„Trădarea” şi „infracţiunea” ca arme politice comuniste

„Legalitate” şi „justiţie” sunt vorbe fără sens pentru comunişti, cuvinte din dicţionar, dar ale căror înţelesuri le scapă. De ani de zile ei vorbesc peste tot despre o eventuală suspendare a Preşedintelui Băsescu fără a indica şi pentru care motiv aceasta pedeapsă, pentru că o pedeapsă e, ar trebui aplicată. În bolşevismul lor, fundamentaliştii comunişti nu pot sau nu vor să facă diferenţa între suspendare, aşa cum este ea statuata în Constituţie şi suspendarea – că armă politică ilegală. N-am auzit în toţi anii ăştia vreun lider al actualei opoziţii punând problema în aceşti termeni şi mă întreb şi eu, oare de ce?! Nu ştiu? Ba ştiu foarte bine, pentru că asta nu ţine de vreo analiză savanta sau de o interpretare deosebită a legilor...
Să facem o comparaţie... Să presupunem că Năstase a jefuit banul public în interes personal şi/sau de partid, ceea ce desigur, a şi făcut. El acum este judecat şi condamnat, dar are dreptul la recurs, aşa că nu putem să spunem că este un puşcăriaş; încă... Să urmăm firul logic al puciştilor comunişti în privinţa suspendării Preşedintelui. Aşadar, dacă logica lor e corectă, atunci înseamnă că acuza procurorului este suficientă pentru a-l aresta şi închide, fără să se mai deranjeze un complet de judecata să se pronunţe asupra cauzei. A vorbi cu Năstase înainte de a fi acuzat, despre o posibilă condamnare a sa este, fără îndoială, o infracţiune penalizată sever de legislaţia în vigoare. Atunci de ce lungile discuţii, ameninţări etc. la care s-au dedat alde felix, antenescu şi compania atunci când ba cereau suspendarea lui Base, ba îi cereau demisia ca să nu-l suspende – nu sunt în egală măsură infracţiuni, cu atât mai mult cu cât asemenea apucături golăneşti ameninţa una dintre cele mai importante instituţii ale statului? Unde este în aceste cazuri Parchetul General? De ce îşi permite el să considere că o acţiune îndreptată în mod vădit împotriva unei instituţii apolitice (Preşedinţia) poate fi considerată ca făcând parte din luptă politică a partidelor? Adică asta este treaba partidelor, să schimbe preşedinţii după plac? Populaţia de-aia alege un preşedinte, ca el să poată fi schimbat după placul unor politicieni corupţi?
Pentru ca tacâmul să fie complet, iată că se exprima şi Mickey Mao pe marginea acestui subiect, printre altele... A comis greşeală, pe care o regreta, de a fi luat decizia impozitării cu 16% a salariilor de peste 4500 lei fără a fi cerut o aprobare de la varan pentru aşa ceva, acum e cuminte şi spune la tv ceea ce felix i-a impus: suspendarea lui Băsescu. Încurcat şi nesigur, „micul Che” vrea alegerile generale în octombrie (le-ar vrea el în mai, dar nu se mai poate) şi se „gândeşte” ca în acelaşi timp să aibă loc şi alegeri prezidenţiale, dacă Traian Băsescu va accepta să demisioneze pentru că aşa îi e „pohta” varanului. Ponta ţine minte ceva, dar nu e în avantajul lui să mai vorbească despre asta... Preşedintele nostru a spus clar că este de acord să demisioneze doar dacă ei, bolşevicii vor accepta modificările aduse  Constituţiei ca urmare a voinţei populare exprimate prin referendum. Deocamdată, „cartelul roşu” a respins ferm şi clar rezultatul acelei consultări populare, noul proiect de lege electorală cuprinzând exclusiv acele prevederi care să-i eternizeze pe ei la putere.
Referirile pe care Ponta le face în legătură cu suspendarea Preşedintelui îl plasează pe premier în afara legii, indiferent dacă o asemenea declaraţie o face în calitate de şef de partid, prim-ministru sau parlamentar. O singură asemenea declaraţie făcută publică în Franţa, Germania sau o altă ţară cu tradiţie democratică de către premier la adresa preşedintelui ţării respective, ar fi condus, în 24 de ore, la demisia cabinetului. Tocmai de-aia golăneala comuniştilor, care vorbesc până la saturaţie despre pedepsirea fără vina a Preşedintelui, este una singulară în tot peisajul democratic european, fie că ne referim la prezent sau la trecut. Desigur, singular a fost şi actul comis de către cei trei capi oficiali ai „cartelului roşu” în Parlamentul European, dar la noi nimeni nu se deranjează să mai amintească acea cumplită porcărie pe care au săvârşit-o împotriva României aceiaşi indivizi care azi vor s-o conducă; fireşte, spre „bunăstare”... „Presa” era normal să nu facă mare caz despre asta, dar Justiţia ce aşteaptă? De fapt, noi, romanii ce aşteptăm sau ce mai putem aştepta de la asemenea lighioane politice?