De ce vrea Mickey Mao la Consiliul European

Goya-Tu que no puedes

Ieşirea Preşedintelui a fost excelentă! A lămurit fără dubiu tot ceea ce azi s-a întâmplat în Parlament. „Cartelul roşu” a făcut o mişcare destul de abilă. Au adoptat un nimic (declaraţie) pe care să-l prezinte prostimii drept ACT adoptat de Parlament. Şmecheria golăneasca n-a rezistat decât până seara, când Băsescu a şters pe jos cu „doctorul în drept Ponta”. Toată această mascaradă penibilă petrecută în Parlament nu este una fără miză. La prima vedere, putem crede că e o luptă jenantă de orgolii, dar lucrurile nu stau deloc aşa...

La Consiliul European se trasează liniile generale pe care trebuie să le urmeze ţările comunitare. Dacă acolo merge Traian Băsescu, ştim prea bine că va face aceeaşi politică pe care a făcut-o şi până acum şi care a arătat că România e o ţară modernă. Dar nu acelaşi lucru îl vrea şi... felix. Bolşevicii ştiu prea bine că în România comunitară care acceptă toate condiţionările europene, furtul e o mare problemă. Legile pe care le vor ei trebuie să se armonizeze cu legislaţia europeană, ceea ce nu se poate. Atunci preferă să crape ţara, dacă altfel nu se poate, dar ei trebuie să pună jugul pe ea. Sigur, o asemenea abordare ar contraveni cu prevederile europene, iar Europa n-ar întârzia să ia măsuri, cum s-a şi întâmplat în Ungaria. Învăţând din experienţa maghiară, bolşevicii români s-au socotit să-şi trimită păcăliciul şi doar el să reprezinte ţara. Nu, Mickey Mao nu s-a putut gândi că ar influenţa o decizie europeană. Rolul pe care i l-a destinat felix era unul foarte simplu: el s-ar fi dus acolo, ar fi ascultat şi, la final ar fi spus simplu „România nu doreşte să pună în practică aşa ceva”.

O să spuneţi că asta nu s-ar putea întâmpla pentru că nici o altă ţară nu a mai emis ceva similar. Dar mai există vreo ţară europeană şi comunitară în care preşedintele susţinut de Constituţie să fie contestat de o adunătură de neisprăviţi cu pretenţii de creatori de destin pentru o ţară întreagă? Miza ascunsă a demersului lor de azi este una îndreptată împotriva României pentru a doua oară, în cazul lui Mickey Mao, „doctorul Stângaci”. Prima dată a fost atunci când a cerut Parlamentului European sancţionarea ţării lui, act ce poate fi calificat lesne ca un act de trădare. Şi n-am văzut măcar un grup minuscul care să ceară judecarea indivizilor care au comis o asemenea faptă. Mai mult, „turma” dotată cu drept de vot i-a catapultat la putere. În aceste condiţii, înţeleg că romanii iubesc trădarea, dar îi iubesc şi pe trădători. Păi să-i iubească, dar creşterea economică pe 2012 a scăzut de la 1,5% la 1,2% în doar o lună de guvernare roşie, iar datoria externă a ţării a crescut cu peste un miliard de euro, împrumut de la Banca Mondială contractat încă din primele zile ale „cabinetului roşu”.

În rest, e „bine” şi la vară – cald. Te trezeşti odată, popor român?