Starea de dictatură

 La început a fost starea de urgenţă, stabilită în CSAT, când încă nu aveam niciun pacient covidian. Această premeditare a stării, coroborată cu suspendarea la CEDO a drepturilor şi libertăţilor, fără ca ele să facă obiectul unei legi, cum prevede Constituţia, a fost dovada clară că se instaurase dictatura. Deşi Consiliul Europei a criticat neinformarea populaţiei în legătură cu suspendarea considerată nenecesară, de către Consiliu, Pinocchio de la Cotroceni şi-a continuat discursul ipocrit. Cu toate astea, cei mai mulţi au considerat că termenul e prea dur şi, poate, exagerat. Zilele din urmă fac dovada că nu era decât crunta realitate... Pentru purişti, haideţi să vedem cum stăm noi, în context European şi apoi să vedem dacă termenul e realist sau nu.

Italia, ţara cel mai greu lovită de “virus”, a început deja relansarea economiei şi relaxarea măsurilor restrictive. Spania, cu peste 1.000 de îmbolnăviri pe zi şi, evident, cu mulţi morţi a început relaxarea de azi. Guvernul spaniol şi-a obligat cetăţenii să poarte măşti în transportul în comun, motiv pentru care a decis să pună măştile la dispoziţia populaţiei cu titlu GRATUIT, nu contra cost, ca în România. Va rămâne de neînţeles de ce actuala dictatură a ales să trimită 90.000 de măşti în Spania. Austria, Franţa şi Germania au ales şi ele să relaxeze presiunea pusă pe populaţie, iar Danemarca a făcut acelaşi lucru după doar o lună de restricţii. Suedia, se ştie, a adoptat o poziţie diferită şi ea s-a dovedit corectă: nu a izolat populaţia, dar a luat măsuri de protecţie. Astfel, Suedia a devenit lider european în lupta cu covidul.

Acum să vedem ce s-a întâmplat şi ce urmează la noi... Proiectata în CSAT stare de urgenţă este, de departe, cea mai dură din Europa, cele mai multe măsuri impuse de ordonanţele militare semnate de civilul de la Interne, fiind după chipul şi asemănarea emitenţilor: haotice, fără nicio bază ştiinţifică, lipsite de sens şi, deseori, abuzive. Nu a explicat nimeni de ce este interzisă circulaţia după ora 22... Doar pentru că acesta e modelul sovietic al dictaturii? Suntem pe primul loc mondial la... amenzile primite de populaţie, în numele binelui comun: peste 300.000 de persoane au primit amenzi ce depăşesc 120 milioane euro, subiect dezvoltat şi de presa americană.

Acum, după ce ţuţării de partid au pregătit terenul cu „ştiri” halucinante, Pinocchio face un nou anunţ, în fapt – o şmecherie de joasă speţă: starea de urgenţă va fi înlocuită cu... starea de alertă! „Şi cu asta, ce-am făcut?”, spunea cândva Constantin Tanase... Diferenţa dintre noţiuni e că miliţia îşi încheie atât de lăudata, de către Pinocchio, activitate de hărţuire a populaţiei... Asta doar pe stradă, pentru că o vom găsi în transportul în comun, însoţind controlorii. Ce amenzi pot aplica astfel, încă nu e limpede, dar nu mă îndoiesc că vom vedea. Zic să nu ne aşteptăm ca abuzurile miliţienilor să înceteze, atât timp cât ele doar îşi schimbă locul unde se produc. Tot neclar este cum vor putea impune purtarea „botniţei luiIohannis”, ca să nu mai spun că hotărârea nu are absolut nicio bază ştiinţifică. Restul restrângerilor rămân neafectate, ca atunci când îi dai drumul vitei din grajd, dar numai în curte, cât să facă un pic de mişcare. „Din 15 mai vom intra în stare de alertă”, a anunțat Pinocchio, deşi el nu are nicio treabă, legalmente vorbind, cu starea de alertă, ci doar cu cea de urgenţă. Această nouă stare ar trebui aplicată de autorităţile locale, cu aprobarea celui mai cunoscut prim miliţian aproape alfabetizat. În realitate, starea de alertă va fi un „bun” instrument prezidenţial, pentru că el e şi preşul primarilor şi al prefecţilor, iar drepturi nu avem, cum nu avem presă, justiţie, economie etc. Altfel spus, starea de alertă este o stare de urgenţă, care nu relaxează nimic altceva decât mişcarea simplă. Aşadar, ordonanţele militare vor fi înlocuite de OUG, adică aceeaşi Mărie, cu altă pălărie, altă situaţie fără corespondent în Europa. Având în vedere că primul măscărici şi sluga sa de la Interne, nu sunt deloc siguri că schimbarea stării va aduce şi dispariţia declaraţiilor şi libertatea de mişcare, lucrurile sunt mai simple decât păreau. Adică se continuă starea de urgenţă, sub un alt nume şi cu un alt centru de comandă formal. În acest fel, statul comunist, în pofida întregii Europe, îşi continua starea de dictatură!

P.S. Pinocchio o fi ştiut ce urmează, încă de când i-a fost scrisă cartea „Pas (de două săptămâni) cu pas (de încă două săptămâni)”? Că dacă o scria el, o termina în 2024.

Read More

„Viaţa nu va mai fi la fel”

Cu toţii am auzită această idee, deseori obsedant, dar cred că nu mereu am înţeles-o cu adevărat. După ce a trecut cutremurul din 4 martie 1977 şi după ce au fost înlăturate efectele sale tragice, viaţa a revenit la normal, la aceeaşi normalitate anterioară cutremurului. În general, doar războaiele mondiale au schimbat viaţa europenilor, uneori drastic, alteori neînsemnat, în funcţie de popor. De această dată, lucrurile nu stau deloc la fel... Nu avem parte de un război mondial şi nici de o calamitate naţională, ci de... previziuni certe! Contradicţia în termeni ascunde un plan, atent pus la punct, deşi prea transparent pentru unul făcut profesionist.

Manipularea nu se bazează pe prostie, ci pe lipsa de informare premeditată. Astfel apare întrebarea,  justificată, „de ce viaţa n-ar fi la fel ca înainte”, dacă tot dispar cauzele care au dus la schimbarea ei? Aici avem noutatea... Chiar dacă preşul cotrocenian nu e Mafalda şi nici sluga sa baladistă nu e, totuşi ei se bazează pe ceva, pentru a propovădui schimbarea ireversibilă, acea schimbare inexistentă în istoria planetei, cel puţin nu brusc. O idee strecurată sau scăpată de propaganda de Partid, spune că această criză pseudo-sanitară se va termina, atunci când or să dispară cazurile de covid! Dar e posibil aşa ceva? Fireşte că nu, pentru că omul nu a reuşit să elimine răceala, viroza, gripa sau pmeumoniile din reţetarul naţional şi universal. Pe asta se şi bazează noile Mafalde, propovăduitoare a „sănătăţii naţionale”: ca niciodată răcelile nu or să dispară, deci ei sunt liberi să instaureze o „nouă ordine” naţională, de inspiraţie moscovită. Ştiu, pare halucinant, la o primă vedere, dar la a doua – nu mai e deloc aşa...

Ilegala stare de urgenţă, printre altele, a pus în prim plan o interdicţie de nimeni explicată şi neînţeleasă: între orele 22 şi 6 dimineaţa, circulaţia persoanelor este interzisă. De ce? De ce acel interval orar are un alt statut decât restul zilei? Nu a spus nimeni, tot aşa cum nimeni în Europa nu a mai făcut o asemenea restricţie, în afară de câteva dintre ţările foste sovietice. Nimic nu e întâmplător... O astfel de restricţie nocturnă este strict apanajul dictaturilor de tip sovietic, care însoţeşte o stare de urgenţă declarată naţional şi prezenţa în alte ţări europene, doar în situaţia declarării stării de război în acea ţară. La noi, „inamicul” e inventat, pentru ca dictatura să se permanentizeze, fără a elimina presiunea pusă pe organismul social. Pentru un popor debil, lungirea lesei dictatoriale este o adevărată „relaxare”, fără a lipsi avertizarea prezidenţială, ca oricând, lesa poate fi la fel de strânsă cum a fost anterior. Vestea „bună” e ca staff-ul dictatorial a făcut un pas înapoi, fără motiv: doar vor lungi lista motivaţiilor pentru care putem ieşi din casă.

Până la lesă, Matrioshka de la Cotroceni iese pe sticlă ca să ne spună, cu obişnuita sa aroganţă, ca după ridicarea stării de urgenţă şi până la anul (şi la mulţi ani?) „este obli-ga-tooriu” să purtăm, în spaţiile închise, „botniţa lui Iohannis”. Dar de ce în perioada izolării, timp de 2 luni, botniţa nu a fost obligatorie şi, dintr-o dată devine? Nu e greu de înţeles, cu toată lipsa de logică manifesta la prima vedere... „Botniţa lui Iohannis” nu este o necesitate imperioasă şi nu e obligatorie nici acum, în Europa. Botniţa este doar o afacere de Partid, de unde şi necesitatea obligării populaţiei de a o purta. În lunile de izolare, rezervele de care se ocupase Arahat, erau goale, deci nu se putea impune purtarea ei. Încă de la începutul stării de urgenţă, populaţia a rămas tablou în faţa unei ştiri furnizate de aparatul de propagandă: mai multe firme care aveau cu totul alte obiecte de activitate, au primit bani grei pentru  confecţiona măşti sanitare. Printre ele se număra „Romarm” , firma de stat producătoare de armament, dar care fabrica „15 milioane de măşti pe lună”, la Uzina Mecanică Dragomireşti, dar şi „Romwine Coffee srl”, societate care se ocupa de vânzarea de alcool şi tutun, cea care a primit 12,6 milioane euro, pentru a produce măşti, deşi le-a vândut la un preţ dublu. Ce are de spus ministrul Virgil Popescu, cel care a aprobat şmecheria? „Împreună facem România bine”.

O altă companie care a trecut la fabricarea de botniţe, este şi Taparo, unul dintre principalii furnizori de... mobilă pentru IKEA şi care exportă majoritatea producţiei (90%). Aflăm, deloc cu surprindere, ca Dragoş Pîslaru, fostul ministru din guvernul Cioloş este membru al Consiliului de Administraţie al Taparo şi înţelegem trecerea societăţii de la mobilă la botniţe iohaneziene. O altă companie producătoare de botniţe este Coramed, care deţine şi cel puţin o clinică, dar şi unităţi de producţie de materiale sanitare. Coramed are sediul social în Bucureşti, dar sediul administrativ este la... Sibiu. Despre firma soţilor Cosman, fostul ministru al Sănătăţii, cel plecat înapoi la Sibiu, din cauza unei prea mari apropieri de clinica finului lui Plăvannis, spunea: „Astăzi s-au produs primele 5.000 de măşti în România. Colaborăm de mulţi ani cu cei de la Coramed, de lângă Sibiu (…). Am dat libertate totală spitalelor să-şi activeze reţelele proprii de distribuţie. Noi le dăm fonduri suplimentare”, a spus Victor Costache citat de Agerpres. Cred că e lipsit de relevanţă, care sunt celelalte 5 firme producătoare de botniţe... Ceea ce rămâne important, e că banii europeni au fost „bine” direcţionaţi, clienţii politici fiind satisfăcuţi.

Privind atent, mă întreb „de ce viaţa nu va mai fi la fel”, când hoţia deja este la fel?

Read More

“Legea cea mai favorabilă” vs DNA

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

  Am auzit cu toţii sintagma „legea cea mai favorabilă”... Fireşte, când auzi aşa ceva, primul gând este să spui că infractorul are legea de partea lui, putând să aleagă o lege care îl avantajează. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa... Să vedem împreună la ce se referă „legea cea mai favorabilă” şi cum este manipulată sintagma, fără ca DNA să sufle.

  Codul Penal prevede că, dacă unui inculpat i se dă o pedeapsă ŞI o pedeapsă accesorie, iar cea accesorie e mai convenabilă pentru el într-o lege dată până când condamnarea rămâne definitivă, atunci i se aplică acea lege, în integralitatea ei. Ca urmare, dacă procesul în care e judecat un inculpat începe după canoanele unei legi, iar pe parcursul procesului, acea lege se modifica printr-un act juridic, inculpatul poate beneficia de cea mai favorabilă dintre legi, iar condamnarea poate fi pronunţată în conformitate cu acea lege.

  Dar, în fapt, lucrurile nu stau deloc aşa... Bombonel, când era judecat, a ales, nu „legea cea mai favorabilă”, ci... Codul Penal cel mai favorabil şi, de parcă nu era suficient, chiar o combinare a două Coduri, cel nou şi cel vechi, în aşa fel încât pedeapsa să devină simbolică. Un alt caz flagrant este cel al Oltei Şerban Pârâu, fostul director al Postului România Cultural... Ea l-a plătit pe soţul ei cu 50.000 lei, pentru servicii simulate, aşa cum a stabilit instanţa. Da, dar a fost judecată după... Codul Penal din 1968, aşa cum scrie şi în hotărârea judecătorească!!! Fără nici un dubiu, Codul din 1968 nu a intrat în vigoare odată cu startul procesului său, dar procurorii au admis această porcărie, în numele „legii celei mai favorabile”. Ca plătitor de taxe, mă aşteptam ca procurorul de caz să apeleze la CSM, arătând că judecătorul a luat o decizie incompatibilă cu Codul Penal în vigoare... Nu, procurorul a tăcut complice, iar Oltea a primit un an de închisoare cu suspendare. Despre recuperarea prejudiciului, hotărârea nu spune nimic. Urmărea juridică este precedentul... Dacă un hoţ de buzunare sau un violator comit o faptă penală, avocaţii lor vor cere instanţei să ţină cont de condamnarea preferenţială în cazul Şerban Pârâu şi furtul din bani publici, aşa că şi ei vor alege Codul cel mai convenabil, după care să fie judecaţi, indiferent dacă el a intrat în vigoare înainte de naşterea infractorilor şi a fost schimbat de mai multe ori. Concluzia e simplă: procurorul de caz a acceptat o judecată imposibilă, pentru că, odată intrat în vigoare, noul Cod îl înlocuieşte pe cel vechi, singura excepţie făcând-o „legea cea mai favorabilă”.

  Aceeaşi „lege mai favorabilă” i se poate aplica lui Dragnea, în procesul în care risca puşcăria. Spuneam la început că apariţia, pe parcursul procesului, a unui act juridic, fie ca el e lege, hotărâre de guvern sau ordonanţă de urgenţă, acesta poate schimba complet cursul procesului. Ca urmare, dacă, să presupunem, miercuri dimineaţa, Grindeanu dă o ordonanţă de urgenţă ce vizează dezincriminarea abuzului, seara au loc demonstraţiile planificate, iar a doua zi, chipurile sub presiunea străzii, acelaşi Grindeanu retrage ordonanţa, Dragnea va beneficia, totuşi, de „legea cea mai favorabilă”! Altfel spus, o ordonanţă astfel dată va reprezenta complicitatea politică a guvernului la infracţiunile penale comise de Dragnea. Da, dar judecătorul nici nu ar putea să nu ţină cont de ordonanţa de 24 de ore, decât dacă vrea să se vadă reclamat la CSM.

  Acest tip de comportament juridico-infractional, atrage tot psd & comp. în culpa de conspiraţie împotriva statului de drept! Din păcate, cu manifestaţii controlate de usl, viitorul statului de drept arata sumbru! A! Să nu uităm cazurile celor doi uslaşi, Organ şi Lia Olguţa, unde tot procurorii au instrumentat dosarele, iar instanţele i-au găsit... nevinovaţi!

Dragos Gros

Read More

Râmele de la guvernare şi resursele minerale

 Îşi mai aminteşte cineva "Cenaclul Flacăra"? Acolo se spuneau lucruri care în mod obişnuit erau interzise; şi toate astea cu acceptul Securităţii... De ce? Manifestarea unde Păunescu spunea lucrurile respective era supapa dorită de foarte mulţi, dacă nu de toţi. E adevărat că "fluiera în biserică", dar o făcea absolut controlat, fără să atingă subiecte periculoase pentru regim. Acelaşi lucru se întâmplă azi la demonstraţiile "ecologiste". Scopul organizatorilor este îndepărtarea americanilor de România, că ruşii pot să rămână, chiar pot să se extindă... Că tot nu mai au mult şi li se termină gazul natural; de ce să nu-l ia moca de la slugile lor, românii?

 Când oligofrenii de la putere dădeau lovituri de stat, o mână de protestatari au luat aprobarea şi au demonstrat două ore, cât scria pe hârtie. Excesul de democraţie de care dă dovadă primul plagiator faţă de demonstraţiile neautorizate îndreptate împotriva Roşia Montană şi Chevron (că nu protestează şi împotriva Gazprom sau împotriva celorlalte peste 20 de societăţi cărora li s-au concesionat perimetre) mă duce cu gândul la un aranjament tipic comunist. În duplicitatea lor, gângavii de la guvern lasă demonstraţiile să-i alunge pe americani, după care, că tot şi-au declarat deschiderea pentru exploatarea gazelor de şist, îi vor "primi" pe ruşii de la Gazprom să le exploateze pentru că, nu-i aşa?, „tarişoara” îşi va asigura astfel independenţa energetică... Pe naiba! Îşi va asigura dependenţa totală de Moscova. Ruşii, o ştiu cei ce au trăit anii '50-'60, dar şi cei care au învăţat puţină istorie, au două mâini de luat, iar concesionarea către Gazprom a perimetrelor Chevron ar fi doar primul pas (deloc mic) spre eternizarea la putere a unui regim comunist compus din reduşi mintali şi alienaţi, ce nu sunt capabili decât să distrugă ceea ce a mai rămas de distrus şi să fure ceea ce le-a scăpat în guvernările anterioare.

În acest moment, România pare guvernată de nişte râme; ca şi râmele, dacă le tai în două, fiecare jumătate se regenerează şi dintr-o râmă rezultă două. În guvern sunt infractori cu diverse încadrări, incompatibili şi întârziaţi mintal, atât nativ, cât şi din cauza exceselor obişnuite la amărâţii rupţi în fund care dau brusc de avere bugetară. Aceasta clică de nespălaţi care vor orice, numai binele oamenilor nu, vor da resursele minerale plocon ruşilor, iar oamenii cinstiţi de dreapta le dau inconştient concursul (din fericire, nu toţi cei de dreapta au fost amăgiţi de mirajul unui guvern ce pare să cadă; n-o să cadă decât dacă DNA îşi va face treaba până la capăt).

Ştiu, e un punct de vedere personal, împărtăşit de unii şi în dezacord cu alţii, dar spun aici oricărui om cinstit, de dreapta sau nu, căruia îi pasă de viitorul lui şi al copiilor lui: „NU susţineţi demonstraţiile contrafăcute şi organizate de comuniştii de la putere după modelul demonstraţiilor anticomuniste din Piaţa Universităţii din 1990! Organizatorii nu vor nici să se spună adevărul despre licenţa secretă încă, acordată tot de ei firmei RMGC şi nici să acţioneze legal pentru ca România să beneficieze de un alt statut ca ţară, prin exploatarea gazelor de şist care ne-ar scoate de sub nefasta influenţă rusească. Aveţi de ales între independenţa şi viitorul european al României, pe de o parte şi servitutea faţă de ruşi şi eventuala asociere cu CSI-ul ruso-sovietizant, pe de altă parte”.

Read More

“Puie, Monta!” redivivus

Când am aflat de pactul Băsescu – Ponta, întâi am fost furios, apoi deprimat; simţeam că îmi scapă ceva, dar nu ştiam ce. O idee am început să am când am auzit cum a negociat Preşedintele la Bruxelles. Apoi a venit declaraţia prim-plagiatorului: “pactul nu mai e valabil”! Acum totul e limpede. În sumă, fondurile europene sunt mai mult decât suficiente în raport cu sumele atrase anterior de către România. Reacţia violentă şi deșănţată a usl poate să pară o nemulţumire provenind dintr-un calcul financiar care n-a ieşit, având în vedere că ei se « bazau » pe o cifră o idee mai mare şi pe care Base n-ar fi obţinut-o. Pe naiba ! Doar nu se gândeşte cineva că unul că Ponta (sau alt derbedeu uslaş) poate atrage toată suma şi suferă că nu-i ajunge ! NU ! Alta e problema lor…

Cum s-ar spune, situaţia e gravidă şi prezintă umflături ; pentru ei. Preşedintele a venit de la Bruxelles « pe scut », sumele sunt mari pentru o perioadă de criză, iar ţara va beneficia de avantaje extrem de interesante. Şi atunci ce nu e bine, de ce urlă golanii ? Prin pact, Ponta a înţeles că Preşedintele consimte să le dea ţara pe mână şi ei să facă tot ce vor; inclusiv cu fondurile UE. Iată că la Bruxelles s-a terminat cu haiducia, aşa că pactul nu mai trebuie respectat. La Bruxelles (Brucsel, ca să fie pe înţelesul „doctorului”) Base a acceptat condiţiile altfel fireşti, de angajare a ţării către o mai bună absorbţie a fondurilor, dar nu fără un strict control din partea UE. Fireşte, această normalitate este exact ceea ce nu le convine derbedeilor de la guvernare. Problema pe care şi-o pun ei acum, în special Ponta, este cum se vor achita faţă de baronii locali, cei care îl ţin pe plagiator în fruntea partidului devenit stat. Nu mai zic că sunt un cartel de patru spre trei partide, guri multe şi hămesite, iar banii europeni pe care Traian Băsescu îi flutură pe sub nasul lor le dau o senzaţie vecină cu turbarea; îi văd, îi simt, îi miros, dar niciodată nu vor pune mâna pe ei!

Oricine ştie că aceşti infractori nu se dau în lături de la nimic şi că-i tentează din cale-afară să se înfrupte ilegal din banii Europei. De această dată, situaţia e chiar hilara: nu-i pot fura de teama donatorilor. Ei ştiu prea bine că o singură hoţie poate duce la tăierea bruscă a fondurilor şi atunci e grav: intrarea în incapacitate de plată va fi la fel de rapidă, iar alegătorii de ieri le vor rupe capetele ca să aibă cu ce încinge o miuţă. Ne aflăm exact în situaţia lupului pus paznic la oi şi obligat să devină vegetarian; nu-i convine, dar o altă soluţie nu există.

Cu sau fără pact, Base i-a „ciuruit” din nou, aşa că acum îşi spune râzând larg: „Puie, Monta!”.

Read More

Mr. Columbeanu cel rozaliu – scenarist şi regizor

Presa romana, naivă sau colaboraţionista (poate amândouă) a explodat la un moment dat cu o noutate excepţională: Monicaca fosta Columbeanu l-a părăsit pe piticul miliardar de carton pt a ajunge "în cele mai selecte" medii din SUA, alături de un chinezel fără nume; sau nu ştiu cineva să fi spus cum îl cheamă, nici măcar Monicaca. Fireşte, presa a relatat că respectivul chinezel e putred de bogat şi are o companie prospera ce face parte dintr-o multinaţională (tot nenumita) al cărui patron e tatăl chinezelului. Realitatea este un pic diferită (sau mai mult)...

Băutură energizantă pe bază de ginseng şi numită "Mr.Pink" aparţine unui srl american, KING'S INTERNAŢIONAL INVESTMENT GROUP, societate (repet, cu răspundere limitată) înregistrată pe 29.11.2010. Brandul "Mr.Pink", la rândul lui a fost înregistrat pe 2.03.2011, dar anumite probleme l-au făcut să fie corect înregistrat şi publicat abia în ian. 2012. Firma înregistrată ca fiind "Domestic Limited-Liability Company" mai vinde şi alte produse la fel de celebre în lume, printre care aditivi petrolieri (apropo, şi eu vând aşa ceva, aşa că persoanele interesate mă pot contacta), tutun şi haine. "Mr. Pink" este un ceai de ginseng acidulat sau nu, dar îmi este imposibil să cred că o marcă nouă pe o piaţă ca aceea a SUA ar putea aduce în mai puţin de un an cele 5 milioane de dolari cu care chinezelul să-i cumpere Monicutei apartament. Povestea e ţesută cu aţă albă şi mă întreb dacă ea n-a fost cumva elaborată chiar de către... Virginel Columbeanu.

Îmi amintesc cum se lauda Virginel că dreptul de viză, de şedere şi de muncă pentru Monicaca nu pot fi refuzate de SUA. Dacă ginsengul e maniera columbenista de a direcţiona nişte bani din România în SUA sub forma unei afaceri de familie, atunci lucrurile pot să degenereze. Dacă firma îi aparţine lui Virginel, evident că nimeni în SUA nu va comentă apropo de şederea "divei" (eu i-aş fi zis curvă, dar cică nu mai e...). Să ne amintim că înainte de „divorţul secolului”, cei doi au fost împreună în SUA. De acolo s-a întors doar Columbeanu, iar când starleta a venit în ţară, divorţul era deja „copt”. După zicala „nu pleacă un câine de la măcelărie”, a părut stranie decizia fostei corvete de a divorţa, aşa cum tot straniu a fost şi anunţul că şi-a găsit brusc un miliardar tânăr şi burlac ce tocmai o aştepta, altfel rămânea neînsurat.

Numele chinezelului a fost o problemă. Întrebata fiind, Monicaca l-a botezat ad-hoc Pink (sau poate Ping, că n-a fost limpede). Imediat a ieşit la iveală ca fiind Mr.Pink, la fel de misterios ca şi divorţul columbenist. Povestea a căpătat şi alte nuanţe, iar presa a relatat că l-ar chema de fapt Lhama şi că ar fi tibetan(!). Bine că nu l-au făcut rudă cu Dalai Lama... De fapt, acest srl american a înregistrat două mărci, una de băuturi răcoritoare şi alta de haine, Lhama. Fireşte, mărcile sunt atât de cunoscute încât nici nu se produc şi nici nu le găseşti măcar să se vorbească despre ele, dar asta e altă poveste.

Nu a socotit rău micul Virginel... Nu e deloc greu să faci poze unui chinez în America, tot aşa cum nu e  greu să găseşti un alt chinez care să-i aducă flori starletei, luând-o, chipurile, prin surprindere. Scenariile nu sunt pentru toată lumea, zic eu. Doar cei dotaţi ar trebui să se ocupe de ele, dar printre ei nu se numără şi Columbeanu.

Read More

Manifestul restauraţiei comuniste

Şocul e maxim, dar trebuie să spunem că briganzii politici sunt mai periculoşi decât ne-am imaginat. Recentele acorduri semnate între nişte entităţi juridice (sindicate, asociaţii etc.), dar şi acordul semnat de către liderii cartelului roşu cu respectivele entităţi reprezintă cea mai gravă formă de conspiraţie la adresa statului de drept, adevărată lovitură de stat în formă scrisă. Am parcurs cele 15 pagini ale primului acord, cel iniţiat de Dogaru şi am rămas mut: toate instituţiile democratice, toate entităţile statale create la cererea Uniunii Europene sunt pe lista neagră a desfiinţărilor. CNSAS, ANI, DNĂ, CCR etc. sunt considerate nici mai mult, nici mai puţin decât „instrumente ale poliţiei politice” pe care face... aţi ghicit, Preşedintele Băsescu! Fiecare punct al acordului este o desfiinţare a unei părţi a democraţiei şi o „piatră” pusă la temelia instaurării legii bunului plac. Semnatarii vor ca ei să decidă, împreună cu tovarăşii lor politici tot ce se poate decide în România. S-au gândit ei că Preşedintele poate fi demis dacă strâng un milion de semnături? Asta trebuie să devină „lege”. Vor ei revenirea la toate samavolniciile din anii 1990-2004? Asta trebuie să se petreacă, poporul nefiind o entitate capabilă să decidă singură, ci doar asistat de „înţelepţii neamului”.

Poate să pară un accident, o inabilitate a lui Ponta sau a lui Dogaru care n-au făcut decât o înţelegere oarecare. Nu e deloc aşa. Dacă privim programul de guvernare al comuniştilor, cel întins pe două cincinale, o să observăm ceva ce nu-şi are rostul, în mod normal, într-un asemenea document ce dă linia de urmat pentru un guvern al României. Să mai spunem că acest program de guvernare n-a fost făcut imediat după nominalizarea lui Ponta că premier, ci mult înainte, aşa cum o atestă chiar respectivul program. Citind punctele înscrise acolo, sare în ochi un detaliu: printre punctele prioritare ale strategiei se afla şi redarea pensiilor nesimţite cadrelor militare aflate în rezervă, adică oamenilor pe care îi coordonează Dogaru. În mod normal, referirea se putea face în general, la pensionari, dar nu ţintit la pensionarii militari ai lui Dogaru. Acest individ a trimis o înştiinţare guvernului(!) prin care îl somează să-şi îndeplinească promisiunile până la data de 20 iulie. După cum vedem, Ponta & comp. s-a conformat fără multe fasoane.

Existenţa în programul de guvernare a acestei prevederi arata fără dubiu că încă din 2008, anul de când este propus documentul, a existat o strânsă cooperare a conspiratorilor politici cu entităţile aflate în subordine şi care azi le vedem înşirate la sfârşitul „manifestului restauraţiei comuniste”. Aşadar, lovitura de stat este certificat că a început să fie ţesută încă din 2008, ceea ce vedem de trei luni încoace fiind doar „încununarea” ei.  Aceste fapte sunt, indiscutabil, de o extremă gravitate, dar nici „punctele programatice” ale acordului nu sunt mai puţin grave prin obiectivele lor. Să doreşti eliminarea a tot ceea ce înseamnă legătură cu structurile europene, să îţi programezi subordonarea totală a instituţiilor statului, inclusiv a Justiţiei şi să contorsionezi Constituţia după bunul tău plac transformând statul român într-o păpuşă gonflabilă, asta nu este doar nepermis şi revoltător, ci şi ceva ce trebuie de urgenţă sactionat de Codul Penal.

Mă aştept ca instituţiile statului, cele pe care încă nu le-au desfiinţat de facto să-şi facă datoria şi să se autosesizeze. România europeană, România modernă, România democratică trebuie să arate că hoţii nu pot transforma tara în câmpul lor de operaţiuni şi că romanii au decis că singurul drum pe care putem merge este cel al democraţiei, statului de drept şi al unei Justiţii independente. Cei care au semnat acordul criminal trebuie arestaţi în regim de urgenţă, iar complicii lor parlamentari – anchetaţi imediat, iar cei vinovaţi arestaţi şi deferiţi instanţelor. Trebuie să arătăm Europei şi lumii întregi că noi, romanii nu suntem ca aceşti briganzi care au maculat imaginea ţării şi şi-au bătut joc într-un mod barbar de eforturile unui popor întreg de a ieşi din criză.

Read More

În spatele muzicantului Iorgulescu se aude un marş funebru

Muzicologul Iorgulescu are capul plin de sunete abstracte, din lumi îndepărtate de planeta noastră. După ce s-a dat în stambă cu apologia fascismului, individul iese pe sticlă pentru a salva plagiatorii. Asta pentru că usl nu mai are alţi oameni de cultură, că de strungari, sculeri matriţeri şi lăcătuşi mecanici e plin „cartelul roşu”. Rămâne de neînţeles de ce comuniştii trimit semidocţi pentru a explica populaţiei că plagiatorul n-a plagiat. Ce-i drept, ca să-l poţi scoate pe Mickey Mao din rahatul în care s-a băgat cu frenezie trebuie ceva mai mult decât capacitate, trebuie geniu. Cum Iorgulescu e departe de a fi bănuit de geniu, misiunea lui la tv se dovedeşte a fi una imposibilă şi deseori hilară. Traian Ungureanu l-a învăţat să silabisească un cuvânt greu : „declaraţie” ; făcea el ce făcea şi tot „decizie” îi ieşea… (Evident, încerca să explice aşa-zisul mandat pe care Parlamentul Ruşinii Naţionale i l-a dat „micului Che”).  La doar două zile după prima lecţie de citire, fascistul acolit al lui Vantu iese să explice cum vine treaba cu plagiatul care, fireşte, nu e plagiat şi cu nerecunoaşterea de către Ponta a hotărârii CCR, care şi ea, n-a fost o nerecunoaştere, ci o grabă, o greşeală de exprimare pe care apoi infractorul Ponta a regretat-o, mărturie stând… declaraţia de la Bruxelles cum că el va respecta bla, bla, bla… Altfel spus, Che Plagiatore era la Bruxelles de unde se rugă de Preşedinte să-i delege atribuţiile, călcase Constituţia în picioare, se ştersese la Curtea Constituţională cu decizia ei, îl împiedicase pe Băsescu să reprezinte România, dar el, altfel, dorea să respecte tot, chiar şi pe Preşedinte. Doar cu o zi înainte acuzase CCR de politizare, dar deîndată ce s-a văzut la Brucsel uitase. 
Memoria plagiatorului e scurtă, motiv pentru care şi plagiază. După interviul din El Pais, unde s-a dat cocoşilă, luându-şi angajamentul să demisioneze dacă se dovedeşte că a plagiat, a intervenit amnezia, dar şi hotărârea Consiliului care a cerut retragerea titlului universitar pe motiv de copiere ordinară şi infantilă a scrierilor altor persoane. Scuza obişnuită a mincinosului fără prea mare imaginaţie este şi de data asta, ca şi în cazul CCR influenţa politică a lui Traian Băsescu. Un întreg mapamond îl ştie de plagiator, lumea academică din România cere retragerea titlului, presa romană şi străină îl califica dezonorant (până şi CTP), dar Ponta zâmbeşte ca-n comediile mute, îşi dă bretonul infantil mai spre ochelari şi spune răspicat că nu demisionează. Aici intervine fascistul Iorgulescu, vechi camarad al legionaroidului Vosganian, pentru a-i spala izmenele profesionale celui care îi ţine pe toţi în fruntea ticăloşiilor. Iorgu s-a zbătut penibil să arate ba că lucrarea trebuie judecata doar de nişte jurişti, de parcă ar vrea cineva să aprecieze calitatea conţinutului şi nu forma sa plagiata, ba că plagiatorul ar fi indicat sursa inspiraţiei (de fapt a copierii) la sfârşitul tezei. De aici concluzia că a doua lecţie de limba romana îi este necesară camaradului Iorgulescu : profesore, lista de lucrări care se pune la sfârşitul unei cărţi sau a unei teze de doctorat se numeşte BIBLIOGRAFIE şi, contrar celor vehiculate de tine, dar şi de alţi complici de-ai tăi, nu reprezintă lucrările citate/copiate, ci acele opere pe care autorul le-a CITIT pentru a elabora lucrarea. Despre citare nu ştiu să existe, începând cu studiile elementare, de şcoala generală alte reguli decât ghilimelele însoţite de menţionarea autorului în text, în subsolul paginii sau la sfârşit de capitol.
Comuniştii au fost mereu maeştri în a găsi diverse subterfugii pentru a scăpa de răspundere, iar Iorgulescu, om bine văzut în vremea lui Ceauşescu nu face excepţie, aşa că face referire la lege /fărădelege : ordinul dat de nulul Pop pentru a împiedica scoaterea la lumina a plagiatului ordinar. Cu ordinul ăsta, povestea e lungă şi groasă… Când zero-ul Pop a fost numit interimar la Educaţie, Ponta cred că l-a văzut potrivit din cauza coloanei sale de melc, ceea ce îi trezea premierului propriile voioase amintiri curioase. Dacă îl alegea pe unul inteligent, făcea notă discordantă cu restul cabinetului ; dar iată că slugărnicia nu e singura calitate pe care trebuie s-o aibă un ministru obedient ; puţin creier poate fi salutar uneori… Este şi cazul ordinului dat pe ultima sută de metri ai mandatului la Educaţie : Pop da un ordin de modificare a criteriilor generale de organizare a Consiliului care judecă plagiatul lui Ponta, dar nu schimbă nimic din componenţa lui ca membri. S-a prins el că a publicat o prostie în Monitorul Oficial, a încercat s-o retragă, dar era târziu… Lumea deja îi aflase conţinutul şi mai rău atrăgea atenţia dacă-l schimba.
Din punct de vedere legal, Consiliul este în ordine în ceea ce priveşte organizarea, motiv pentru care însuşi Pop nu insistă deloc asupra acestui aspect pe care îl pomeneşte doar în treacăt. Pseudo-argumentul lui este numărul celor care au luat decizia de retragere a titlului. Pop este profesor de aritmetică, dar aşa cum o temă de şcoala generală îi ridică probleme de rezolvare, tot aşa se întâmplă şi cu calcularea cvorumului pentru Consiliu. Ca număr de persoane, Consiliul are 20, iar cvorumul este asigurat de 2/3 din total. Calculul elementar arată ca două treimi înseamnă 13,3 persoane, în medie. Cum în sociologie şi statistică, atunci când e vorba despre persoane nu se poate discuta cu zecimale, rotunjirea este obligatorie : ce este mai mare sau egal cu zecimală 5 se rotunjeşte prin adăugare, iar ce este sub 5 prin reducere. Aşadar, în cazul nostru rotunjirea se face prin reducere şi aşa obţinem un număr de 13 membri necesari pentru a asigura mult invocatul cvorum, adică exact numărul celor care au votat în unanimitate cererea de retragere a titlului academic pe care Ponta plagiatorul şi l-a însuşit prin xeroxare.
Camaradul Iorgulescu ar putea să înţeleagă că vremea lui a trecut ; după 22 de ani, iată că a sosit şi momentul retragerii în bârlog. Guvernul pe care îl susţine e pe dric, coliva e pregătită, fanfara internaţională şi-a început repertoriul, iar bocitoarele deja îşi fac meseria. Guvernarea roşie de 100 de ani pe care o proiectaseră s-a năruit ca un castel de nisip, cu zgomot, dezonoare şi minciuna ordinară. Nerespectarea legilor devenise de o tristă notorietate internaţională, economia scăzuse îngrijorător şi chiar se punea problema cui vom cânta prohodul : economiei şi democraţiei sau derbedeilor roşii ? Pot să spun clar că datorită lui Traian Băsescu economia şi democraţia sunt salvate. Să mai avem puţină răbdare, cât să-i spună cineva şi plagiatorului că steaua lor a apus, iar demisia trebuie să apară urgent ; fireşte, demisia de dezonoare.

Read More

"Hidroliza" banilor publici

Goya-A caza de dientes 

Subiectele zilei sunt difuzate până la saturaţie. Presa, o anumită parte a ei, nu vede decât alegerile din PDL şi faptele lui Plagiatore. Desigur, amândouă sunt importante, dar ceea ce e cu adevărat extrem de important e tratat în fugă: Hidroelectrica.

Când au pus mâna pe putere, comuniştii au şi lansat mesajele către şmecherii din Energie pe care tot ei îi plantaseră acolo. Mesajul a fost simplu: „daţi bani pentru partid sau vă mărim impozitele”. Mafioţii au ascultat, şi-au întins picioarele ca să le râdă şi pantofii Gucci şi şi-au văzut de treabă. Trimisul „cabinetului roşu”, ministrul Energiei a purtat discuţii cu ei, dar răspunsul mafioţilor a fost clar: „măriţi impozitele şi vom creşte preţurile”. Oricum ar fi fost, la o înţelegere n-au ajuns, aşa că se impunea o soluţie pentru a-i determina pe „băieţi” să cotizeze. Cum pârghii prea multe n-aveau, guvernanţii s-au gândit la o soluţie ce se asorta perfect intenţiilor lor: insolvenţa Hidroelectrica. Prin această mişcare, contractele deja semnate devin nule, iar „băieţii” vor primi o palmă de avertizare, una care să le arate cine e stăpânul.

Pentru a intra în insolventă, o companie este obligată să justifice starea economică în faţa unei instanţe. Pretextul invocat de Hidroelectrica este... seceta. Cică păcătoasă asta de secetă, deşi anul trecut n-a afectat profitul uriaş al companiei, anul ăsta a lovit mişeleşte, iar Hidroelectrica se vede nevoită să ceară intrarea în insolvenţa. Să mai spunem că România are cel mai mare bazin hidrografic din Europa, iar „secetă” există doar în declaraţiile lor; dacă n-ar fi fost o iarnă atât de bogată în zăpadă, poate credeam istorioara, deşi nici în anii cu zăpezi mai puţin generoase, Hidroelectrica nu şi-a diminuat profitul. Nu, nu este vorba despre vreo vânzare, deşi CE a cerut în mod expres privatizarea ei, ci doar o procedură judiciară care să anuleze contractele deja semnate. Apoi, după pronunţarea instanţei, compania se va „reinventa” şi, paradoxal, va reintra pe un profit cel puţin la fel de mare ca şi anul trecut.

Manevra asta nu ne afectează pe noi, consumatorii finali; sau nu încă... Urmare a acestei manevre, „băieţii” vor fi nevoiţi să cotizeze dacă vor dori contracte, iar sumele nu vor fi deloc mici. Redevenţele vor fi mai mari (guvernul are de rambursat 6 miliarde euro ca rată de creditare, în august, dar bani pentru asta – ioc!), dar şi profiturile mafioţilor trebuie conservate, aşadar, preţul energiei, supus presiunilor din două părţi va creşte. Din vorbele lui Mickey Mao, alea cu scăderea tarifelor la energie, se va alege praful, dar măcar ei, comuniştii s-au rostuit de banii necesari campaniei ce trebuie să fie agresivă; în toamna nu vor mai avea concursul unor PDL-isti.

Una peste alta, manevra cu Hidroelectrica este una care nu va aduce nimic bun populaţiei, ci doar, ca de obicei, „cartelului roşu”. Să privim preţurile la energie... Cu sau fără mânie.

Read More

TVR – o piedică în calea uitării

Acţiunile usl din ultima vreme trădează o lipsă de imaginaţie îngrijorătoare. Din anumite puncte de vedere, deşi dovedesc sărăcie de idei, acţiunile comuniştilor la TVR sunt unele „verificate”. „Reţeta” este o copie la indigo a „desantului” pe care l-au implementat şi în anul 2000. Cum procedează ei? Departamentul Economic este condus cam de aceleaşi persoane obediente lor şi pe care ceilalţi, din exces de democraţie nu i-au schimbat. La momentul „potrivit”, departamentul întocmeşte raportul de activitate care, surpriză sau nu, arată că instituţia e pe pierdere. După asta, nimic nu iese din tipare: raportul de activitate se discută în Parlament, Consiliul de Administraţie este schimbat conform legii, iar Parlamentul numeşte un interimar. Până aici e clar... Întrebarea e de ce până în prezent instituţia era pe „plus” şi dintr-o dată, imediat după schimbarea de guvern, ea rămâne pe „minus”? Realitatea e că TVR a fost, este şi va fi mereu în pierdere, în fiecare an; ca să citez un fost director sunt „pierderi programate”.

Acţiunea de schimbare a CA este una condusă politic (ceea ce este evident pentru toată lumea), dar instrumentata din interior. Acum mai trebuie să aşteptăm o lună şi vom descoperi, tot conform „reţetei psd” că TVR e... pe „plus”! Şi aşa va rămâne cât timp la putere vor fi comuniştii. Cineva o să spună, poate, că aşa nu vor mai putea să fure sau că nu va mai fi posibilă finanţarea viitoarei campanii electorale din bani publici... Greşit complet! Cum să mai iasă pe pierdere, din moment ce situaţia financiară se face invers decât de obicei? Adică? Păi, se ia ultimul raport de activitate pozitiv, se adaugă 10% şi vedem cât a înregistrat profit o instituţie bugetară. Acum, când ştim sumă, ne întoarcem şi o repartizam pe căprarii: ajustam cheltuielile curente, salarii, sponsorizări etc. Apoi putem să ne prezentăm relaxaţi în fata Parlamentului. Bine, bine, dar de finanţat buzunare goale şi campanii electorale? Simplu: din contracte cu terţi. Din această perspectivă, mişcarea pe care noul interimar-definitiv de la TVR a făcut-o prin denunţarea contractului cu Dolce este una perfectă, iar „artizanii” bugetului TVR vor găsi soluţiile pentru a deturna sumele necesare fără ca asta să se vadă undeva oficial. Aş putea să pariez că un alt raport, unul cu rezultate contrare celui deja prezentat este deja făcut şi aşteaptă doar momentul pentru a ieşi la iveală.

Deşi mulţi n-au vrut să accepte, Preşedintele a sintetizat perfect situaţia reală de acolo: televiziunea naţională trebuie desfiinţată şi reînfiinţata, dar cine s-o mai facă acum?

Un necesar, cred eu, remember:
EXCLUSIV: Pulpana rosie peste TVR (I)
EXCLUSIV: Pulpana rosie peste TVR (II)

Read More

Mintea românului de pe urmă

Contrar aparenţelor, nu PDL a pierdut alegerile. Un partid are scoruri mai mari sau mai mici, în funcţie de cei care-l conduc, iar performanţa de ieri este un subiect ce va trebui să-l dezbată PDL cât de curând. Ca partid, scorul e mic, dar e unul aşteptat dacă ne gândim că de mai multă vreme curentele interne nu reuşesc să se armonizeze. Până ieri, PDL n-a fost un partid de dreapta, dar de mâine va trebui să fie, dacă nu vrea să-i urmeze PNT-CD-ului. În plus, după victoria şocantă a comuniştilor, mai mult ca oricând romanii au nevoie să construiască o dreaptă adevărată şi solidă.

Spuneam cândva că dreapta, cel puţin la noi, nu se afirmă, ci se construieşte, dar nimeni n-a ţinut cont de asta. Un partid, în cazul nostru PDL, trebuie întâi să-şi facă o ideologie de dreapta, apoi să-şi pună în frunte nişte oameni de dreapta care să nu cocheteze şi cu stânga, oameni fermi şi hotărâţi şi apoi să pornească la treabă. Dacă va merge pe drumul deja bătut de ţărănişti, va avea acelaşi sfârşit – în „barca” neocomuniştilor, dar dacă vrea cu adevărat să construiască nu doar un partid, ci şi un curent de dreapta, atunci trebuie să înţeleagă că are de muncit, nu glumă. Partidul e ca şi „cernut” acum; oportuniştii şi cei trimişi în partid, acum sunt la ei acasă, la usl. Activiştii rămaşi sunt azi baza partidului, nu unii lideri discutabili. Ei sunt constructorii dreptei şi tot ei trebuie ca mâine, la Congres să schimbe mai mulţi lideri ai partidului. Este momentul ca MRU să se impună în partidul condus azi ineficient. El are tinereţea, inteligenţa şi determinarea de a conduce construcţia viitoare. De concizia lui, de simţul său politic excepţional are nevoie azi PDL. Munca va fi grea, nu atât că ea se va duce în opoziţie, ci pentru că e deosebit de greu să construieşti o soluţie de dreapta într-o ţară profund contaminată, de peste o sută de ani, de idei comuniste.

Ieri nu au câştigat comuniştii, ci ideile lor lipsite de conţinut, dar pe care nu s-a deranjat nimeni să le devoaleze la momentul potrivit. Ce va urma va fi cumplit, deşi sper să mă înşel. O economie naţională înconjurată din toate părţile de economii falimentare este una supusă unor presiuni formidabile. În aceste condiţii, o putere comunistoidă este de-a dreptul bomboana pe coliva economiei româneşti. În condiţii de criză internă, românii nu mai sunt interesaţi de dreapta sau de stânga, ci de acelaşi lucru pentru care i-au adus pe comunişti la putere: burta. Este votul pe care ei l-au dat ieri, când nu stânga a câştigat şi nici dreapta n-a pierdut. De ani de zile, „burta” hotărăşte soarta alegerilor; pe ea n-o interesează nici viitorul ţării, nici al Justiţiei, nici democraţia şi nici celelalte „prostii” similare. Ea se mulţumeşte cu o zeamă lungă aşa-zis social-liberală şi cu o tocăniţă de cartofi fără cartofi, dar cu multă pâine. Dacă a umplut „foalele”, românul e mulţumit; cu creierul odihnit e oricum...

Aici trebuie să iasă în arenă Dreapta. Trebuie să iasă „la bătaie” şi să stimuleze inteligenţa tot mai vagă, în ultima vreme, a românilor. Nu, românii nu sunt nişte trădători de ţară, chiar dacă au votat unii, nu susţin infractorii, chiar dacă ieri au adus aşa ceva în scaune de primar şi detesta minciuna, chiar dacă le-au plăcut vorbele înşelătoare susurate de comunişti. Românii suferă de mobilizare; nimeni nu i-a mobilizat, nimeni nu le-a explicat şi tot nimeni nu i-a îndrumat către valori reale româneşti, nu neapărat unele de dreapta. Până la urmă, o dreaptă românească n-are nişte valori diferite de cele pe care romanii le au de sute de ani. Dreapta nu trebuie să facă decât să le arate că ţara s-a construit pe câteva principii de bază, istorice pot spune: Dumnezeu, Ţară şi Popor. Aceste valori fundamentale stau la baza României moderne.

În acest moment, ţara este condusă de comunişti, indiferent ce ar putea susţine alţii. Ei sunt, fundamental, complet atei, dovadă şi uriaşele porcării pe care le devarsă fără încetare, minciunile cinice cu care au împuiat capul populaţiei şi ticăloşiile pe care le-au pus şi le pun la cale în continuare. „Ţara” nu este pentru ei o prioritate, ci doar pretextul ideal pentru ca sub acoperirea vorbelor goale să-şi ducă la capăt planurile lor ticăloase. Comuniştii sunt trădători de ţară, altfel liderii lor n-ar fi cerut în Parlamentul European sancţionarea României. Poporul? Pentru comunişti, poporul e doar turma de oi dusă la tăiere şi, o dată la 4 ani – „periată”. Le-a păsat lor de pensionari sau de sărmani? Nu. I-a interesat că profesorii aveau salarii mici? Nu. Dar de copii au fost preocupaţi? Niciodată. Poporul nu contează pentru cei interesaţi doar de puterea politică şi economică puse în slujba intereselor de grup, ale lor şi ale clienţilor lor politici. Aşadar, valorile naţionale, cele care au asigurat permanenta românilor ca „insulă de latinitate într-o mare slavă” sunt călcate în picioare de către comunişti. Instinctiv, românii vor sancţiona asta, dar niciodată dacă vor fi lăsaţi de capul lor, fără o coordonare de dreapta.

Read More

Triumful golăniei generale - azi, mâine şi...

Primul pas spre restauraţia comunistă a fost făcut, culmea, democratic. Niciodată românii nu se vor mai putea plânge, pentru că de data asta nu lovitura de stat i-a adus la putere pe comunişti, ci tocmai alegătorii români. Pe plan local, componenta politică nu e atât de importanţa pe toată perioada mandatului ce abia începe, dar aleşii locali vor fi motoarele de vot pentru alegerile parlamentare. Nu cred că se aşteaptă cineva că alegerile din toamnă să aducă vreo schimbare faţă de rezultatul de azi. Dreapta a pierdut alegerile pe mâna ei.

Principalul partid care a încercat să afirme dreapta s-a folosit de comunicatori corecţi, pregătiţi fiecare în domeniul lui de activitate, dar lipsiţi de convingere în discurs. Lor li s-au opus mereu nişte javre, nişte pramatii dedate la rele, dar posesoare ale unor discursuri exclusiv mincinoase şi calomnioase, împănate de promisiuni găunoase şi abil strecurate. Concurenţa n-a fost corectă, dar cui îi mai pasă acum? Romanii au votat şi şi-au ales viitorul.

În această perioadă, de criză, singurul lucru care îi lipsea românului era să aducă la putere un partid comunist. Cu memoria ştearsă, cu o nevoie nativă de a fi asistat, romanul are acum în faţă o lungă perioadă de suferinţă. Nu, pe asistat nu-l interesează nici democraţia, nici libertatea; pe el îl interesează doar burta, pentru că el este un individ vegetativ. Nu am crezut că dreapta putea să obţină un rezultat surprinzător, având în vedere că suntem un popor prea de stânga, dar ca o atât de mare majoritate să fie lipsită, nu de ideologie sau doctrină (ar fi prea mult, mult prea mult), ci de memorie – la asta nu mă aşteptam. N-o să reiau ceea ce am tot spus anterior (degeaba), dar cred că este momentul să deplâng viitorul apropiat şi pe cel ceva mai îndepărtat. Ştiu că românii vor trăi prost şi viitorul lor va fi identic cu un trecut pe care-l credeam definitiv uitat, dar de acum nu mai e nimic de făcut. Tot ceea ce au complotat comuniştii de ani de zile, începând de azi va fi pus în practică într-un mod agresiv.

Ce au câştigat şi ce au pierdut românii? Au câştigat promisiuni; chiar bine intenţionate şi cinstite să fi fost ele, acum, în pragul falimentelor europene, orice promisiune devine o glumă cinică. Stânga, şi când spun stânga mă refer la cea socialistă, variantă cu mult mai bună decât aceasta extremă-stânga comunistă, nu este capabilă să ofere soluţii pentru a evita o criză majoră internă, generată de apropiatele falimente ale Greciei şi Spaniei, ca să nu mai adaug şi Portugalia; ajunge o bâtă la un car de oale... Ce au pierdut? Rostul de a se mai exprima o dată la 4 ani în cabina de vot, democraţia pentru care s-au sacrificat atâţia, stabilitatea economică pe care tot ei au creat-o, sub îndrumarea atât de detestatului, azi, PDL. Au mai pierdut libertatea de exprimare şi libertatea de a fi corect informat, mai pe scurt – tot ceea ce s-a construit cu greu şi cu sacrificii în ultimii 20 de ani. Încă nu sunt toate evidente şi nici nu mă aştept ca toate astea să se petreacă foarte repede, dar la capătul a încă 6 luni lucrurile vor fi limpezi.

În 1990, ilici venea cu un concept menit să împace partidul unic cu noul (pentru el) concept de democraţie: „pluripartidism în interiorul CFSN”. „Despotul luminat”, cum s-a autodefinit el, n-avea nevoie de o opoziţie reală, nici de partide care să reprezinte diverse curente. Azi, 10 iunie 2012, conceptul lui ilici a câştigat alegerile locale şi usl e pe val. Românii pot să fie satisfăcuţi: au câştigat. Ce? Foamea pentru sărmani, lipsa de orizont pentru cei care vor o viaţă normală, greutăţi enorme pentru pensionari şi plecări în lume pentru cei care nu vor înţelege că tăcerea e de „aur”. Poate că n-ar trebui să fiu dezamăgit şi totuşi sunt şi-mi amintesc de dialogul dintre Lapuşneanu şi Moţoc: „Dar sunt nişte proşti, Doamne! – Proşti, Moţoc, dar mulţi”.

Read More

La vremuri noi, tot "noi"...

Mi-l amintesc pe Radu Budeanu de prin 1987... Era pe atunci un „bine plasat” în C.C al pcr şi căsătorit cu Delia Balaban. Era anul când romanii cu „probleme” la dosar fuseseră daţi afară din „câmpul muncii”. Fireşte, măsura li s-a aplicat doar celor care ori aveau rude/prieteni în Vest, ori aveau un tată/bunic fost legionar, ori, mai ales, dacă şi-au făcut studiile la Moscova sau Frunze. Viitoarea „cârpa kaghebista”, cum i-a zis MăzăRica Venturiano a fost „marginalizat” ca director al Editurii Tehnice, senatorul de azi Ţopescu – la şefia Clubului Steaua, iar Delia a fost şi ea „marginalizata”, de la TVR la... Radio, pe aceeaşi poziţie, cea de crainic.

Ziceam că am avut ocazia, că plăcerea nu pot să spun, de a asista la o scenă banală, dar sugestivă pentru a contura personalitatea Budenilor, a fiecăruia în parte. Delia a venit la serviciu, nu ştim de ce, cu soţul. Problema lui era că nu avea acces în Radio (unii membri ai C.C. aveau legitimaţii speciale de intrare; nu şi Budeanu). Pe subofiţerul de la intrare nu l-a impresionat că i-a spus „cine e el”, Radu... Omul ştia că n-are legitimaţie – nu intră. Nu vreau să reproduc ce repertoriu a desfăşurat famiglia... De la „cioban” şi până la „prost” – gama a fost completă.

Timpul a trecut şi ne trezim în vremuri mai apropiate, atunci când Delia tuna şi fulgera pe la tele-vizuini că Băsescu e "dictator" (2009) şi că PDL nu se gândeşte la oamenii „săraci şi necăjiţi”, ea şi soţul fiind nişte filantropi binecunoscuţi(?). Pe „domnul”, fost „tovarăş de încredere”, pe „intransigentul” devenit capitalist veros îl întâlnim la... Monaco, locul cel mai trendy pentru a plânge de milă sărmanilor la unison cu lacrimile de crocodil ale celor care formează „cartelul roşu”. Aceeaşi Mărie, cu o complet altă pălărie... Ba chiar o „pălărie” de vreo 22 de milioane de euro pe care „mogulaşul” le tot numără în nopţile reci şi nu prea, dar lungi, de iarnă, la Monaco.

Cum era de aşteptat, din asemenea „valori” naţionale nu putea ieşi decât o altă mare „valoare” a modei şi a bunului gust, desigur, moştenit. Aşa apare Dana, stilista (pe unde te întorci, toate fetele cu părinţi mai mult sau mai puţin bogaţi sunt „predestinate” să devină „guru” în fashion-ul românesc, de parcă asta o face oricine, bani să aibă). Nu m-a interesat prea mult „evoluţia” fiinţei, dar înţeleg că este o "autoritate" în domeniu; doar şi-a început „cariera” la o revistă importantă care i-a dat rubrică pentru că într-adevăr este o „valoare”: „Can-can”-ul lui tata monegascul.

S-a mai născut o „stea”, un „model” pentru amărâţii de români care chiar cred că le pasă comuniştilor de ei. Asemenea „vedete” şi „capacităţi” sunt plăsmuirile pe care media i le strecoară în creierul odihnit românului iubitor de asistenţă socială, apoi îl trimit la vot. Aş ţine un pariu... Acum, Radu are „doar” 22 de milioane (e aşa de „simplu” să faci milioane de euro în România!), dar aş paria că dacă tovarăşii din trecut vor veni la putere la toamnă, suma va creşte în patru ani la... 40 de milioane. Ţine cineva pariul?

Read More

De ce comuniştii îi iubesc pe „băieţii deştepţi”

Ştim cu toţii sintagma lansată de Preşedintele Băsescu „băieţii deştepţi din Energie”, cea lansată în campania electorală şi care se referea clar la acei „băieţi” deveniţi miliardari cu concursul larg al psd. Anii au trecut, iar secăturile roşii au considerat că e bine să împrumute vorbele lui Traian Băsescu şi, eventual, să le folosească împotriva lui, că tot nu le cerea nimeni vreo dovadă care să le sprijine afirmaţiile.
Dar iată că bolşevicii au venit la guvernare promiţând proştilor care stau să-i asculte că vor face şi vor drege în privinţa contractelor (care contracte?) semnate de guvernele anterioare cu „băieţii deştepţi”. Declaraţiile lor au devenit din ce în ce mai „intransigente” pe măsură ce guvernul Mickey Mouse se instala, după cum se ştie – pe rând. Tot romanul a înţeles că preţurile la energie şi al benzină sunt o urmare a acestor „contracte”. Dar ce fel de stat membru UE este România ca să poată să stabilească el preţurile astea, după cum vrea un ministru sau altul, un prim-ministru sau altul? În realitate, preţul energiei este, în funcţie de anumiţi parametri, stabilit de piaţa comună europeană şi este influenţat doar de preţul de pornire de la producător (Rusia sau Algeria). În rest, preţul gazului este acelaşi în toată UE. Diferenţele de preţ pe care consumatorul final îl plăteşte sunt date de redevenţele diferite aplicate preţului în fiecare stat în parte şi de adaosurile practicate de fiecare firmă furnizoare de energie către populaţie, TVA etc. La fel stau lucrurile şi cu benzină.
Atunci ce este bătaia asta de cărămidă în piept? Un truc, o manipulare cunoscută din guvernările anterioare ale psd, o hoţie, mai bine spus. Probabil că „băieţii deştepţi” nu sunt atât de deştepţi încât să fie 100% în regulă în faţa legii, iar comuniştii ştiu foarte bine sistemul pe care tocmai ei l-au creat în Energie. Semnalul de „intransigentă”, coroborat cu „îndreptarea nedreptăţilor” este un mesaj deloc voalat adresat „baronilor” din domeniul energetic. „De la anul (de ce nu de anul ăsta?) vom impozita suplimentar veniturile celor din Energie (de ce doar lor şi nu tuturor celor care realizează venituri uriaşe?)”. Şi romanii chiar au crezut că din 2013 bogaţii vor fi impozitaţi dur, banii rezultaţi venind către ei, proştii care stau cu gura căscată la cele 3-4 discursuri zilnice ale premierului Mickey Mouse. Mor de râs!!
Nu, dragilor, alde Ponta şi ai lui nu vor impozita suplimentar pe nimeni, ci totul este o manipulare cu dublu scop: prostimea va considera că ei, comuniştii se gândesc la „bobor”, iar „băieţii deştepţi” primesc mesajul cunoscut, „daţi bani pentru „partid” sau uite că veţi păţi de la anul”. Respectivii se vor conforma şi „cotizaţia” lor va lua drumul „legal” al susţinerii unei campanii electorale ce va dura 6 luni. Desigur, în Energie fiind sume mari de bani, o parte vor alimenta şi buzunarele „cinstite” ale briganzilor usl. Dacă răspunsul va fi cel aşteptat, „cabinetul roşu” (asta sau altul) va micşora redevenţele pentru a lăsa şuvoiul de bani să se scurgă nu la buget, ci către „ei”. În timpul ăsta, vuvuzelele de partid, gen iRealitatea dau drumul unor previziuni sumbre: „benzină se va scumpi cu 65-100% şi poate depăşi 7 lei/litru”. Cu asta, spectacolul e complet, prostimea e „amorsată”, iar baronii vor înţelege bine ce au de făcut „pentru ţară (mai puţin) şi popor (şi mai puţin”, dar şi pentru cei care se vor înstăpâni peste „ţărişoară”. Apoi, benzina nu se va scumpi, poate din contră, se va ieftini uşor pentru că redevenţa o să scadă şi toată lumea va aplauda „capabilul” guvern Ponta. Aşa, şi banii care se duceau anterior la buget? Dar bugetul? Eeee! „Asta mai vedem noi, îi mai prostim pe fraierii de la FMI şi va fi foarte bine”... Pentru populaţie? Fireşte, pentru populaţie nu. Cam asta fac „băieţii deştepţi” de la usl.

Read More

Victor Ponta, mincinosul de clasa a IV-a

V-aţi imaginat vreodată situaţia în care premierul Marii Britanii face o propagandă desantata propriului partid şi o atacă pe Regină? V-aţi gândit vreodată cum ar arăta Marea Britanie dacă supuşii reginei ar asista la un spectacol penibil, josnic şi mincinos al premierului Cameron care şi-ar dori ca prerogativele regale să şi le atribuie, lăsând şeful statului doar că pe o paiaţă pusă acolo fără vreo atribuţie concretă? Desigur, o asemenea ipoteză este imposibilă chiar şi pentru minţi mai pornite împotriva monarhiei britanice. De-aia România nu poate să fie că Marea Britanie...
Premierul televizionist al României s-a plasat în afara legii, chiar în afara Legii fundamentale. Las deoparte inconştienta evidentă cu care tratează problemele ţării şi prezenţa fără precedent la tele-vizuini... Las deoparte şi incapacitatea sa de a forma un guvern care să-i satisfacă măcar pe susţinătorii „cartelului roşu”, dar şi campania electorală pe care o face el, personal uitând că este şeful executivului şi nu un şef de partid ce ocupa un loc în Parlament. O să mă refer la brutalitatea evidentă cu care violează Constituţia, un alt fapt fără precedent în istoria modernă a României. Am spus intenţionat „violează” şi nu „interpretează”...
Ambiţia lui felix de a-l „faulta” pe Preşedinte este incontestabilă, tot aşa cum la fel de incontestabil este şi că Ponta este o slugă preaplecată în fata varanului. Dar, odată devenit premier, „josnicul Che” reprezintă interesele ţării şi nu pe ale unui turnător ordinar. Sau aşa ar trebui într-o ţară normală. Victor Ponta e un mincinos patologic. Absolvent de drept, bulevardierul de pe Calea Griviţei n-are habar de legi sau Constituţie, ceea ce nu mă miră; la fel e şi cabinetul său... A spune că primul ministru trebuie să reprezinte România la întâlnirile internaţionale este o porcărie care violează grav Constituţia. Legea fundamentală, deşi nu în toate capitolele ei e clară, în privinţa atribuţiilor preşedintelui este absolut limpede; nici nu putea fi altfel o Constituţie făcută de ilici pentru... el însuşi. Orice giumbuşluc golănesc ce îmbrăca o „haină” pseudojuridica reprezintă o atingere la adresa Constituţiei şi a Statului. Dacă nu era un prost şi un mitoman ordinar, Ponta putea găsi şi „argumente” care să-i susţină inepţiile, dar slaba pregătire juridică l-a împiedicat. Discursul lui grăbit (începea meciul, care oricum era mai important pentru toţi cei din cartierul său) a fost de o abjecţie cum n-am văzut niciodată la un premier al României. Să-ţi bazezi toată argumentaţia pe nişte minciuni fioroase ce pot fi demontate şi de către un elev de liceu, asta e nepermis!
Cum se simt romanii când premierul declară public că „80% din alimente se vând fără factura”? Dar comercianţii romani de produse alimentare, cei care au plătit taxe peste taxe, ei cum se simt când un derbedeu cu funcţie oficială câştigă electorat minţind în ceea ce-i priveşte? Nu spun doar eu că minte, ci, indirect, o spune FMI care a atras atenţia că guvernul mai are de luptat împotriva evaziunii, chiar dacă rezultatele de până acum au fost peste aşteptări, procentul global fiind de 34 şi nu 80.
O altă minciună spusă fără să clipească a fost cea care susţinea că Preşedintele „a cerut mărirea TVA la 24%”. Este bine cunoscută poziţia lui Traian Băsescu faţă de acest subiect; a spus-o şi când a anunţat tăierile bugetare, dar şi ulterior: tăierea temporară a pensiilor (pentru 8 luni), dar NU creşterea TVA. Guvernul a preferat să mărească TVA şi să lase pensiile netăiate, ceea ce a fost greşit, acum fiind mult mai complicat să se reducă. Dar dacă tot crede că e o taxă mare (şi e mare, dar cu un procent sub limita maximă convenită în UE, spre deosebire de Ungaria (27%) - cu două procente peste acea limită), să aducă „specialiştii” uslaşi care vor „îndreptarea nedreptăţilor” şi să scadă taxa. De vorbe mincinoase avem sacul plin.
La fel de josnic şi de abject a fost şi afirmând că Preşedintele „nu a vrut restituirea CAS către pensionari”. Cum nimeni vreodată, în afară de scursurile de serviciu – mincinosii Chireac şi Ciuvica nu l-au auzit pe Base vorbind despre aşa ceva, singura formula care ne rămâne pentru a nu-l declara pe Ponta un mincinos jegos este să producă dovadă în cel mai scurt timp. Dacă n-o va face (şi, desigur, n-o va face), atunci se va fi calificat singur drept un ordinar ajuns prin hazard premier. Gata, acum toată lumea la meci, că de România avem tot timpul să ne ocupăm şi de mâine, poimâine, răspoimâine... încolo...

Read More

Conu’ Ponta faţă cu copita catârului grecesc

Grecia este, tehnic vorbind în stare de faliment. Pentru a deveni efectiv mai trebuie să treacă vreo 2-3 luni. Întâi urmează alegerile generale pe care preşedintele ţării le-a programat în iunie. Vor urma apoi tânguirile obişnuite în care „dreapta”, care numai măsuri de dreapta n-a aplicat va încerca fără succes să formeze un guvern, apoi va veni stânga şi va „realiza” acelaşi lucru, după care falimentul va deveni efectiv ca urmare şi a instabilităţii politice. Vor lungi pelteaua, mai mult ca sigur, poate chiar câteva luni în plus, dar sfârşitul va fi acelaşi. Dacă ar fi doar asta, încă ar fi suportabil şi pentru economiile din zona euro, dar şi pentru economiile ţărilor emergente cum e şi România. Durerea vine de la inconştienta deja cunoscută a grecilor care deja au început să dea drumul monedei pe piaţă. Asta va devaloriza euro, dar, paradoxal poate, drahma va reintra cu un raport faţă de valutele forte mult mai suportabil. Grecia în faliment este singura soluţie pentru ei, chiar dacă îşi blesteamă încă de azi zilele. Nu departe de Grecia e peninsula Iberică, unde Portugalia se simte foarte rău, iar Spania trage să moară sub povara unui şomaj endemic de 25% şi cu o economie vraişte. Cu toate astea, nu soarta lor ne interesează pe noi...
În România situaţia e deloc de invidiat. Guvernul „micului Che” este într-o evidentă vrie generată de grijile electorale. Ţară nu reprezintă vreo preocupare pentru ei. Au reuşit în timp record (trist şi dăunător „record”) să vânzolească întreaga economie. Ceea ce guvernul Ungureanu negociase era fezabil şi nu stăteam acum cu sabia lui Damocles deasupra capului: creşterea deficitului cu 0,4-0,5% permitea că bugetarilor să li se returneze 15%, dar cu condiţia de a merge mai departe cu reducerea cheltuielilor, aşadar cu reducerile de personal în exces din zona bugetară. Guvernul MRU a acceptat, dar au venit nişte secături şi l-au dat jos, pentru ca apoi ei să nu mai accepte condiţiile FMI şi BM. Ce n-au acceptat? Reducerile de personal bugetar. Politica lor populista nu le-a permis să aplice aceleaşi măsuri ca şi guvernul pe care tocmai îl dăduseră jos, fără ca ei să aibă un pretext măcar pentru asta. Organismele financiare internaţionale nu fac politică şi n-au fost deloc interesate de ambiţiile politice ale unui Ponta, felix, ilici etc. Pe scurt, cei 15% s-au transformat în 8%, restul... în 2013 dacă paşii pe care guvernul îi va face sunt conform înţelegerii; dacă nu – nici la anul. Ceea ce vedem azi este incompatibil cu ideea că economia ţării va permite ca bugetarii să mai primească restul de 7%, fie şi în decembrie 2013. Declaraţia lui Ponta cum că el va dă restul în decembrie pentru că alegerile sunt în noiembrie reprezintă piatra de moară de gâtul psd, iar psd sta pe marginea prăpastiei. Nu mă preocupă deloc soarta psd sau a măscăriciului din fruntea lui, ci starea economiei.
Când falimentul Greciei se va produce, România va fi grav afectată. Băncile greceşti de la noi vor repatria o mare parte a valutei, iar semnalele pe care falimentul le va da vor lăsa economia românească descoperită. Guvernul Ungureanu strânsese o sumă pentru cazuri de urgenţă, dar ea este de-acum o amintire. Nu ştie Ponta atâta lucru? Nu, el nu ştie, dar Florin Georgescu e imposibil să nu-i fi spus, aşa că dacă nu ştie, măcar a aflat. Dar Mickey Mouse este acum şoarecele prins în cursă... Dacă salvează tara, banda de infractori care conduc „partidul” îl mazilesc pe viaţă; sau pe moarte... Dacă face tot ce poate pentru că „partidul” să câştige alegerile generale, România n-o muri, ca s-o găsi cineva s-o salveze. Criminal mod de a gândi şi josnic peste poate...
Dacă totuşi grecii nu vor amâna cine ştie cât falimentul, atunci în iulie-august Ponta e cu faţa către dosul catârului grecesc care va începe să dea din picioare. Primii afectaţi economic vor fi bugetarii şi, mai ales, pensionării. Când dificultăţile care deja au început vor da semne îngrijorătoare, pensionarii vor uita că le-a promis să le dea un pol de parale timp de un an şi jumătate, pentru că vor observa clar că puterea de cumpărare a scăzut drastic, iar sumele date nu le simt deloc. Să nu uităm că pentru anul 2012 cursul euro-leu trebuie să păstreze nivelul de 4,5 pentru un euro; deja e îngrijorător de aproape, aşa că ar fi utopic să ne gândim că nu va depăşi serios nivelul stabilit. Dezmăţul valutar şi isteria promisiunilor găunoase vor lovi profund economia care va reacţiona, de data asta, repede. Încă 3-4 luni şi performanţele economice obţinute de ROMANI în guvernările Boc şi Ungureanu vor fi amintire. Să zicem „Doamne fereşte” să le mai vină şi ideea ruperii acordului cu FMI. N-aş vrea că România să se prăbuşească în locul Portugaliei sau a Spaniei, cele care deja au economiile „grecizate” de comunişti. Care ar fi soluţia? Schimbarea mâine, nu poimâine, a caricaturii de guvern care azi conduce economia românească spre prăpastia grecească.

Read More

Habemus papă-lapte

Fără dubiu, „cabinetul puscariabililor” e condus de un papă-lapte. Rareori apare singur când trebuie să anunţe ceva important, iar când o face e doar în timpul programului său, adică atunci când siamezul doarme epuizat de atâta poker. În mod normal, Mickey Mouse n-ar trebui să vorbească deloc. Şi-a pus un purtător de cuvânt al guvernului care face oficiile de majordom care anunţa venirea „regelui”, dar mai bine l-ar lăsa pe ăla să gesticuleze cu aplomb decât să se dea el orator.

Ultima apariţie publică a fost de o importanţă co-var-si-toa-re... Ne-a anunţat fericit că un copil care a luat din greşeală o notă mare ca guvernoiu a emis hotărârile de subminare a economiei dezmăţ valutar pe care, aşa cum spuneam, îl va susţine din credite. Cuvântul de ordine este „cinste şi reparaţie”. Minunat! Merită felicitările pelticului de lider sindical de la Învăţământ! Fericirea care m-a cuprins când am aflat că agentul ministrul Marga a decis să nu ţină cont de legea privind angajările în MAE, ştiut fiind că şi acesta este un partizan al cinstei, dar mai ales al restauraţiei (sau, cum le place comuniştilor să spună, „reparaţie”). Realitatea e că ambasadele trebuie bine căptuşite cu simpatizanţi de-ai preşedintelui Matrioshka, altfel la ce bun l-a pus felix Ponta la Externe? Aşadar, destrăbălarea valutară şi isteria angajărilor la stat pot să înceapă deoarece Mickey Mouse a creat, tot din pix, cadrul „legal”; madama Bertzi chiar plusa la „un milion de angajări”, că doar nu plăteşte ea, iar promisiunile nu costă bani.

„Neliniştea” valutară nu i-a lăsat în pace nici pe c/analiştii „economici” ai „cartelului roşu”. Până de curând isterizaţi, aceşti yesmani ai mogulilor azi nu mai au de făcut anunţuri catastrofice şi nici previziuni sumbre. Ani de zile au anunţat creşteri explozive de preţuri, inflaţie necontrolată şi şomaj galopant, dar economia, încăpăţânată a refuzat să se conformeze, aşa că preţurile au tot scăzut, la fel şi inflaţia, iar şomajul a devenit printre cele mai mici din Europa. De această dată, schimbându-se „puterea”, cuvântul lor de ordine e „relaxare şi minimalizare”. Efortul valutar de 6 miliarde euro (conform declaraţiilor „micului Che”) este „redus” la doar 2 miliarde euro de către o analfabetă de la iRealitatea, dar, pentru că nu părea suficient de „optimist”, expertul lor în treaba dosnică l-a mai redus o dată la... 2 miliarde de lei, vrând să acrediteze ideea că acei 0,4% depăşire a deficitului ar reprezenta doar 500 de milioane de euro. E drept, până la 5 miliarde ar mai fi...

Pentru că destrăbălarea, ilegalitatea şi minciuna să fie complete, „echipa usl pentru Ploieşti şi Prahova” minte electoral pensionarii din judeţ (jos: foto Lucian Mândruţa) pe care îi minte fără ruşine şi cu încălcarea flagrantă a legii. Măi Ponta, dă-le încolo de „Haneiro” şi „Brucsel” că nu aşa se pronunţa, semi-alfabetizatule şi pune mâna şi respectă legea. Nu e cazul să-ţi satisfaci nişte „obligaţii personale” din buget nici când e vorba despre sărmanul Şerban Ionescu; din banii tăi n-ai da un leu pentru un atât de necesar ajutor, dar ce bine e să fii generos cu banii publici! Nu-i aşa că te simţi de parcă ai fi prim-ministru?

Update: Din „faptele de arme” ale guvernului Mickey Mouse... Se aude că Florin Georgescu ar fi blocat conturile celui mai bogat sirian, sponsor al preşedintelui AlAssad şi, zic unii, deţinătorul a 60% din economia siriană. Poate că dacă va „cotiza” la „partid”, conturile se vor debloca brusc, iar guvernoiu va face rost de atât de necesarii bani pentru clienţii săi încă înfometaţi ce deja au început a „gânguri”.

Read More

Zâmbeşte, mâine va fi mai rău... cu un miliard

Motto psd: „Munca l-a ridicat pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni”
„Economia e în recesiune”... Anunţul a provocat nelinişte, chiar dacă e prematur să vorbim despre o recesiune reală. „Leul s-a prăbuşit” a fost un alt strigat panicard, în condiţiile în care moneda naţională a înregistrat doar scăderi succesive, neliniştitoare, dar fireşti în ansamblul economic european care se zbate într-o scădere accentuată a economiilor naţionale. Asemenea anunţuri nu se fac oriunde şi nici nu se poate că orice prost care apare „pe sticlă” să dea astfel de semnale ce vor influenţa negativ bursă şi, deci, economia. În ţările cu o anumită forţă economică, asemenea semnale duc automat la scăderi bursiere, chiar la prăbuşiri. Este şi motivul pentru care analizele economice sunt făcute doar de către specialişti importanţi, calificaţi pentru a analiza toţi indicii care influenţează o concluzie finală. Abia apoi este declarată o recesiune sau o eventuală prăbuşire a unei monede.
În România lucrurile stau altfel. La noi, orice analfabet care e pus să manipuleze ordinar îşi poate da cu părerea şi să declare el, cu de la şefi putere, orice catastrofă economică i se cere. La prima vedere e o glumă proastă care doar sporeşte neliniştea ameţitului care crede că aşa stau lucrurile, ştiut fiind că Bursa din Bucureşti nu mai reacţionează la astfel de semnale pe care tele-vizuinile le dau continuu, cu sau fără baza economică. Totuşi, cineva reacţionează, chiar dacă nu în mod evident: investitorii străini. Un investitor serios, cu suficientă forţă economică pentru a deveni acţionarul majoritar al unei întreprinderi româneşti cu potenţial va analiza situaţia economică din mai multe surse. El n-are de unde să ştie că presa românească este una monopolizata de comunişti şi că ştirile pornesc dintr-o centrală pentru toată media. Acesta este motivul principal pentru care tele-vizuinile anunţau cu o satisfacţie iresponsabilă că „investiţiile au scăzut mult faţă de trimestrul anterior”; iar anunţul ăsta s-a repetat aproape obsesiv de la un trimestru la altul. Nici investitorii aflaţi deja în România nu rămân indiferenţi faţă de semnale. Investiţia e făcută, e drept, dar el e obligat să se protejeze, aşa că va pune „bine” beneficiile, eventual într-un offshore în Cipru, Tunisia sau Insulele Cayman. Banii care pleacă sau care nu vin într-o economie sunt de natură a provoca scăderi importante, iar anunţurile catastrofice nu fac decât să apropie recesiunea reală.
E adevărat că economia naţională nu merge grozav... Măsurile implementate de guvernul Ungureanu, cele care i-au uimit pe experţii FMI au fost stopate de comunişti. De atunci a început declinul, chiar din ziua moţiunii de cenzură. Desemnarea lui Ponta a stârnit nelinişte pe piaţă pentru că investitorii se bazau pe programele începute de guvernele PDL. Declaraţiile triumfalist iresponsabile ale premierului, programul său haotic care-şi propune... nimic constructiv au accentuat neliniştea. A urmat instalarea unui guvern care, înainte chiar de a trece de Parlament, s-a lansat în pomeni electorale şi cheltuieli bugetare în avans. Pe ce bază? Nu se ştie. Negocierea scrisorii de intenţie cu organismele financiare internaţionale s-au centrat pe majorarea cheltuielilor prin distribuirea unui iluzoriu profit către bugetari, pensionari şi clienţi politici.
Un alt element care ne va duce în prăpastia economică este minciună. Ca în povestea cu Petrică, Ponta uita că acum e premier şi nu doar o paiaţă scoasă în faţă pentru că minte convingător. Orice declaraţie a sa influenţează economia, dar asta nu pare să-i pese. Rezerva de 5 miliarde de euro, pe rând, a negat-o, a confirmat-o şi a negat-o iar. La fel au stat lucrurile cu a doua parte a reîntregirii salariale pentru bugetari: deşi ştia clar că FMI a condiţionat că aceasta a doua parte să se acorde anul viitor (nu neapărat în ianuarie, aşa cum unii au afirmat) pentru a accepta creşterea deficitului la 2,3%, Ponta s-a încăpăţânat neconvingător că el va da sumele la 1 decembrie. De unde? Sacrifica el un program naţional absolut necesar, cel destinat infrastructurii, pentru avantaje electorale de partid? Desigur. Aproape 20 de ani România n-a avut practic turism tocmai din cauza infrastructurii, iar acum, când turismul este un important „aspirator” de valută, programul este abandonat. Criminal, aş zice eu... Mickey Mouse n-are bani pentru a acoperi promisiunile iresponsabile pe care le-a tot făcut, dar se lansează în altele, sinucigaşe: reduceri de taxe, TVA diferenţiat etc. Economia românească n-are fondurile necesare pentru a suporta toate aceste declaraţii utopice, aşa că el nu va reuşi decât să reconstituie cu 8% salariile bugetare şi, eventual, ceva-ceva în zona restituirilor de CAŞ către pensionari. De altfel, 5 miliarde le avea pentru situaţii neprevăzute, însă nevoile valutare pentru acordarea celor 8 procente sunt de 6 miliarde. Ce face un premier comunist într-o astfel de situaţie? Împrumută mâine încă un miliard de la Banca Mondială. Cu astea, economia va fi pe ZERO. Orice mişcare externă ne va lăsa complet descoperiţi, fără a mai calcula şi eventuale falimente de ţară, ceea ce ne-ar împinge în dezastru economic. Pentru ce toate astea? De ce lasă comuniştii economia naţională periculos de vulnerabilă? Doar pentru interesele electorale ale „cartelului roşu”. Sunt idioţi... Cu o asemenea economie la începutul anului 2013, ar trebui să fugă singuri şi să lase guvernarea pe mâna altcuiva, că atunci va fi trist. La ce le va folosi câştigarea puterii cu preţul prăbuşirii economice necontrolate? Ei oricum nu pot, obiectiv vorbind, să o redreseze pentru că obiectivele lor sunt satisfacerea cheltuielilor populaţiei, nu reconstrucţia economică.
Electoratul e obosit de măsurile de austeritate, ceea ce e normal, dar ar trebui să fie responsabil. Guvernul actual învaţă alegătorul că statul îi dă, chiar dacă el nu munceşte, iar asta este şi fals şi periculos pe termen mediu şi lung.

Read More