„Căţeluş cu părul creţ...”

M-am întrebat mereu, şi asta de multă vreme, de ce românii permit toate porcăriile, toate josniciile posibile ce frizează ridicolul şi grobianismul de cea mai joasă speţă? De ce s-a ajuns la această răsturnare de valori în România? Cum e posibil ca oameni, cinstiţi altfel, unii care chiar au suferit pierderea unor apropiaţi în închisorile comuniste, azi ajung să-i iubească pe urmaşii călailor de ieri? N-au fost de-ajuns acele guvernări dezastruoase din anii '90, cu acea creştere de -5% pentru a înţelege că psd nu poate avea soluţii economice pentru România?

Problema noastră e mai gravă decât atât... Cu toţii vrem „o ţară ca afară”, dar o vrem cu metehnele şi cu racilele comune unei ocupaţii sovietice, ce promova lenea, delaţiunea, hoţia etc. Nu spun eu asta, ci tocmai serviciile secrete sovietice au spus-o prin nota trimisă tuturor ţărilor din Tratatul de la Varşovia. Trebuie să înţelegem că aşa ceva nu se poate. Germania nu a fost reconstruită şi nu a ajuns o putere economică mondială promovând impostura, lenea sau hoţia. Şi-au suflecat mânecile şi, după ce au pierdut războiul s-au apucat de treabă; toţi, nu doar unii. Regulile au început să le domine vieţile, dar au văzut că aceste reguli dau rezultate, aşa că le-au acceptat şi le acceptă şi azi. Mai mult decât atât, ţin la ele pentru că sunt conştienţi că absenţa lor i-ar transforma într-o turmă în care fiecare trage în câte o direcţie. Asta suntem noi, românii, de ceva vreme, dar parcă mai acut ca oricând, în ultima vreme. Poate că genetic este aşa poporul, poate nu, dar sigur e că n-are reguli care să-l ducă spre progres. Ceea ce le propun comuniştii de azi este exact ce şi-ar dori ei: un haos social şi economic care, paradoxal, va aduce o bunăstare nemaiîntâlnită, iar nivelul de trai va creşte rapid, poate chiar la nivelul celui din Germania. Aşa ceva este, o spun cât se poate de clar, o minciună urâtă ca sărăcia care va veni dacă neo-bolsevicii îşi vor pune în practică planurile.

Nimic nu mi se pare mai revoltător decât să aud limba de lemn a noilor guvernanţi, când ştiu clar că toate sunt poveşti grosolan ţesute. E absolut odios să auzi un parlamentar al puterii actuale cum vorbeşte despre apărarea democraţiei, când ei au călcat în picioare în doar o lună tot ceea ce s-a construit democratic în România. Sunt de notorietate atacurile mârşave pe care comuniştii le dau asupra tuturor instituţiilor democratice ale ţării, cu precădere asupra instituţiei prezidenţiale. Desigur, atacurile sunt anti-democratice, josnice şi penale, dar românii nu văd sau dacă văd – nu pare să le pese. Nu le pasă că alţii (o mână de neisprăviţi) decid în numele lor; nu-i interesează că referendumul în care ei s-au exprimat este pentru comunişti doar „o bucată de hârtie”, dovadă stând legea electorală pe care deja ei au votat-o fără să ţină cont de voinţa populară. Pe români nu-i interesează nici că minciunile lor sunt dezonorante şi nici că guvernul este compus din indivizi ce şi-au construit poziţia pe furt şi plagiat (plagiatul e tot furt, unul intelectual, dar am vrut să nuanţez).

Premierul Mickey Mao este de ieri de o tristă celebritate internaţională. Începând cu presa gemana şi americană şi terminând cu presa din Nigeria, TOATĂ presă mondială şi-a informat publicul despre plagiatul „doctorului”-copylot Ponta. În lumea civilizată, în lumea aia pe care o doresc românii, o asemenea dezvăluire indubitabilă antrenează de urgenţă demisia personajului nu doar din funcţie, ci el este exclus fără drept de apel din viaţa politică, aşa cum s-a şi întâmplat în cazul ministrului german Karl zu Guttenberg şi al fostului preşedinte al Ungariei, Pal Schmitt. Nu-i vorbă, nici ei n-au demisionat imediat, dar au făcut-o pentru că populaţia le-a cerut-o. Nici „micul Che” nu va demisiona (comuniştii detestă noţiunea), dar presiunea internaţională pusă pe ROMÂNIA îl va obliga, chiar dacă nu vrea s-o facă. El este un hoţ penibil şi un derbedeu ce dă pe glumă o chestiune atât de serioasă. A citat sau n-a citat (n-a citat, ci a furat), cert este un singur lucru, iar el îi desfiinţează lucrarea fără putinţă de tăgadă: concluziile lucrării, cele care sunt chiar substanţa lucrării şi activităţii sale ştiinţifice originale sunt... copiate! Putea el să menţioneze în subsolul paginii că a luat concluziile din cutare lucrare, că tot ar fi anulat originalitatea propriei lucrări şi, deci, şi teza. Acesta este motivul pentru care Ponta este un „doctor” făcut prin hoţie şi impostura, pe criterii politice şi tot din acest motiv trebuie să termine cu viaţa politică, la fel ca şi mentorul şi îndrumătorul sau, Năstase.

Multe voci din „corul” susţinătorilor guvernului l-au acuzat pe Traian Băsescu pentru a fi fost în spatele unei conspiraţii anti-Ponta. Cred că nu s-au gândit de-ajuns... Dacă Preşedintele ar fi pus la cale asta (l-aş fi felicitat dacă ar fi făcut-o) putea mult mai bine să apeleze la presa din ţară, nu la „Nature”, revista care a publicat şi despre ceilalţi doi demnitari europeni ce au plagiat. Şi în cazul lor, tot Băsescu era în spate? Manevra comuniştilor este cea obişnuită: deturnarea atenţiei de la un subiect către o presupusă conspiraţie.

Şi totuşi, românii trebuie să reacţioneze şi să iasă în stradă pentru a cere paşnic demisia lui Ponta. Asta dacă vor să arate că mai au o fărâmă de demnitate şi că vor cu adevărat ca România să se înscrie în mozaicul ţărilor civilizate. Dacă nu, atunci ne merităm destinul de ţară bananieră care nu produce banane, ci plagiate.