Pistolul Năstase şi „trăgaciul” Ponta

Din capul locului aş vrea să lămuresc o chestiune ce se poate dovedi interpretabila: „trăgaciul” este acea piesă de la o armă de foc pe care se apasa, acţiunea având drept rezultat slobozirea glonţului. Răuvoitorii s-ar fi putut gândi la alte prostii, cum ar fi, de exemplu, că „trăgaci” poate fi însoţit de conotaţii dosnice sau, Doamne fereşte! – curioase. Dacă totuşi exista ceva la bază (sau la Paris, de exemplu) o să tratez asta cu o altă ocazie.

Aşadar, Ponta e „trăgaciul” condamnatului Năstase şi este şi principalul responsabil cu reciclarea imaginii respectivului infractor. Că tot veni vorba despre deţinutul Năstase, dar şi pentru că polemicile ce-l au ca subiect par a nu se mai termina vreodată, aş vrea să spun aici un punct de vedere personal sau ce cred eu că e bine în condamnarea infractorului. Nu ştiu dacă va executa măcar o zi de puşcărie, dar asta e treaba lui Kovesi, nu a mea; dacă infractorul Năstase, cu largul concurs al guvernului de puscariabili şi al unui Parlament al Ruşinii Naţionale va sta „afară”, înseamnă că d-na Kovesi va putea să se declare învinsă de sistemul ticăloşit. Personal, am câştigat mult prin condamnarea definitivă la doi ani de închisoare cu executare şi puţin îmi pasă dacă-i va şi executa. Eu mi-am câştigat astfel dreptul legal de a-l numi pe Năstase „infractorul”, „condamnatul”, „banditul” şi „deţinutul” Năstase încă 728 de zile. Asta este, cred eu, mult mai important decât închisoarea propriu-zisă. În plus, cerneala cu care s-au acoperit şi el, dar mai ales acoliţii lui este acum de notorietate internaţională şi subiect de articole pe tot mapamondul, nu doar pe „Almanahele Goagăl”. Nu e momentul încă să explic cuiva de ce mă bucur de condamnarea lui, dar cred că d-na Kovesi ar putea să deschidă şi alte câteva dosare cu acelaşi personaj. Unul dintre ele ar avea răsunet european; mă refer aici la dosarul adopţiilor internaţionale ilicite din perioada când României îi era interzis să aprobe adopţiile de copii, ca urmare a scandalului iscat pe această temă în perioada guvernării sale. Contestatarii pot să aibă un element ajutător ca să înţeleagă că ştiu despre ce vorbesc, dar n-o să le spun nimic despre familia de italieni din Florenţa care a adoptat un băieţel de 5 ani, aşa că să caute ajutor la condamnatul Năstase.

Un alt dosarel interesant este cel cu „maradona tablourilor” de mare valoare, maniera prin care infractorul Năstase lua spăgi de sute de mii de euro. Cu o altă ocazie sau dacă mă enervez pot să dau numele Casei de Licitaţii prin care se făceau mânăriile şi să descriu în detaliu operele de artă ce au servit luării de mită sub acoperire „legală”. Dacă d-na Kovesi nu are ştiinţa despre asta, o pot informa în detaliu.

Un al treilea dosar ar trebui să fie cel prin care deţinutul Năstase împuşca doi iepuri, că mare vânător ce era. Primul iepure se numea „bani pentru campania electorală” (aia pe care a pierdut-o) prin supradimensionarea preţurilor la achiziţiile publice (preferenţiale) la TVR şi SRR; aşa cum arătăm mai demult în două articole referitoare la subiect, la SRR se ajunsese să se cumpere plăci de sunet pentru calculatoare în valoare de 2300 euro bucată, când pe piaţa preţul era de 213 euro. Suma totală necesară unui program de informatizare a SRR a ajuns la 10 milioane de euro, un program similar pentru MapN costând doar 3 milioane de euro, aşa cum arată Raluca Ţurcan, nu o singură dată. Dar asta e plevuşca... Al doilea „iepure” este „iepuraşul STS”. Declarat „integrator al sistemului informatic centralizat la nivel naţional”, aşa cum scrie şi în Monitorul Oficial, STS încheie un contract de nişte milioane de euro, dar secret (secret pe bani publici???) cu SRR condusă de pesedistul Seuleanu. Treaba STS era că tot ce însemna comunicaţie, de orice tip (audio, video, email etc.) să treacă prin serverele STS, chiar şi cele personale, nu doar cele de serviciu. Cu această ocazie, salariaţii au primit dreptul de a-şi face adrese de mail personalizate pentru a fi mai uşor de „vegheat”. Iniţiativa dădea liber ascultărilor de telefoane, interceptării de comunicaţii etc., chiar dacă asta sfida dreptul fundamental la intimitate. Când am povestit despre asta în Parlament, opoziţia n-a venit de la psd, cum mă aşteptam, ci de la pnl prin dandy-ul Cioroianu şi prm – doctoreasa Olguta. Au considerat că visez urât sau că am imaginaţie bogată, dar n-a fost băi, că până la urmă a ieşit la iveală adevărul spuselor mele. Rămâne însă neclară valoarea contractului şi ce s-a întâmplat cu banii ăia „aspiraţi” din bugetul statului”. Raportul Comisiei Parlamentare încă există, dar rămâne ca d-na Kovesi să vrea să-l consulte şi să-l transforme într-un dosar penal.

Dar să-l lăsăm pe „banditul” Năstase să-şi consume spectacolul de un prost gust fioros pe care l-a pus în scena cu aportul medicilor psd şi să ne ocupăm un pic de „trăgaci”... Repet, nu care cumva să vă gândiţi la el ca şi când „trăgaci” ar însemna Dudu sau Dan sau Nicu. Nu, „trăgaciul” Ponta este un plagiator ordinar şi un individ cu studii incomplete. El este şi premierul „guvernului puscariabililor”, cel care se ocupă de conferinţe de presă de minim 4 ori pe zi, cel care declamă prost „sper că Băsescu e mulţumit” şi cel care are o grămadă de treabă pentru a trimite Comisiei Europene scrisorele destinate Consiliului European. Şi de guvern se ocupă cineva? Desigur, nu. Toată activitatea guvernului Mickey Mouse este concentrată pe... Băsescu şi cum să se arate ei mai golani decât şi-a imaginat cineva vreodată. În timpul ăsta, Parlamentul Ruşinii Naţionale 2 (ca 1 a fost cel de 322) elaborează „legi” cu destinaţie specială: Preşedintele Băsescu şi suspendarea lui. Dar asta este doar a doua funcţiune a Parlamentului, deoarece prima este de a-şi subordona tot ce înseamnă instituţie de stat şi de a da legi ce sugruma orice tentativă de democraţie în România. Băieţii se grăbesc, profitând şi de prostia romanilor, de toleranţa lor, dar şi de lipsa noastră de reacţie vehemenţă. Plagiatorului i s-a cerut timid demisia, dar apoi... nimic. Aşteptăm... Ce? Să intervină Europa şi să ceară ea demisia hoţului? Sau aşteptam să-şi „aranjeze” ploile şi ei să-şi vadă de treaba lor? Putea el să susţină un doctorat fără studii de master? Verifică presa ce se ascunde în spatele eliminării din CV a masterului de 3 (trei) luni de la Catania? Spune cineva mai apăsat că Plagiatore ştia de pe 12-13 iunie că pe 18 o să apară plagiatul în presă pe care n-o poate controla, cea internaţională? Văd că răspunsul nu e ferm deloc, dar relativizarea problematicii şi aşteptarea vor conduce la acoperirea hoţiei pe care „trăgaciul” a comis-o.