Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

14 iun. 2012

Sufletele plânse cer dreptate


Îmi pare că ne aflăm într-un coşmar ce tinde să devină permanent. Nimic din valorile naturale ale poporului român nu se mai manifestă... Azi comemorăm 14 iunie 1990 şi tot azi, la tele-vizuini apare principalul criminal de acum 22 de ani, „cârpa kaghebistă” care dă lecţii de... democraţie şi echilibru politic! În timpul ăsta, jurnalişti vânduţi, analfabeţi parţial sau total se gudură slugarnic pe lângă ilici! Alegerile locale au fost câştigate de partidul al cărui preşedinte de onoare(!) este acelaşi ilici, iar alte secături arată calm imagini din timpul actelor de sălbăticie fără precedent ce au avut loc în zona Pieţei Universităţii; calm, ca pe un fapt divers petrecut undeva în lume, nu la noi. Iese azi cineva, în presă sau în stradă ca să întrebe de ce după 22 de ani criminalii nepedepsiţi apar la tv dând sfaturi şi lecţii de democraţie?

Valorile româneşti tradiţionale nu se văd nicăieri. Românul urăşte minciuna şi impostura, dar votează masiv partide mincinoase şi care militează în stil bolşevic pentru subjugarea ţării intereselor lor de partid. Românul urăşte criminalii şi-i detesta pe cei care i-au ţinut 45 de ani (şi încă 15 după) sub cizma comunistă, dar asistă impasibil la asasinarea pseudo-legală a democraţiei în ţara lor. Ei înşişi pot fi lipsiţi de o reprezentare legală în fata organismelor internaţionale prin uzurparea ilegală pusă la cale de către „cartelul roşu parlamentar”, dar nu dau semne că le-ar pasa.

Prognoza de creştere economică după doar o lună de guvernare roşie televizată a scăzut de la 1,5% la 1,2%, iar datoria externă a crescut cu peste un miliard de euro. Împrumutul acesta, contractat de guvernul Mickey Mao după doar câteva zile de guvernare, reprezintă mita pe care ei le-o oferă proştilor pentru a-i permanentiza la putere. Românii o primesc cu plăcere, îi votează, cum s-a şi văzut, fără să se gândească vreo secundă ca tot ei vor returna banii ăia cu dobândă, sub formă de taxe şi impozite majorate. Comuniştii pregătesc şi un al doilea împrumut pentru că, nu-i aşa? sunt în plină campanie electorală. Ponta e la tele-vizuini şi debitează golăniile sale obişnuite. Restul comuniştilor discuta „sfătos” ba despre cine merge la Consiliul European, ba despre suspendarea ilegală a Preşedintelui şi pe care nici nu se mai feresc să spună că o plănuiesc. Dar de guvern se ocupă cineva?

Mă aşteptam ca azi, ziua când morţii din 14 iunie 1990 trebuie să fie comemoraţi ca victime ale comunismului post-comunist, Piaţa Universităţii să fie plină; măcar o mulţime mută, dar plecată adânc în faţa celor care au fost asasinaţi de „batalioanele de asalt” naziste ale lui ilici. Se pare că recunoştinţa şi compasiunea nu mai sunt calităţi ale unui popor suficient de abrutizat încât să vadă Iadul drept Rai şi să mai şi creadă în el. Dar dacă aşa stau lucrurile, dacă poporul mândru de odinioară este azi doar o turmă de oi ce se gândeşte la iarbă, atunci nu mă mir că nişte lighioane roşii, nişte impostori şi nişte mincinoşi patologici le vor hotărî destinul. Iar destinul acesta nu este cel democratic şi normal, ci dictatura mascata prost a partidului unic. Treziţi la realitate, romanii vor dori să reacţioneze, dar va fi târziu şi „aleşii” lor le vor pune botniţă fără să clipească. Dacă ar fi citit un pic, românii ar fi ştiut că bucuria isterică pe care o afişează azi unii s-a manifestat în România şi pe 23 august 1944; după doar trei zile le-a ieşit bucuria pe nas când s-au aflat fără apărare în fata hoardelor de bolşevici ai Armatei Roşii ce jefuiau şi violau fără alegere. Era târziu să mai reacţioneze... Au făcut-o iar după 45 de ani.

2 comentarii:

  1. FORTE TRIST ... de o ora am vorbit cu un prieten care mi-aspus ca in piata universitatii au fost ...10...15 oameni ...e trist cit de repede uitam...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte urat! Unii si-au dat viata din cauza lui ilici, iar romanii nici macar nu se deranjeaza sa-i omagieze pe ei. Ii voteaza pe discipolii lui ilici. Isi vor merita soarta...

    RăspundețiȘtergere