. Despre firma soţilor Cosman, fostul ministru al Sănătăţii, cel plecat înapoi la Sibiu, din cauza unei prea mari apropieri de clinica finului lui Plăvannis, spunea: „Astăzi s-au produs primele 5.000 de măşti în România. Colaborăm de mulţi ani cu cei de la Coramed, de lângă Sibiu (…). Am dat libertate totală spitalelor să-şi activeze reţelele proprii de distribuţie. Noi le dăm fonduri suplimentare”, a spus Victor Costache citat de Agerpres. Cred că e lipsit de relevanţă, care sunt celelalte 5 firme producătoare de botniţe... Ceea ce rămâne important, e că banii europeni au fost „bine” direcţionaţi, clienţii politici fiind satisfăcuţi.

Privind atent, mă întreb „de ce viaţa nu va mai fi la fel”, când hoţia deja este la fel?

Read More

Perdeaua de fum a autonomiei

   Pornind de la grava afirmaţie prezidenţială „marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca să dea Ardealul ungurilor”, haideţi să vedem care sunt dedesubturile, dar şi realităţile atent acoperite în declaraţiile oficiale. Înainte de orice, afirmaţia este iresponsabilă, populistă şi vetustă, nedemnă de poziţia ocupată de emitentul ei.

Când Imperiul Austro-Ungar s-a destrămat din cauze interne, Ungaria a devenit stat independent în noiembrie 1918. Noua situaţie nu putea scăpa bolşevicilor ruşi... La Budapesta se refugiase un evreu maghiarizat din România, unde delapidase o sumă importantă şi el a fost „vârful de lance” sovietic din Ungaria. Numit la naştere Cohen, dar cu numele modificat, Bela Kun a condus revoluţia bolşevică din Ungaria şi a fost primul care a emis ideea unei „Ungarii mari”, cu pretenţii teritoriale transilvane, dar şi ceho-slovace. Armata română mobilizează 4 divizii de infanterie şi vânători de munte şi declanşează o ofensivă generală. După doar 10 zile, armata lui Bela Kun se predă, Budapesta e ocupată, iar bolşevicul se refugiază iniţial în Austria, pentru că, după un an, să ajungă la Moscova. Devine membru marcant al Komintern, până la eşecul bolşevic din Germania, din 1921, când Lenin decide că Bela Kun trebuie internat în lagăr, lucru care devine realitate abia în 1937. Un an mai târziu, Bela Kun este executat.

La câteva luni după alungarea lui Bela Kun, pe 10 septembrie 1919, la Saint Germain en Laye, orăşel la 10 km de Paris, are loc Conferinţa Puterilor învingătoare în Primul Război Mondial. Ungaria a trimis şi ea o delegaţie, condusă de contele Apony, dar ea a fost arestată şi a primit domiciliu obligatoriu, până la terminarea Conferinţei, după care a fost expulzată, deoarece reprezenta o ţară învinsă, care nu semnase pacea. Cu această ocazie, Puterile Invingaoare, printre care şi România (care a semnat tratatul cu întârziere, pe 9 decembrie) au stabilit noua împărţire a fostului Imperiu Austro-Ungar. România a primit Transilvania, Polonia a recuperat Galiţia, Italia – Fiume şi Alto-Adige, Cehia şi Slovacia s-au unit, aşa cum ceruseră, sârbii, croaţii şi slovenii au primit Muntenegru şi Voivodina, care au fost înglobate regatului lor, Austria a primit şi ea Burgenland, patru districte germanofone etc. Ungaria a semnat abia un an mai târziu, la Trianon, Pacea necondiţionată, recunoscând astfel şi noile graniţe, care ar fi rămas aceleaşi, chiar şi fără recunoaşterea Ungariei.

„Fantoma Trianonului”, atât de agitată de anumite medii de intoxicare, ca şi blamarea acelui Tratat este doar o barbologie, de nimeni tratată serios, care nici măcar nu este de inspiraţie ungurească, ci... sovietică. Stalin a pus mare preţ pe poziţia geostrategica excepţională, a României, aşa că nu a stat cu braţele în sân... În pregătirea războiului ce avea să urmeze (cel de-al Doilea), a înfiinţat în Transilvania, o asociaţie a cultivatorilor de tutun, MADOSZ (acum, udmr, dar fără cultivatori de tutun), „coloana a V-a” sovietică, de limbă maghiară şi asta s-a întâmplat doar la noi, nu şi în ţările învecinate Ungariei şi care au luat teritorii la Saint Germain. Pentru ele, Stalin a avut alte planuri. În vremurile moderne, „fantoma” iredentismului maghiar a început să fie fluturată, mai ales pentru ca Moscova să-i dea de lucru lui Ceauşescu. Complet nepregătit şi înconjurat de oameni deloc mai breji la acest capitol, el s-a mobilizat, intrând prosteşte în jocul Moscovei, prin slugile sale de la Budapesta. Totuşi, mă aşteptam ca după moartea lui Ceauşescu, să dispară prosteasca idee „ungurii vor să ne ia Ardealul”, dar m-am înşelat... Prostia a atins cote nebănuite în România, care depăşesc cu mult prostia ceauşistă. Lenin a murit, la fel şi Stalin şi Bela Kun, dar fantoma Trianonului lansată de Lenin prin gura lui Kun, iată, încă „trăieşte”, cu ajutorul aceleiaşi Moscove care a lansat-o.

Read More

Hainele preşedintelui

  Prima conferinţă de presă prezidenţială a fost o folie... Am înţeles că, deşi ne-a anunţat relaxarea, ea se va întinde toată vara, „pas cu pas”, până la declararea următoarei stări de urgenţă, anunţată şi ea indirect. În principal, discursul iniţial a fost unul electoral: „parlamentul este cel care e populist”, ne spune preşul cotrocenian, trecând sub tăcere ca fără acelaşi parlament, el nu putea declara starea de urgenţă. Fără nicio îndoială, parlamentul e de doi bani, dar nici preşul nu e mai breaz. Colaborarea lor este absolut evidentă şi cine a pierdut? Noi toţi. Preşedintele a minţit de fiecare dată când a ieşit „pe sticlă”... Întâi a semănat panica în populaţie, apoi şi-a făcut treaba, declarând inutil şi ilegal starea de urgenţă. Apoi, deşi toate ţările europene încep relaxarea, între 2 şi 5 mai, noi, care nici nu am fost atinşi de covid, comparativ cu Italia (nu avem în toată perioada, numărul de morţi declaraţi de Italia într-o singură zi), nu putem decât să acceptăm, ca oile, pseudo-relaxarea iohaneziană. Starea de urgenţă va fi înlocuită de o stare de alertă, cea care îi va permite formal să menţină suspendate drepturile omului. Aş aminti aici, tăcerea completă aşternută pe acest subiect, deloc trecută cu vederea de către Consiliul Europei, care a atras atenţia că suspendarea drepturilor omului nu are sens şi că starea de urgenţă nu motiva cererea statului român. Ca urmare, „pas cu pas”, statul poliţienesc va rămâne „luni de zile”. Singura „relaxare” va fi că vom avea voie să ieşim pe stradă, fără idioata şi inutila declaraţie.

„Viaţa noastră, a tuturor, va suferi schimbări”, spune cinic preşul cotrocenian, deloc pentru prima dată. „Până în septembrie, trebuie să găsim soluţii, pentru ca elevii să poată face pregătirea on-line” este suficient de străvezie, pentru a înţelege ce ne pregăteşte Plăvannis, la ordin, fireşte. Da, viaţa noastră nu mai poate fi aceeaşi, tocmai din cauza clicii dictatoriale, care se joacă de-a sănătatea. Dacă vom acceptao asemenea dictatură, pe nimic bazată, o dictatură de carton, ca şi „spitalele” proaspăt făcute, ne va costa mai mult decât ne imaginăm! Economia României e zdrenţe, dacă mai e ceva din ea, dar preşul îşi permite joaca de-a relansarea „pas cu pas”. Mai mult decât atât, cu cinism, anunţă cum îşi pregăteşte următoarea stare de urgenţă!

Suntem în faţa unui fals grosolan, cu morţi declaraţi de covid, deşi ei au avut alte cauze ale morţii, cu discriminarea seniorilor, în numele unei ipocrite griji dictatoriale. Fals este şi Plăvannis, cel care aducea în sprijinul minciunilor sale, „argumentul” că Franţa „a deschis experimental şcolile” într-o provincie, unde au crescut brusc cazurile de covid. Ministrul Educaţiei din Franţa a negat ferm aserţiunea, spunând că aşa ceva nu se poate, iar şcolile se vor deschide abia pe 11 mai. Minciuna stă cu preşedintele la masă în permanenţă... Suntem cea mai oprimată ţară europeană, în aceste luni de izolare, miliţienii prezidenţiali împrăştiind un număr halucinant de amenzi. Ce are de spus preşul, apropo de acest subiect? „Să fim mândri de poliţişti”... Abuzurile miliţiei aservite dictaturii sunt nenumărate, dar nimeni nu se ridică împotriva unui asemenea tratament incompatibil cu o ţară europeană. Toată lumea stă şi acceptă oprimarea, izolarea inutilă şi abuzivă, discriminările şi joacă de-a economia etc. În faţă oricărei întrebări, preşul are un răspuns standard: populismul psd este de vină, pentru orice. Despre hoţia guvernamentală – nicio vorbă, despre încălcările ordonanţelor, chiar de către cei care le-au emis – linişte!, despre contractele date preferenţial, fără licitaţie, unor firme care au alte obiecte de activitate – batista pe ţambal etc. Rezerva sanitară era goală, spune el, dar uită să menţioneze că Arahat organiza licitaţiile pentru ele. Lista ilegalităţilor e mult prea lungă...

Aşa cum am spus încă de la începerea stării de urgenţă, tot jocul prezidenţial şi guvernamental are un scop principal şi mai multe secundare, dar deloc lipsite de importanţă. Cel principal este şi va fi, păstrarea suspendării drepturilor omului, controlul discreţionar al populaţiei şi împiedicarea ei de a mişca, altfel decât vor slugile puse de Moscova pentru a exercita formal dictatura, o dictatură de bâlci, care ridică tensiunea socială şi pe care nimeni n-o tratează serios. Nu vom avea destulă libertate, încât să putem protesta, dar vom avea obligativitatea de a cumpăra „botniţele lui Iohannis” şi de a le purta, atât cât vrea echipa decisă pentru a implementa dictatura. Nu cred că există pe planetă, un popor mai înapoiat decât al nostru, pentru că o asemenea obligativitate nu poate exista nici în ţările africane cele mai înapoiate. De ce? Pentru că în Africa, în bantustane, bunul simţ s-a păstrat.

Read More

Teoria covidiana pentru toți

   În anul 1925, apărea pe scena politică europeană, un individ cu serioase probleme psihice, influențat  de marxism, în principal, dar și de tot felul de curente socialiste și anarhiste. Se numea Adolf Hitler și devenise șeful unui minuscul partid comunist, atât de mic, încât nu reușea să umple berăria Loewenbrau. Cine l-a împins în față și cine l-a ajutat să ia puterea? Stalin... Cel mai mare criminal din istorie, avea nevoie ca în peisajul european să se afirme un "băiat rău", așa că l-a promovat pe Hitler. Întâi extrem de discret, apoi pe față, Stalin a făcut totul pentru a ajuta Germania și, implicit, pe Hitler. Că asta a însemnat genocidul ucrainenilor, nu l-a încurcat pe Stalin. Milioane de tone de grâne au luat drumul Germaniei, care începea să se redreseze. Și din punct de vedere politic, Hitler a fost inițial comunist, dar această scurtă perioadă a fost repede ascunsă. Așa s-a născut național-socialismul german, ca o variantă națională, a bolsevismului internaționalist. Imediat, Hitler a și început să-l copieze pe Stalin, tot așa cum i-a copiat și dictatura. Stalin omora categorii sociale întregi, în special intelectuali și clasa de mijloc, Hitler s-a fixat pe evrei, ca doi criminali care se simțeau bine unul cu altul. Încet, "consilierii sovietici" i-au instruit pe kamarazii lor germani, așa că gulagurile din urss, au cunoscut o variantă germană: lagărele de concentrare. Au atacat nemții Polonia? Au atacat-o și rușii. Turnurile de control germane sprijineau aviația rusă, în orice agresiune, iar flota germană folosea bazele navale rusești. Au fost ani negri pentru toată Europa, silită să execute un balet de urși. Fraternitatea s-a terminat brusc și ciudat: deși nu avea rost, Germania a atacat urss, nu înainte ca ambele țări să se indestuleze teritorial. Până atunci, cei doi demenți acționasera identic, dar Stalin a avut grijă să nu iasă el în evidență, ci doar Hitler. Aproape incredibil, o țară de mai multe ori agresoare, urss, devenea... un "model" al rezistentei împotriva fascismului. Nimeni nu-și mai amintea că agresiunile sale fuseseră "motivate" de o așa-numită "luptă împotriva fascismului evreiesc". Ce a urmat, în general se știe... Odată intrate în jocul lui Stalin, SUA și Marea Britanie au fost obligate să accepte dominația lui Stalin, care a ocupat jumătate din Europa, până în ziua de azi, din nefericire. Și ce legătură are asta cu covidul? Putin îl adoră public pe Stalin.

Read More

Un simbol al dictaturii: “botniţa lui Iohannis”

Ieri, 22 aprilie, la televizor apărea o fantomă cu botniţă: era chiar preşul cotrocenian, pregătit să ne anunţe populist şi cabotin, vestea cea „mare”, cu 22 de zile înainte şi anume, că din 15 mai vom putea să ieşim din casă fără declaraţie. Bucuria că şi românii vor ajunge la nivelul ţărilor unde există stare de urgenţă normală, a provocat o euforie uşor de înţeles. Românii au fost singurii europeni care au fost nevoiţi să suporte nişte decizii cretine şi lipsite de logică, hotărâri care au apăsat psihologic întreaga populaţie. Anunţul prezidenţial în avanpremieră, a fost urmat de elemente care ne arată clar că dictatura păcălicilor, odată instalată, nu se va lăsa uşor clintită: dacă românii vor putea să se mişte ceva mai liberi, pentru a nu slăbi presiunea psihologică, dictatura a stabilit că „până la anul”, oamenii sunt obligaţi să poarte măşti, în spaţiile închise şi în transportul în comun.

Bine, dar obligativitatea botniţei, inexistentă în perioada dură a stării de urgenţă, nu poate exista decât în situaţia... continuării stării deurgenţă! Altminteri, obligativitatea nu ar putea fi impusă, decretele de instituire şi de continuare a stării de urgenţă nefiind susţinute de o lege adoptată în Parlament, care să stabilească limitele restrângerii drepturilor fundamentale şi nici componentele tehnice ale stării de urgenţă, cum ar fi putut să fie portul obligatoriu sau nu, al botniţei iohaneziene. Cum ne aflăm în plină dictatură a măscăricilor, preşul cotrocenian nu a prezentat niciun studiu medical, care să prevadă obligativitatea purtării de botniţă, totul rezumându-se la legea bunului plac cotrocenian şi nu doar. Dar, dacă altă lege nu-i susţine obligativitatea, ceva tot s-a întrezărit, dincolo de discursul mieros şi ipocrit: toate restricţiile de până acum, impuse de ordonanţe militare semnate de civilul Vela, se păstrează nemodificate, singura prevedere schimbată fiind „lesa” lăsată liberă pe timpul zilei (noaptea, încă nu ştim dacă se va păstra interdicţia de circulaţie). Cum toate celelalte restricţii se păstrează şi după 15 mai, devine indubitabil că şi starea de urgenţă va continua. Aşadar, primul măscărici al guvernului, vietate cunoscută prin nestăpânirea termenilor, minte cu largheţe, atunci când declară că „starea de urgenţă nu va continua”.

Din discursurile celor doi arlechini ai dictaturii, Plavannis şi Organ, a mai reieşit ceva ce nu poate exista nicăieri în lumea civilizată, ci doar în ţările dominate de dictaturi: „botniţa lui Iohannis”, repet, obligatorie, trebuie cumpărată, nu e gratuită, ca în Austria, bunăoară. Şi banii pe care guvernul de marionete, i-a afectat covidului, pe ce s-au dus? Cum este posibil, ca un guvern să bage mâna în buzunarul cetăţeanului, obligându-l să cumpere ce vrea acel guvern? Suntem în faţa unei dictaturi stupide, aberante, una care nu poartă aparenţa unei dictaturi clasice, dar cu atât mai periculoasă. Spun asta şi din cauza ideilor vehiculate în spaţiul public, de către diverşi reprezentanţi ai dictaturii, de care ea nu s-a dezis decât formal. Printre ei, chiar primul baladist al guvernului, cel care avansează posibilitatea internării în hoteluri (pentru început?) a „asimptomaticilor”covidieni, categorie foarte întinsă, în ea putând fi incluşi, de la cetăţenii răciţi şi până la bolnavii de cancer în faza terminală.

Un subiect deloc atins de actuala dictatura, este cel al suspendării drepturilor omului, ca urmare a derogării declarate de Statul român, de la prevederile art.15 din Convenţia Drepturilor Omului. Pe furiş, dictatura ne-a privat de drepturi fundamentale, atât prin derogarea pomenită, cât şi prin încălcarea Constituţiei, de către preşul cotrocenian, cel care a stipulat în decrete, prevederi generale, care ar fi trebuit strict delimitate într-o lege. Ca urmare, fără a exista  limită a restrângerilor, ele anulează integral acele drepturi şi libertăţi. Cum era de aşteptat, nici în ultimul său discurs, preşul cotrocenian nu a făcut vreo referire la acest subiect de maximă importanţă, cel mai bun semn că dictatura se continuă, în timp ce drepturile omului rămân în aer, „cel puţin până anul viitor”.

Read More

Imigraţia din lumea arabă

Pentru o mai bună înţelegere să luăm la întâmplare un lot de 500 de imigranţi legali şi cca. 1.500 ilegali, veniţi cu hârtii falsificate luate de la cei ajunşi legal sau pur şi simplu fără hârtii, dar introduşi în ţară de către călăuzele care îi aduc din insulele greceşti, prin Bulgaria sau Serbia, prin corupţie sau prin alte mijloace. Odată ajunşi în România, imigranţilor trebuie să li se asigure exact acele condiţii pe care le-a stabilit UE şi pe care nici românii nu le au: asistenţă socială ca la ei acasă, muncă – la fel, drepturi peste drepturi şi pretenţii peste pretenţii. Nu, nici unul dintre cei 2.000 de imigranţi nu vor mişca un deget pentru a presta o activitate, alta decât cea infracţională. Cum din masa mare de imigranţi de care UE vrea să scape fac parte şi magrebienii, să adăstăm un pic asupra mentalităţii lor colective.

Percepţia lor democratică e diferită de a noastră, chiar complet diferită: pentru ei, democraţia este acea formă de organizare perfectă, unde primeşti bani fără să munceşti. Dacă îi pui la muncă, strigă imediat „dictatură!”, dacă nu le dai să mănânce – ies în stradă etc. Munca e o ruşine la maghrebieni, aşa că extrem de puţini îşi vor căuta un loc de muncă, în general cei cu studii, adică și mai puţini. Majoritatea lor sunt analfabeţi, incapabili să înţeleagă chiar şi un text simplu în arabă, franceză sau, mai rar chiar, în engleză. Pe aceşti analfabeţi va trebui să-i înveţe cineva limba româna, dar cine și cum?

O parte a lor, deloc de ignorat, o reprezintă femeile însărcinate. Ele vor naşte pe teritoriul României, deci copiii rezultaţi vor primi cetăţenie romană şi, pe cale de consecinţă, la fel părinţii lor. Povestea cu găzduirea temporară este doar o minciună uriaşă cu care un guvern iresponsabil adoarme bănuielile unei populaţii neinformate. După ce femeile însărcinate au născut, dar şi cele care nu vin însărcinate, pot să nască minim doi copii, doar pentru a cere, în calitatea lor de cetăţeni români, ajutoare sociale şi concedii de maternitate. Cum nu vor rămâne aici doar doi ani, ele vor naşte până se vor satura şi banii statului le vor veni, aşa cum a păţit şi Germania cu imigranţii turci şi nu numai. Aşadar, iată o primă problemă despre care guvernul nu suflă o vorbă.

Că maghrebienii fug de muncă n-o spun doar eu, ci o spun şi egiptenii şi o ştiu toţi în ţările din Golful Persic, unde găsim imigranţi economici marocani, dar nu şi tunisieni sau algerieni (de libieni nici nu se pune problema, pentru că ei primeau bani de la Gaddhafi... ca să NU muncească). Ei îşi vor lua banii de la guvern, dacă nu vor mai primi, vor ieşi în stradă cu toţii, la grămadă cei legali cu cei ilegali, cei care au primit cu aceia care n-au primit. Dacă vor consuma mai mult decât pot primi, îşi vor da fetele minore contra cost şi vor creşte infracţionalitatea, şi aşa scăpată de sub control la noi. Doar o parte a lor, deloc de neglijat, vor adera la mişcări teroriste, care îi vor trimite să-şi dea viaţa pentru Profet şi Islam. Sigur, nu toţi musulmanii sunt automat terorişti, dar terorismul islamic îşi recrutează „soldaţii” chiar din rândurile analfabeţilor. De ce? Pentru că lor li se poate spune că în Coran scrie orice. Câţi s-ar mai detona dacă ar şti că a ucide e un păcat capital şi în Islam, iar că sinuciderea le refuza mântuirea? Spune cineva că în Libia sunt peste 140 de triburi, organizate în câteva confederaţii tribale, care confederaţii se bat orbeşte pe unde se prind? Dar ca şi în Tunisia, nu o singură dată a fost declarată starea de necesitate, pentru că două triburi s-au încăierat, lăsând în urma morţi şi răniţi? Şi de ce s-au încăierat? Pentru că guvernul a angajat profesori doar dintr-un trib, nu şi din celălalt.

Nu, imigranţii nu vor să vină în România, ci în Europa de Vest, dar, dacă bogata Europă îi refuza pe unii dintre ei, nici România nu e de lepădat, că doar e ţara comunitară... Cu paşaportul românesc în buzunar, imigrantul maghrebian devine... român şi european, apoi va pleca la fraţii din lumea interlopă din Franţa, Italia sau Germania, ţările respective vor vocifera că... „românii să se întoarcă în ţara lor” etc. Şi tot amărâţii de nativi români vor trage ponoasele. Pare cunoscut modelul, nu? Ştie cineva ce înseamnă „protest” la arabi? Nicidecum termenul nu are acelaşi înţeles că la români... Arabii care „protestează”, încep cu scandări, dar repede trec la vandalizări, incendieri şi alte violenţe; spune-le acestor sălbatici să protesteze doar două ore, după care să plece acasă...

Deloc lipsită de interes e mentalitatea tribală a maghrebienilor, dar şi a arabilor, în general. Tribul, la toţi magrebienii, e mai important decât familia. Ce spune comunitatea ocupa primul loc în preocupările unui magrebian. El nu-şi iubeşte familia, pentru că pur şi simplu nu iubeşte. În limbajul obişnuit, „a iubi” nu există, oricât ar părea de paradoxal. Mama nu-şi iubeşte copiii, nici copiii – părinţii, cu atât mai puţin o femeie să iubească un bărbat sau invers. Căsătoriile se fac pentru bani, de multe ori căsătoria fiind „afacerea” vieţii unui bărbat. Familia lui îi cumpără o soţie, iar asta îi poate asigura o viaţă decentă, dacă ea e muncitoare. Aşadar, frumuseţea nu contează pentru o căsătorie, ci doar hărnicia femeii; în rest poate fi urâtă ca sărăcia, că va fi o „partidă” valoroasă.

Sigur, cineva poate spune că astea sunt futilităţi, irelevante când vorbim despre imigrare, dar nu e deloc aşa... Sunt doar câteva tuşe care descriu populaţii planificate a veni în România, aducând cu ele acel „ev mediu” în care trăiesc. România este pregătită să-i primească? Nu! Cine îşi asumă efectele pe termen mediu şi lung? Nimeni... Tele-vizuinile ne vorbesc siropos, ipocrit şi cretinel despre „omenie”, „ospitalitate” şi altele asemenea, dar nimeni nu spune de ce ar trebui să „omenim” pe viaţă nişte analfabeţi veniţi de departe, de ce ar trebui să fim „ospitalieri” cu nişte paraziţi de altă origine, în condiţiile în care guvernul nu e capabil să asigure minime condiţii tocmai nativilor români. Şi dacă am luat ca „etalon” un grup de 2.000 de arabi, gândiţi-vă cum va arăta ţara cu 30-50.000, din care doar 2.000 legali, pentru început.

Read More

Cinci săptămâni luaţi în balon

   Cu largul concurs al „opozanţilor” psd, aripa liberală a Partidului îşi continuă dictatura de mucava. Aşadar, ne aşteaptă încă patru săptămâni de izolare... Totuşi, să vedem ce rezolvă această izolare, ca să înţelegem raţiunile pentru care ea este impusă, deşi duce la decesul economiei.

Prima tara izolaţionista a fost Italia, efectele izolării fiind zero. Dar la noi? După patru săptămâni, numărul îmbolnăvirilor declarate creşte, şi la fel contabilitatea mortuară. Şi ce face dictatura, ce face Ministerul Sănătăţii, în timp ce noi suntem la izolare? Care sunt operaţiunile militare şi medicale, pe frontul luptei cu „virusul ucigaş” care n-a omorât pe nimeni? Măşti, combinezoane, amenzi... Atât! Şi pentru atâta „stat acasă!”? Pentru atât ni s-au luat majoritatea drepturilor fundamentale? Suntem într-o piesă proastă şi încă nu ne dăm seama.

Lumea medicală accepta că virusul gripei asiatice, covidul, există acolo de zeci de ani, atât în China şi Rusia, cât şi în Japonia, Coreea şi Vietnam. În toată această perioadă, deloc scurtă, virusul a rămas în Asia, în fiecare an primind câte un indicativ numeric, cel de acum fiind Covid19, pentru că sezonul a început anul trecut. Aşa cum era de aşteptat, virusul a stat bine în Asia, pentru că el recunoaşte ADN-ul sau/şi ARN-ul rasei galbene. Un caucazian sau un negru nu ar fi recunoscut, iar vizitatori în perioadele de epidemie, au primit toate aceste ţări, fără ca ei să fie afectaţi. Pe de altă parte, China, Rusia şi Japonia au pe piaţa medicamente anti-coronavirus, Arbidol – primele şi Favipiravir – ultima. Ca urmare, cu atât mai puţin putea fi posibil că virusul să „evadeze” de pe continent.

„Covidul e un virus ucigaş, cu un grad de propagare fără seamăn”, spun politrucii romani, susţinuţi de medici aserviţi. Cu toate astea, morţile raportate la noi au avut cu totul alte cauze, multe raportări fiind făcute după moartea pacienţilor. Virulenta sa, atacul ucigaş asupra plămânilor etc. nu sunt prezente la niciunul dintre cei decedaţi de cancer, infarct, diabet morbid, hemoragii etc. Cu toate astea, preşul cotrocenian repetă obsesiv „staţi acasă”, deşi măsură nu a produs efecte nicăieri pe mapamond.

La jumătatea lui decembrie 2019, era gata bugetul pentru 2020, în el fiind prezenţa o bizarerie financiară şi nu numai: guvernul Organ, lua de la Sănătate, aceeaşi sumă pe care o adăugă Armatei. Toată lumea s-a mirat, ştiut fiind că Sănătatea era deja în mare suferinţă, din spitale lipsind chiar necesarul elementar. Guvernul Organ a făcut o greşeală gravă, descalificanta sau el a premeditat criminal ceea ce azi ne ţine izolaţi? Cei mai scrupuloşi vor motiva diverse raţiuni ce ar putea sta la baza deciziei şi ar putea chiar să aibă dreptate sau măcar să sădească o controversă, dacă nu ar fi existat şi altceva...

În 26 februarie, Klaus Plavannis convoacă de urgenţă CSAT. După şedinţă, a ieşit să spună populaţiei că „nu avem niciun caz de coronavirus, repet, niciun caz de coronavirus”, dar că este teribil de „îngrijorat” şi alte bălării, care au determinat populaţia să ia cu asalt magazinele alimentare. Câteva zile mai târziu şi cu puţin timp înainte de a declara starea de urgenţă, preşul şi-a anunţat intenţia declarării stării de urgenţă, urmată de o nouă invazie a magazinelor. Am spus atunci că suntem în faţa a două tentative reuşite de a sădi panică. Foarte repede, pe 16 martie, declaraţia prezidenţială şi decretul semnat fac referire la „hotărârea nr.30/2020, care a decis instituirea stării de urgenţă”. Astfel, înţelegem că nu doar guvernul a tăiat de la Sănătate, dând acei bani la Apărare, ci şi preşul şi decidenţii CSAT au hotărât să existe o stare de urgenţă, în absenţa forţei majore care s-o impună. Într-un cuvânt – premeditare!

Întrebări covidiene? O grămadă... Răspunsuri? Deloc. Cu toate astea, voi pune acele întrebări, chiar dacă ele rămân retorice. De ce avem stare de urgenţă instalată când erau raportate 300 de infectaţi, când aveam, în acelaşi moment, peste 2100 de cazuri de gripă? Aceeaşi gripă care anul trecut a produs 187 de morţi chiar de gripă, nu cum sunt cei „covidieni”. De ce sunt „un pericol mortal” cei 7000 de „infectaţi”, dar nu şi cei 57.000 de pacienţi cu gripă şi alte infecţii respiratorii severe, aşa cum reiese din ultimul raport al Ministerului Sănătăţii? Să spunem şi ca un alt raport referitor la gripă şi afecţiunile similare, nu a mai fost publicat după 16 martie.

Read More

România învierii "bine" făcute

Rar mi-a fost dat să văd, un cuplu de pafaristi, mai dăunător decât cel format de Plăvannis și Organ, acești Stan și Bran ai politicii românești! Incompetența lor va rămâne de referință, în analele istoriei. Împreună, pas cu pas, au făcut din țara asta, "România lucrului bine distrus"... Plăvannis a dat un decret de instaurare a stării de urgență, primul, fără să respecte Constituția și a suspendat drepturile omului, fără ca asta să fie necesar, cum aprecia Consiliul Europei. Al doilea măscărici al dictaturii i-a permis primului milițian al guvernului, să pună amenda și uneori bâta, pe cetățeanul pentru care, chipurile, fusese instaurata dictatura. Cum nu comisesera destule și vrând să fie siguri că se fac de cozonac cu rahat, ei au început seria de discriminări, lucruri cu atât mai grave, cu cât nici măcar Ceaușescu nu fusese în stare să le comită. 

Dintre ele, se desprind două, flagrante și descalificante... Prima discriminare a fost cea care a împărțit cetățenii în două, până la 65 de ani și cei peste această vârstă. Arlechini patetici, ei nu știu că sub nicio formă nu ai voie să interzici ceva unei categorii sociale, în timp ce permiți același lucru, alteia. O a doua discriminare, la fel de gravă, cu tot ridicolul ei, este sărbătorirea Paștelui, doar pentru ortodocși. Nu are absolut nicio importanță, că această sărbătoare ortodoxă, deja e acoperită de rușine, prin formula halucinanta fătata de mințile lor puține. Important este că pe catolici și pe protestanți i-au ținut în casă, în timp ce pentru ortodocși au găsit o formulă, inexistentă anterior, pentru ceilalți. Aș merge de Înviere, doar ca să fac poze, să râdă și posteritatea de ultima dictatură din galantar.

Read More

"Staţi acasă!"

Fac mea culpa pentru glumele anterioare, prin care îi ironizam pe partizanii Epocii de Piatră, cei care îndemnau populaţia să se ascundă în casă, fugind din calea „virusului ucigaş”. Aş vrea să abordăm împreună acest subiect, extrem de ofertant şi să vedem că nu sunt deloc motive de râs, ci din contră.

La o primă vedere, îndemnurile celor care susţineau ideea proveneau dintr-un soi de mimetism, ceea ce ar fi fost prea puţin important, în peisajul general. Dar ei, totuşi, imitau pe cineva... Aţi ghicit! Ei erau ecoul aparatului de propagandă al Partidului, care reuşise să-i convingă, că statul în casă, izolarea, reprezintă singura soluţie, în lupta cu coronavirusul. Fireşte, aveam exemplul Italiei, căreia i-a crescut numărul de morţi şi infectaţi, timp de 5-6 săptămâni, deşi perioada de incubaţie a virusului e de 14 zile. Dar cine să mai gândească, atunci când e bombardat continuu cu acea informaţie pe care o vor manipulatorii: „Staţi acasă!”?

Dar poate că nici aparatul nostru de propagandă, foarte slab pregătit, nu ar fi înregistrat un succes atât de important, dacă nu ar fi fost difuzat, acelaşi mesaj, în multe din limbile mapamondului. Sintagma a apărut, deasemenea în toate limbile, pe site-urile de socializare, mai ales la pozele de profil. Şi în acest caz, tot despre mimetism vorbim? Într-o foarte mică măsură. În rest, sintagma ar trebui să ne pună pe gânduri... Ciudat este ca îndemnul a apărut în pofida recomandărilor OMS, care recomandă în continuare, ca persoanele care prezintă simptome de gripă, viroza, răceală etc. să se izoleze acasă, nu toată lumea. Cum nu recomandarea OMS a fost promovată, ci chiar opusul ei, mi se pare obligatoriu să ne întrebăm cine este emitentul ei. E cât se poate de limpede că sursa poliglotă a mesajului, e una singură, o sursă capabilă să disemineze mesajul în mai multe medii de informare/dezinformare. Drumul urmat de ea a fost destul de simplu şi la fel de eficient, dovedind o excelentă cunoaştere a propagării informaţiei, fie ea adevărată sau falsă şi o psihologie socială de excepţie.

Ca urmare, primele care au fost vizate de emitentul sintagmei, au fost televiziunile din ţările unde îşi putea exercita influenţa. Întâi a fost Italia, urmată îndeaproape de... Marea Britanie şi, pe rând, Spania, Franţa, Germania, Austria, România etc. Nu voi intra în detalii aici, dar cred că trebuie să înţelegem că „Staţi acasă!” nu a apărut nici din senin şi nici întâmplător, ci cu scopul de a izola populaţia, împiedicând  indivizii să se asocieze în jurul unei idei potrivnice emitentului, dacă el ar fi fost devoalat şi pentru a pune o presiune uriaşă, pe fiecare cetăţean. Doar România, moştenitoare a altui sistem comunist, a păstrat interdicţia de asociere în grupuri mai mari de 3 persoane. România mai iese în evidenţă şi cu o foarte apăsătoare stare de urgenţă, dar şi cu activarea derogării de la aplicarea prevederilor art.15 al Convenţiei privitoare la Drepturile Omului, adică suspendarea sau restrângerea (nespecificate prin lege, aşa cum prevede Constituţia) tuturor drepturilor, cu excepţia dreptului la viaţă, dreptul de a nu fi supus la tortură sau la tratamente inumane, dreptul de a nu fi ținut în sclavie sau condiții de aservire şi dreptul de a nu fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care nu constituia infracțiune la momentul săvârșirii. În rest, toate drepturile au rămas la dispoziţia bunului plac al celor care au instituit dictatura. O săptămână mai târziu, pe 24 martie, Centrul pentru Resurse Juridice al Consiliului Europei, nota: „În data de 17 martie, fără a aduce la cunoștința cetățenilor, România înștiințează Secretariatului General al Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire activarea art.15 din Convenție. Acest lucru nu a fost adus la cunoștința publicului de către Guvernul României, așa cum era normal, ci a fost semnalat de agenția France Presse... Prin urmare, deși ieri au fost multiple ieșiri publice ale celor care ne conduc, niciunul nu a găsit de cuviință să ne informeze cu faptul că în România nu mai este aplicabilă Convenția, că drepturile prevăzute de aceasta nu ne mai sunt garantate, cu alte cuvinte ele sunt suspendate temporar”. La randul sau, Consiliul Europei a spus: „Măsurile de urgență luate în cazul epidemiei de COVID-19 nu necesită activarea derogării de la CEDO”.

Read More