Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

15 iun. 2012

România şobolanului rozaliu


Goya-De que mal morira 

Cred că putem conveni că ne-a luat dracu’... PDL este în plină disoluţie şi nu cred că usl e străin de asta. Dreapta acum e inexistentă, iar stânga comunist-fascistă asediază instituţiile de bază ale democraţiei româneşti. Căutam soluţii, noi cei care înţelegem că fiecare zi ne apropie de dictatura, dar ele încă lipsesc...

Comemorarea a 22 de ani de la atacul banditesc pe care un criminal l-a pus la cale împotriva instituţiilor democratice de atunci a trecut neobservată; unii nu-şi mai amintesc ce a fost atunci, alţii n-au interes să-şi amintească, iar alţii nici nu prea au ce-şi aminti din cauza vârstei prea mici. Cu toate astea, în 13-15 iunie 1990 au avut loc nişte acte de un barbarism incredibil ce n-au rămas fără ecou în străinătate; la asta vreau să mă refer acum. Înainte de atacul îndreptat împotriva democraţiei, România se bucura de o foarte bună imagine externă. Chiar şi demonstraţia prelungită de la Piaţa Universităţii crease o anumită simpatie în afara ţării şi dădea încredere cancelariilor europene că democraţia incipientă din România promite să devină una solidă. Eugen Ionesco se declarase „golan”, iar Europa programase o vizită la Bucureşti după jumătatea lunii iunie pentru a-i invita pe români să se pregătească de aderarea la UE înaintea altor ţări din Europa de Est.

Ar fi fost prea frumos... O aderare la UE, ca şi o îndreptare a ei cu faţa către Vestul civilizat nu intra în vederile puciştilor lui ilici, cum nici reunificarea ulterioară cu Moldova nu intra. N-o să ştim niciodată dacă explozia de violenţă ce a însoţit lovitura de stat din iunie 90 n-a fost una îndreptată şi împotriva unei eventuale aderări a României la UE. Ce ştim sigur e ca pe 15 iunie Europa se răzgândise şi-şi anulase vizita la Bucureşti declarând că va mai dura ceva până când vom fi pregătiţi să intrăm în rândul naţiunilor civilizate. Teroarea acelor zile se desfăşurase cu cea mai mare violenţa chiar în jurul Ambasadei SUA, iar Departamentul de Stat a decis rapid ca românii să poată primi azil politic în Statele Unite. Aşa au plecat mulţi dintre cei care fuseseră afectaţi sau au fost doar martori ai ravagiilor produse de mineri, printre ei şi o fostă colegă ce mă însoţise în Piaţă. În timpul ăsta, populaţia susţinea „despotul luminat”, iar ţara se adâncea în cea mai cumplită beznă politică, în sărăcie şi în dictatura unei găşti de nomenclaturişti comunişti.

După 22 de ani avem, la aceesi dată, o altă „mineriada”, una a „gulerelor roşii” ce acaparează toată puterea politică şi executivă în pofida Constituţiei şi chiar a democraţiei. Cinismul de azi nu e cu nimic diferit de cinismul manifestat în iunie 1990 de Petre Roman care spunea că sângele de pe caldarâm e vopsea şi că, de fapt, minerii au fost cei „agresaţi”. Şi azi se minte pe faţă, scopul fiind să manipuleze turma de votanţi vegetativi. „Guzganul rozaliu” declară fără teamă că usl a scos în stradă câteva sute de oameni pentru a simula o reacţie „populară” şi tot el vorbeşte degajat despre „calendarul suspendării” lui Traian Băsescu. De ce o face? Ştie că n-are motive să se ferească; ei s-au instalat la putere, ca şi ilici în 1990 şi tot ei vor da „legile” care să-i eternizeze la putere. Alţi lideri usl, din prostie sau dintr-o prea mare siguranţă nu se sfiesc să afirme că în viitor, psd îşi va asuma stânga, iar pnl dreapta, alternând de ochii lumii accesul la putere. Haşoti chiar scapă ideea că după alegerile generale va exista un singur partid. Ca şi în urmă cu 22 de ani, românii sunt fără reacţie. Unora le place dictatura, aşa că îi scoatem din discuţie. Alţii, majoritatea, nu văd nimic pentru că democraţia nu e de mâncare, deci nu-i interesează. Îngrijorătoare este pasivitatea celor conştienţi că asistăm la o lovitură de stat de tip fascist. Se pare că românii şi-au pierdut obişnuinţa de a reacţiona în faţa agresiunilor anti-democratice şi chiar pe asta şi-au bazat comuniştii atacul. Acum trei zile spuneam că dacă se doreşte o reacţie viguroasă, ea trebuie să se manifeste mâine, nu poimâine; azi pot să spun că reacţia trebuie să apară... ieri! În caz contrar, să ne bucurăm de o relativă libertate de exprimare azi, mâine, că de poimâine nimeni nu mai poate da garanţii în acest sens. Exagerez? Poate, dar a văzut cineva pe la tele-vizuini vreo imagine despre mineriada din iunie 1990? Spera cineva că ilici va fi tras la răspundere pentru crimele comise? „Libertatea presei” mi se pare azi cea mai cinică sintagmă, în condiţiile în care 90% din presă scrie/arată ceea ce vor patronii lor comunişti. Nici măcar în apărarea instituţiei prezidenţiale, cea care îl reprezintă pe fiecare român, instituţie aflată în plin asediu fascist, românii nu au o reacţie evidentă. Dacă nu vom reacţiona, „iarna vrajbei noastre” se va instala pentru multă vreme...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu