Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

27 iun. 2012

Infracţiunea ca lege de partid sau "Gambitul Preşedintelui"


Goya-Por una navaja 

Niciodată România n-a trecut prin asemnea momente, după 1989. Cât a fost ilici la putere, infracţiunile majore au marcat negativ destinul ţării, dar speram că asta a trecut şi că a reprezentat maniera de a face politică a unei „cârpe kaghebiste”. M-am înşelat. Din 2000 au urmat cei patru ani de „domnie” a actualului infractor Năstase, deţinutul de la Rahova. Nu comentez condamnarea sa simbolică pentru că procesele nu s-au încheiat şi pentru că, până la urmă e vorba despre o decizie, bună sau rea, a unei instanţe de judecată. Dacă ne place democraţia, e musai să ne placă şi deciziile judecătoreşti temeinic argumentate, mai ales că ele reprezintă semnalul ca Justiţia înţelege să-şi facă treaba fără legătură cu mediul politic. Vocile care se aud dinspre Parlament şi care spun ca Justiţia trebuie subordonată, altfel nu se cheamă că sunt comuniştii la putere sunt doar reflexe fascistoide pe care le întâlnim şi la plagiatorul-şef, Ponta, dar şi la informatorul Felix.

Petre Ţuţea spunea că bolşevicii „sunt infractori la ordinea universală, naturală, prezentă în acest integral Cod Penal” şi mulţi au crezut că exagerează... Iată că am ajuns să trăim şi agresiunea anti-democratica asupra instituţiilor statului. Comuniştii nu sunt în stare să respecte altceva decât bunul lor plac. Au elaborat legi vădit antidemocratice; pe unele le-a invalidat Curtea Constituţională, pe altele urmează, mai mult ca sigur. Au uzurpat calităţi oficiale plantând în poziţii publice clienţii lor politici, cu încălcarea flagrantă a legilor în vigoare. Au contestat orice rol al Preşedintelui în viaţa politică a României. Au sfidat până şi bunul simţ prin susţinerea desantata a infractorului Năstase pe care au încercat să-l sustragă pedepsei. Azi, prin primul-plagiator al ţării, comuniştii încalca grav Constituţia, iar asta este o infracţiune ce nu poate fi lăsată să treacă aşa cum a fost cazul trădării şi defăimării ţării în Parlamentul European de către cei trei saltimbanci de partid, Ponta, Antenescu şi ăla micu’.

Practic, aceasta gaşcă de infractori, plagiatori (scuze pentru pleonasm) şi incompatibili vor să călărească ţara fără să ţină cont de legi sau democraţie. Curtea Constituţională a decis că reprezentarea ţării în relaţiile sale externe este un atribut al Preşedintelui. Acest fapt ar fi fost clar pentru oricine dacă ar fi citit Constituţia. Reacţia plagiatorului a fost clară: nu recunoaşte decizia CCR! Declaraţia simplă este o infracţiune gravă pentru că Ponta pur şi simplu a încălcat prin aceasta însăşi Legea fundamentală a ţării. Implicit, Ponta încalca şi Codul Penal care sancţionează aspru uzurparea de calităţi oficiale. Un zvon spune că Preşedintele ar putea renunţa la prerogativele sale în acest caz şi ar putea să-l delege pe premier să reprezinte ţara la Consiliul European. Poate că Preşedintele o va face, dar încă nu e sigur. Ce ştiu sigur e altceva: dacă aş fi în locul lui Ponta (slavă Domnului că nu sunt, că nu sunt plagiator!) aş refuza să merg mâine la Consiliul European. De ce? Pentru că Traian Băsescu nu e omul care să cedeze, mai ales după ce a câştigat o bătălie. Dacă aş fi Ponta (bine că nu sunt) m-aş feri ca de dracu’ să-mi bag capul în laţul întins de „marinar”. Dacă mă uit şi pe lista celor care vor reprezenta ţările comunitare, acolo unde tronează poza infantilului Ponta, m-aş întreba ce anume s-a petrecut pentru ca poza mea să apară acolo? Scrisoarea plină de greşeli pe care am trimis-o nu s-a dus la Consiliul European, ci la Comisia Europeană... Şi atunci? Să vedem... Prevăd mâine sau poimâine o lovitură de excepţie care va produce întâi o victimă şi apoi mai multe: primul – Ponta şi apoi usl. Ce se va petrece acolo? Nu ştiu, dar vom citi în presa internaţională în curând. Bucuria comuniştilor de a-l fi făcut pe Preşedinte să „cedeze” va fi de foarte scurtă durată. Nu, chiar şi citind asta, Ponta nu va putea contracara lovitura care-i va veni în moalele capului. Singura amânare pe care Ponta o poate obţine ar fi să refuze participarea. N-o va face pentru că e prost şi infatuat, aşa că aştept spectacolul. „Show must go on”.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu