Acest dialog
s-a desfăşurat pe 26 mai 1990. La dialog au participat Marian Munteanu şi un
grup de studenţi. Fiind imediat după alegeri, temele au fost mai mult cu
privire la fenomenele politice. Publicam câteva fragmente, cu precizarea că
discuţia a avut un caracter extrem de informal, tinerii participanţi fiind de
multa vreme în preajma lui
Petre Ţuţea, ceea ce explică tonul uneori foarte liber al discuţiei.
- Aţi votat,
domnule profesor?
- N-am votat
de scârbă.
- Dar aveaţi
cu cine vota?
- N-aveam.
Poate... ştiu eu... Nu, nu, n-aveam.
- Deci nici
o formaţiune politică nu era demnă de un vot de la un om serios?
- Păi, cum
să fie demnă dacă... Păi, domnule, de ce le e teamă să îndemne poporul? N-au
mai făcut tinerii revoluţie? Iliescu zice: "Eu sunt deschis cu toţi".
Face democraţie de tip suedez cu liberalism japonez. Târţa-pârţa, pârţa-târţa.
Se potriveşte ca nuca-n perete.
- Acum un
an, înainte de revoluţie, ne spuneaţi că, dacă ar fi să votaţi, aţi vota cu
liberalii.
- Acum sunt
îndoielnic pentru că nu sunt decişi la par.
- Deci,
le-aţi recomanda o politică de foiţă.
- Domnule:
Români la arme! Aşa să fie în fiecare ziar. Să vezi Iliescu cu pantalonii...
- Dar cum
explicaţi fenomenul ăsta, totuşi, de masă? Chiar dacă nu în procentul asta de
80%...
- În procent
de 90% furt şi fals.
- Şi dacă,
totuşi, jumătate din electorat a votat cu Iliescu?
- Pe
cuvântul meu de onoare că nu.
- Deci
credeţi că sunt mai mulţi cei contra F.S.N. decât pro F.S.N.?
- Tot
poporul e.
- Păi,
vedeţi dumneavoastră, sunt extraordinar de mulţi muncitori care susţin Frontul
şi îl susţin cu sinceritate.
- Nu, nu
sunt foarte mulţi.
- Daţi-mi
voie să vă spun că avem, totuşi, informaţii că într-adevăr sunt foarte mulţi.
- Numai în
Moldova, de pildă, că moldovenii...
- Aş spune
că sunt dezinformaţi.
- Ce
dezinformaţi! Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie
să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou, care nu e sifilitic vede că nu
e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă... vede tot şi totul
pute. Şi ce să zică? "N-am doctoratul"!
- Sunt
foarte mulţi. Sunt milioane de oameni care susţin Frontul şi-l susţin pe
Iliescu. Milioane de oameni!
- Păi,
atunci... e un popor de năuci.
- Să ştiţi
că şi noi, cred, am avut momente de...
- Nu, nici
un moment, e evident. Dacă-i adevărat că sunt milioane... Deşi convingerea mea
e că au falsificat sută la sută voturile; comunismul nu poate dacă nu
falsifică....
- Dar şi noi
suntem români, domnule profesor. Sau noi nu suntem români?
- Eu nu sunt
român, eu sunt turc.
- Dar toată
viata noastră noi în asta am crezut, că suntem români. Şi dumneavoastră, mai
ales.
- Un tâmpit
ca mine cred că nu mai există pe bulevardul ăsta. Să faci 13 ani de temniţă...
Asta numai eu am fost în stare.
- Deci noi,
toţi care am ieşit în 21 seara, am greşit?
- Nu, ce
puteaţi să faceţi? Ce, eu am greşit? Eu am fost tâmpit, atâta tot.
- Deci noi,
cei care am ieşit pe 21, am fost tâmpiţi?
- Păi...,
nişte tâmpiţi activi.
- Ati citit
ziarele în ultimul timp?
- Le-am mai
citit. Nu, că era inutil. Noi eram poporul numărul unu, după un american, în
lupta descomunizării popoarelor din Europa răsăriteană, noi cu revoluţia
noastră, ei... cu răscoala noastră. Zice: "Popoarele vecine cu voi n-au
făcut decât un week-end". Aţi auzit ce a declarat un inginer american? A
spus următorul lucru: "Eu sunt inginer american, golan din New-York".
- În
situaţia în care acest F.S.N. a pus mâna pe putere... şi oamenii nu
protestează...
- Lasă-i să
geamă. Că sunt incapabili de guvernare. Singura
salvare e nulitatea lor mintală. Ăştia nu pot conduce guvernul şi nici... o
comună rurală, încurcă apele, înfundă fântânile. Nici o comună rurală nu sunt
în stare... Incapacitatea de guvernare a ăstora s-ar putea să fie şansa
hoitului român să devină viu. Soluţia e militară, arma militară.
- Poate ar
fi fost mult mai bine ca armata să preia conducerea tării...
- Ar fi,
evident.
- Şi
partidele astea din opoziţie ce ar trebui să facă acuma?
- Să se
sinucidă, ca ăia care fac greva foamei.
- Cum vă
explicaţi că Iliescu apare în biserică la slujbele religioase, îşi face cruce,
tine coliva?
- Păi, un
drac poate să-l ducă, evlavios, la biserică. Nu-l împiedică nimeni pe drac să
intre în biserică.
- A câştigat
mult cu asta. Popularitate.
- Păi, da,
că sunt mulţi proşti, întrebam, de pildă, pe un popă în închisoare, la Aiud.
"Părinte, dracul ce virtuţi are în demonologia creştină"? "E şi
taumaturg. Pentru ca ispita să fie cât mai mare şi poarta mântuirii tot mai strâmtă,
dracul te poate încerca şi cu minuni". Dar nu suntem pierduţi, ca popor.
Poate că Dumnezeu are milă de noi şi ne mai dă un picior în cur. Au falsificat
sută în sută alegerile. Tot ce bâiguie el, când motivează că s-a schimbat ceva
în România, nu spune nimic precis. Ai citit "Complicaţiile tehnicii
votării"? Nu puteam să votez nici eu, atât era de complicat Şi intrau în
cabină la ţară cu ţăranii şi votau. Dom'le, au falsificat integral. Păi, nu se
poate, de pildă, ca în Ardeal, P.N.Ţ.-ul lui Maniu să aibă 1,2 -1,4 %.
- Şi dacă e
posibil să fie chiar aşa? Dacă e posibil? Pentru că în campania electorală n-au
fost lăsaţi în sate şi n-au intrat în contact cu ţăranii.
- Nu e
posibil să fie aşa. Nu e posibil pentru că, dacă eu am un par şi dumneata vii
la mine şi eu te izbesc în mir, nu mai e posibil ce vrei dumneata.
- Văd că
cele două partide istorice n-au făcut coaliţie.
- Păi nu,
domnule. Ce coaliţie? Liberalii, naţional-ţărăniştii... Eu sunt membru al
Partidului Liberal. Liberalii, naţional-ţărăniştii şi social-democraţii i-au
permis lui Iliescu să legifereze din Comitetul Provizoriu de Uniune Naţională.
Partidele istorice merită să fie nimicite. Că-şi merită soarta pentru laşitate
şi inconştienţă.
- Nu
trebuiau, măcar în ultimul ceas, să părăsească...
- Nu,
domnule. A propus P.N.Ţ. să nu se participe la alegeri. "Da' de unde - s-a
spus - noi avem răspunderi..." Sunt siniştri... n-am nici o încredere. La
un moment dat şi Eminescu avea disperarea mea. Şi n-avea nici un motiv real.
Disperarea lui Eminescu era motivată prin funcţia lui de conservator, dar
liberalii ofereau atunci garanţii absolute de bătălie modernă.
- Şi acum,
ce-a făcut P.N.L.?
- Şi acum,
partidul n-a mai putut face nimic, că nu mai are şefi.
- Când eşti
beat... Întâi vă îmbătaţi, cădeţi cu nasul în noroi şi, murdari de noroi,
decideţi. Nu se poate aşa. Românii au degenerat. Deşi cred că nu, pentru că,
cel puţin, Coposu spune că are un dosar atât de mare cu falsul total al
alegerilor. Păi, ce-i acest ceauşesc 89% pentru nişte golani care nu-s în stare
să conducă nici o gară?
- Domnule
profesor, dar dumneavoastră ziceţi că poporul român l-a votat pe Iliescu.
- Nu l-a
votat.
- Bun.
Înseamnă că o parte din poporul român.
- Nici o
parte.
- Înseamnă
că nu l-a votat nimeni.
- Nimeni!
- Deci, cine
l-a votat nu-i român.
- Nu. A
votat poporul român cu mâini de fesenişti. Succesorul Iliescu este un ceauşist
nepatriot. Nu-l interesează decât exerciţiul puterii, că are un egoism invers
proporţional cu dovlecelul lui. El n-are cap, are un dovlecel. Cică-i
inteligent. Hm!
- Tot ce se
spune împotriva Frontului, că sunt pederaşti toţi, eu cred. Că sunt hoţi de
buzunare, eu cred. Că mi-au furat mie banii, deşi nu mi-au furat, eu cred.
- Că sunt
proşti?
- Că sunt
proşti, turci şi cretini şi că le curg balele, cred. Eu m-am gândit, de pildă,
să scriu un pamflet anticomunist şi m-am gândit să iau anticii şi modernii, cei
mai mari pamfletari pe care îi întâlnesc şi să iau de acolo cele mai acidulate
imagini sau figuri de stil. Şi m-am convins că e un travaliu odios, gratuit, nu
face trei parale. Şi am ajuns la o intuiţie mult mai corectă pentru a defini
orice mişcare comunistă. Iau
un Cod Penal cu trihotomia, tripartita diviziune a infractorilor: crime,
delicte şi contravenţii. Definesc crimele pe rând, delictele pe rând şi
contravenţiile pe rând şi scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea
universală, naturală,
Gorbaciov
zice: Europa – casa noastră. Dacă Gorbaciov nu ar fi rus şi ar fi un om, n-ar
avea dovleac, ci cap şi, cum i-am spus eu unui rus, care scoate o revistă de
două milioane tiraj la Moscova (cu ani în urmă). Zice: "Domnule Ţuţea, cum
vă explicaţi dumneavoastră că noi, ruşii, întindem mâna Europei şi ea o refuză
sistematic"? "Foarte simplu, aveţi un cancer mintal, se cheamă cancer
ideologic marxist-leninist. Aruncaţi cancerul ăsta la gunoi şi Europa nu numai
că vă salută, dar vă şi recunoaşte, cum tradiţional aţi fost recunoscuţi în
politica de echilibru a continentului, parteneri egali. Şi Europa, dacă faceţi
epuraţia asta radicală în crimele bolşevismului rusesc. Europa trebuie să se
întindă de la Atlantic la Vladivostok. Şi America va fi a doua Albanie. Dar
face Gorbaciov asta? Dacă ar fi inspirat, rămâne cel mai important om de stat
al secolului european. Pune materiile prime infinite ale Siberiei şi, împreună
cu Japonia şi, dacă China e slugarnică faţă de Japonia, cu Japonia, China şi
Europa, Statele Unite vin desculţe la scuze. Dar are Gorbaciov capacitatea
asta? Eu fac o retractare, că am spus că ruşii sunt contraindicaţi la cugetare,
ca sifilisul la sistemul nervos. Şi am retractat şi spun: ce greşeală fecundă,
retractarea e mult mai glorioasă. Spun acolo: cum sunt înşelate popoarele în
istorie. Am fost influenţat de Berdiaev, care a spus că bolşevismul este un rău
organic al neamului rusesc. E injust. Eu nu m-am gândit la marele popor rus...
M-am gândit la masa rusească, care a fost înşelată de bolşevismul falimentar,
cum sunt înşelate masele totdeauna în istorie. Aşa e retractarea. Dacă
Gorbaciov pricepe ecuaţia asta politică, Europa, casa noastră, i-a mâncat pe
americani. Are un destin Gorbaciov! Dar el se ocupă cu perestroika, că
perestroika lui salvează Rusia cum salvează piciorul meu anul viitor! Se
pulverizează Rusia, intră-n casa noastră fără cancer mintal şi se situează
împreună cu Europa de la Atlantic la Vladivostok. Dar depinde de sifilisul din
dovleacul lui Gorbaciov. Dacă spirocheţii merg în casa comună şi dacă năucul
rus are un moment în care Dumnezeu aterizează pe dovleacul lui, Rusia e
salvată. Altfel o salvează Moş Crăciun.
- Şi soarta
noastră, săraca, deci, e legată de Moscova, nu?
- Da. Sigur.
Eu i-am spus rusului. Zice: "Dumneavoastră sunteţi împotriva imperiului
rusesc? "Dimpotrivă, pentru el, dar numai în cazul încadrării în Europa şi
renunţaţi la bazaconii! Nu aşa, să v-aducem turbaţi la noi! E ca şi cum ne-am
culca în pat cu nişte câini turbaţi. Nu se poate". Masele ruseşti au fost
înşelate, aşa cum se pot înşela toate masele în istorie.
- Şi asta
nu-i valabil şi pentru noi?
- Nu ştiu,
eu nu m-am gândit, dar nu e cum se pregăteşte, ci cum se nimereşte! Am nimerit
cuiul în cap. Să văd ce răspunde Brucan.
-Brucan?
- E, aşa, o
"polemică", că ştiu că e un savant emerit al Republicii: numără până
la cinci cu ajutorul familiei.
- Cum, e om
de ştiinţă!
- Da, a fost
şi profesor universitar, cu șase clase de liceu. Dacă e posibil. Şi şef
redactor la Scânteia, care a cerut condamnarea la moarte a lui Maniu. Şi-n
temniţă, el ne-a băgat. Bestia asta. Văd că nici "Viitorul", nici
"Liberalul" nu fac caz de asta, singura care-l pune la punct, dur, e
"Dreptatea" naţional-ţărănistă. Nu-i nimic de făcut, bineînţeles.
Dacă Eminescu, despre care Iorga spune că-i expresia integrală a naţiunii române,
a avut momente de îndoială în ceea ce priveşte destinul poporului român, păi,
cum să n-am eu? Eu nu sunt el. Nu e nici un român ca el. E român absolut. L-am
definit eu. Un tânăr m-a reprodus: "cum îl puteţi caracteriza pe Eminescu
după atâtea caracterizări?" - "Sumă lirică de voievozi".
- Ştiţi că
la Iaşi studenţii au manifestat şi au venit cetăţeni indignaţi şi au dat foc la
tabloul lui Eminescu? Şi au înjunghiat studenţi.
- Cine?
- Oamenii.
Cetăţenii laşului.
- S-au făcut
de râs pentru 20.000 de ani de istorie.
- Îi
consideraţi vinovaţi?
-
Principali.
- Oare nu
sunt numai nişte ignoranţi, nişte victime? După 45 de ani de apăsare, poate
nu-i putem numi victime.
- Domnule,
eu nu pot să-i scuz. Şi Iliescu ce spune?
- Nu spune. Iaşul
e fieful lui electoral. Are partizani acolo. Tot Iaşul e cu el, cu excepţia
unui grup de studenţi care au înţeles. Şi o revistă studenţească.
- Eu, dacă
aş fi prim-ministru, după o chestie ca asta le-aş da o pâine pe săptămână de
familie... În numele lui Ştefan cel Mare. Dar cum i-a înşelat ăsta, domnule?
Iliescu. E un prost. Da-i şiret. Că şi vulpea, când miroase că la coteţ nu e
câine, mănâncă toate găinile. Şiretenia. A încercat să vadă zidul dintre
instinct şi inteligenţă. Instinctul e o formă inferioară inteligenţei. În
tratatul de criminologie al penalistului Traian Pop, şiretenia aparţine regnului
animal. Nu are nimic comun cu inteligenţa.
- Da, că au
şi animalele şiretenie.
- Păi, cum
să nu. Noi n-avem apă de-o săptămână.
- Aşa e-n
comunism. Nici eu n-am apă de cinci ani.
- Am auzit
că au făcut datorii, că au împrumutat...
- Datorii de
consumaţie, adică nu de investiţii. Adică pierderi. Astea sunt sterile absolut.
Pe care nu le poţi plăti, că n-ai de unde să le acoperi, că dacă erau de
investiţii, plăteau din ele. Şi ridicau nivelul tehnic.
- Ca să le
ia ochii ăstora, că o ducem mai bine.
- Dar, se
epuizează şi astea.
- O să vină
o foamete şi o inflaţie şi un dezastru naţional cumplit. Noi am vorbit cu
lideri sindicali şi unii dintre ei înţeleg care-i situaţia, dar armata de
muncitori nu ia nici o atitudine împotriva Frontului. Susţin Frontul, îl susţin
pe Iliescu.
- Păi,
atuncea, dacă vor face foame şi o să-i văd murind de foame, o să am cea mai
mare bucurie din viaţa mea. Păi, cine moare? Eu mor de râs. O să plătească
scump muncitorii. Că dacă nu muncesc, n-au de unde să le dea de mâncare. Nu se
poate fără o aspră pedepsire.
- În
decembrie, când a existat posibilitatea să se răzbune (şi au fost cazuri de
răzbunări) multe în ţara asta. Şi-au făcut rost de arme. Aşa, în general. Nu!
Nu s-au dus să omoare pe nimeni, să taie gâtul nimănui. N-au intrat în sediul
Securităţii.
- Păi nu,
pentru că am învăţat, aşa, să fim creştini.
- A fost şi
blândeţea asta a lor şi încrederea că o să vină cineva şi o să facă, aşa,
legal, cu dreptate.
- Domnule,
nu se poate, dreptatea legală nu există în raport cu tâlharii. Aici ne găsim în
prezenţa unor tâlhari de drumul mare. Ce dreptate vrei?
- Dar am eu,
ca om, ca creştin, justificare interioară, să-i pleznesc pe aceşti criminali,
cu toată duritatea?
- Sigur că
ai. Nu se poate! Păi, când te lupţi împotriva dăunătorilor animali şi vegetali,
ai dreptul să faci asta? Păi, corpul social n-are şi el dăunători? Nu trebuie
curăţit?
- Dacă pe
mine mă învaţă Hristos să stau şi să nu fac rău nimănui...
- Pui în
paranteză vreo doi ani şi după aia te duci şi te închini.
- E greu cu
paranteza asta.
- Nu-i greu
deloc. Ştefan cel Mare era religios. Repede vărsa sânge.
- Domn'
profesor, vedeţi, slabă fire avem unii dintre noi. Că ba ne apucă mustrările de
conştiinţă...
- Domnule,
cel mai strălucit voievod român, după mine, era Ţepeș. Vlad Ţepeș. Despre care
nu ştiu ce sultan a spus că, dacă ar avea o ţară mai mare, ar cuceri planeta.
Eu am două afirmaţii despre el. Are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe
cel mai mare voievod român, pe Ştefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a
şi bătut. Şi rana de la picior e că a ocupat Chilia, care era a lui Vlad Ţepeş.
Şi acolo şi-a făcut rana aia. Şi are meritul că a coborât morala absolută prin
ţepele puse în cur la nivel absolut pe... Dormeai cu punga de aur la cap şi ţi-era
frică să n-o furi tu de la tine. N-are nici un popor...
- Înseamnă
că am decăzut rău, în vremurile astea. Că pe noi cel puţin, nu ne lasă
conştiinţa să facem nici cel mai mic rău aproapelui nostru.
- V-ar
gâdila la cur Vlad Ţepeș. Ăsta-i voievod român absolut. Dom'ne, fără ăsta,
istoria românilor e o pajişte cu miei.
- Deci, ar
fi vremea lui Vlad Ţepeș acum, nu?
- Dacă ar apărea la orizont şi ar
avea partizani, Iliescu s-ar evapora de frică. Nu, n-ar muri, s-ar face vapori.
Escroc perfect. Păi, Ceauşescu-i un binefăcător faţă de ăsta. Ceauşescu n-a
făcut crime publice. Ceauşescu făcea crime pe ascuns. Şi spunea că e democrat.
N-a fost democrat. A fost un tiran, un despot, neluminat. "Eu sunt despot
luminat". Asta are neruşinarea să arate că face tiranie. Ala n-a avut
neruşinarea.
- Iar acum,
după cum ştiţi, legea asta care nu e valabilă, dar, mă rog, s-a aprobat, legea
asta care a scos pedeapsa cu moartea.
- Numai la
morţi există pedeapsa cu moartea...
- Pedeapsa
cu moartea e necesară în Codul Penal, nu?
- Nu ştiu.
Eu nu mă gândesc la Codul Penal, ci la codul cavaleresc al toporului. Că ăla
taie fără consultări. Şi pe urmă Codul Penal vine şi zice "bine-ai
făcut".
- Eu sunt
bicisnic de vârstă. La 87 de ani... Am luptat de unul singur, Don Quijote, prin
saloane, împotriva lui Dej şi a dat cu mine de pământ de nu m-am văzut. Cel
puţin tinerii din Piaţa Universităţii fac publică, prin presa internaţională,
prin aparate franţuzeşti... Dar pe noi, nu ne-a filmat nimeni, decât bătaie pe
spinare. De pomană. Ne-a arestat, ne-a pedepsit. Am fost pedepsit la 18 ani
muncă silnică. Şi am făcut 13. Dacă mai stăteam un an, muream. Aveam picioarele
pline de apă şi de la 102 kg ajunsesem la 56 kg. Nu se putea face o miologie,
adică o disecţie pe muşchi, că pe piele nu se poate face. Nu mai eram decât
piele şi oase. Şi nu puteam să merg de colea până colea. E adevărat că n-aveam
ce să mănânc. Că vreo doi ani nu mi-au dat nici un ajutor social. Mă duceam pe
jos din Ştirbei Vodă - de unde m-au gonit şi am nimerit aici printr-un tânăr a
cărui mătuşă era la ICRAL şi mi-a dat garsoniera asta, până la Bellu. Gâfâiam
greu, că nu puteam să merg, că eram slab. Când mă întorceam, soră-mea îmi dădea
bani de tramvai, dar, când mă duceam, n-aveam. Şi tot mergând eu pe jos, s-au
dezumflat picioarele. S-au făcut normale. Mişcarea m-a salvat. Sau că aveam eu
poftă de mâncare. Asta m-a salvat, după puşcărie. În orice caz, până am văzut
mascarada asta a lui Iliescu, nu am regretat că am făcut închisoare. A venit la mine unul de la deţinuţi
politici. Ştiu că au făcut o asociaţie, că se plăteşte... i-au plătit cu 200
lei pe zi. Eu ar urma, pe 13 de ani de puşcărie, să iau vreo 25.000 de lei.
Dar, dom'ne, cum dracu să ceri bani? Şi văd că aproape nu ne mai temem, că am
auzit că basarabenii, Sovietul Suprem din Basarabia, a hotărât suveranitatea
Basarabiei. A Republicii Moldoveneşti. Ştii ce înseamnă asta? Egală cu Rusia,
având şi dreptul la armată proprie. Fac o figură basarabenii, nemaipomenită.
- Eu credeam
că steagul luptei naţionale cel mai dârz îl tine Transilvania, de revoluţie, de
pretenţii, bătălii naţionale şi de trezire a sentimentului naţional şi credeam
că Ardealul e buricul pământului pentru noi. Şi astăzi Ardealul e. Dar credeam
că Basarabia s-a rusificat. Şi încă ruşii n-au duritatea ungurilor. Sunt
ortodocşi, sunt însemnaţi, se furişează, practică un amestec de duritate şi
delicateţe, că sunt şireţi. Şi zic că i-au înşelat pe basarabeni. Nu i-au
înşelat deloc. Mi se pare curioasă ţinuta basarabenilor. Eu credeam că Ardealul
e forţa principală, dar se vede treaba că s-a mutat centrul.
Basarabia e
pământ românesc. E pământul lui Ştefan cel Mare. Îmi pare rău, eu sunt mai
savant ca Ştefan cel Mare. Dar, pe lângă el, eu sunt un măturător. Şi n-am eu dreptul
să renunţ la pământul ăsta. Dacă-mi scoateţi ochii, se găseşte vreun român să
mă ducă la mâncare, la culcare şi să-mi dea să mănânc. Şi nici atunci nu
recunosc că Basarabia e rusească. Mă fac de râs, mă fac că sunt hoţ de
buzunare, dar... Băi Ţuţea, vrei să te faci hoţ de buzunare şi să te condamnăm
dacă vine Basarabia la români? Cu plăcere. Dă-mi buzunarul ca să-mi faci poze.
Te faci de râs în interes naţional. Nu te faci de râs cum se face Ionică ăsta,
în interes personal...
- Ăştia-s
nişte aventurieri, după părerea mea, vor să se căpătuiască.
- Atât. N-au
nimic comun cu naţiunea română.
- Nu ştiu,
dar am impresia că, dacă Iorga spune despre Eminescu că este "expresia
integrală" a naţiunii române, probabil că Iorga şi-a dat seama că tânărul
ăsta ştie tot.
- Cam ştie
tot.
-... cum
spunea Lucian Blaga: "Eminescu reprezintă ideea platonică de român".
Adică românul absolut. Toată lumea trebuie să recunoască asta.
- Dacă o să
iasă ceva bun în ţara asta...
- Datorită
lui...
- Datorită
lui o să iasă. Dacă nu ne ducem de râpă. Şi eu cred că n-o să ne ducem de râpă.
- Dar pe
Goga l-aţi ascultat cu "Ideea Naţională"...
- Dar n-am
spart şi o vitrină?
- După
discursul lui Goga?
- Pe mine
m-a anchetat un colonel de jandarmi, despre care am vorbit la un seminar.
"Unde eşti student? D-ta ai fost văzut că ai distrus o firmă.
"Da". "De ce? D-ta nu ştii că părinţii dumitale plătesc
impozite, pentru că statul obligă să fie garantată proprietatea privată după
Constituţie? Şi tot ce-aţi distrus, totul, e obligat să repare? Şi plăteşte
impozit tatăl dumitale, taţii din toată ţara? Dar, de ce ai făcut asta?".
"N-am putut să mă stăpânesc, după entuziasmul creat de Octavian Goga la
Teatrul Naţional, despre ideea naţională". "Eu vă înţeleg foarte
bine, că eu n-aş avea nici un rost ca colonel de jandarmi dacă dumneata te
puteai stăpâni. N-am avea slujbă, noi ăştia. Pentru nestăpâniţi ca dumneata iau
eu leafă".
- În ce an
de facultate eraţi?
- În anul I,
mi se pare.
- Deci, avea
Goga darul acesta.
- Mamă, ce
orator era... Goga-i un om mare. Era la Budapesta delegaţia României. Şi unul,
Victor Radu, nepotul lui Agîrbiceanu, scriitorul, era ataşatul de presă al
României la Budapesta. Şi eu făceam parte din delegaţia României care negocia
nişte acorduri cu Rusia. Economice. Şi ne-a invitat la masă ministrul României
la Budapesta şi soţia lui. Ne-a dat o masă princiară şi, înainte de a ne duce
la masă, eu stau de vorbă cu Victor Radu. Mă prezint... "Vrei tu să mergi
cu mine la facultatea de litere a Universităţii din Budapesta"? "Ce
să caut, dom'ne, nu ştiu ungureşte" . "Ştiu că nu ştii. Dar traduc
eu. Eu ştiu perfect. Am făcut liceu unguresc". "Ce să caut eu
acolo" ? "Păi, tu eşti naţionalist" . "Sunt" .
"Hai să vezi un portret de naţionalist". "Pe cine"?
"Pe Goga. De vreo trei zile trăncăneşte un profesor universitar maghiar
despre rolul dizolvant în imperiul austro-maghiar al poetului român Octavian
Goga. Ca să te umfli un pic în pene. Dacă eşti naţionalist, te duc acolo".
- Rolul
dizolvant al lui Goga. Corect! Aşa e...
- Şi avea un
farmec personal inefabil. Şi poet mare...
- Aţi
discutat cu el personal?
- Nu. Am
avut ocazia să-l cunosc, dar la data aceea, puţeam a căcat. Eram de stânga.
- Eraţi de
stânga. Cred că nu v-aţi fi înţeles prea bine cu Goga.
- Nu m-am
înţeles bine nici cu mine. Şi când m-am convins de nulitatea poziţiei mele...
Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de
nicăieri şi merge spre nicăieri. Aşa am încheiat la un interviu, la
televiziune. Dar asta n-a apărut la televiziune. S-a redus.
- Da, da'
când v-a vorbit Goga, în '24, nu eraţi de stânga.
- Nu eram.
- E greu să
fii de stânga.
-... Este
cum ai pierde mereu bani, pentru că nu cunoşti cele patru operaţii aritmetice
şi faci doi şi cu doi fac douăzeci şi pierzi din buzunar. Cum să fii partizanul
unei erori incurabile, ireversibile?
- Când aţi
renunţat la poziţia de stânga, din tinereţe? Ştiţi că mi-aţi povestit că în
'33, în timpul grevelor, scoteaţi un ziar, de stânga. Chiar "Stânga"
se chema.
- Cu Pandrea.
- Da, cu
Petre Pandrea.
- Când (
Armand) Călinescu a tras în muncitori, noi am cerut pâine, nu gloanţe, pentru
muncitori. Călinescu trece drept intelectual în "Magazin
Istoric", deşi era doctor în drept de la Paris, era analfabet. Iar eu,
considerat putoare reacţionară.
- Aţi fost
dintre cei care au luat partea muncitorilor în '33.
- Da. Am
greşit...
- Am auzit
că şi alţii i-au apărat pe muncitori în '33, chiar şi în Parlament.
- Codreanu.
Eram generoşi, dom'ne. Păi, de ce nu se spune în Piaţa Universităţii că
"sunteţi victime, domnilor muncitori, nu vedeţi că vă înşeală,
nătărăilor!".
- Nu prea
ascultă ei. Au pretenţia că au descoperit adevărul universal în persoana lui
Iliescu.
- Lasă-i, să
vezi ce plătesc.
- Plătim cu
toţii, ca naţiune.
- Păi, chiar
naţiunea trebuie să sufere, pentru că eu nu-mi pun nădejdea în America. Suntem
încercuiţi. America ne-a cedat. Eu sunt atent la ce se întâmplă la Washington,
la ce face Gorbaciov.
- Iar
sunteţi "duşman al regimului", domnule profesor.
- Asta nu-i
regim.
- Dar ce e,
domnule profesor?
- E cum ai
spune: toţi infractorii din România au şi ei legile lor. În Codul Penal. Ăştia
sunt toţi clienţii Codului Penal. Păi, să faci asasinate în campanie
electorală, să omori oameni. Lui Mussolini nu i s-a iertat că a omorât pe
Mateoti, un singur om, din greşeala gărzilor lui. Şi să omoare oameni şi să nu
li se întâmple nimic... Au falsificat alegerile. Fraudele astea sunt toate cu
caracter penal. Ăştia sunt infractori, nu oameni politici. Sediul lor e în
Codul Penal, nu e nicăieri, nici în dreptul public, nu e nicăieri.
- Deci, a te
opune comuniştilor nu înseamnă a face politică.
- A te opune comunismului înseamnă a
apăra puritatea Codului Penal.
- Nu, că
nouă ne-au spus că facem politică, când spunem...
- Nu, nu,
nu. Asta înseamnă că apăraţi Codul Penal când e bine redactat. Că sunt
infractori.
- E la
mijloc sfera juridică, nu şi cea politică.
- Nu trebuie trataţi ca infractori
politici. Ei trebuie trataţi ca infractori de drept comun. Ca hoţii de
buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame...
- Colonelul
de la securitate care ne-a anchetat, l-am văzut după Revoluţie... Şi din nou a
spus să nu mergem la dumneavoastră, că e periculos, că dumneavoastră sunteţi
fascist. Eu am spus că nu sunteţi, în nici un caz, fascist. El mi-a spus că
sunteţi legionar şi i-am spus că se poate să fiţi legionar, dar nu fascist.
- Nu
înţelege, că e cretin, sifilitic.
- Ştiţi că,
pentru faptul că noi veneam pe la dumneavoastră, despre noi s-a spus că am fi
legionari?
- Cine?
- S-a lansat
zvonul. Prin facultate. S-au pus şi afişe. Că noi, care am fost pe la
dumneavoastră, prin preajma dumneavoastră, suntem legionari. Chiar azi am luat
un ultim afiş "Liga Fascistă scrie «Hei! Hitler»!"
- Păi,
domnule, ori sunteţi legionari, ori fascişti. Că Mussolini era ateu. Hitler era
cu mituri germanice. Şi legionarii au fost creştini. Singura mişcare extremistă
de dreapta, teologal fondată.
- Păi,
înseamnă că suntem pierduţi, dom' profesor, că şi noi suntem creştini, aşa că,
dacă suntem creştini, or să spună că suntem legionari.
- Da, să spună.
Nu suntem noi. E şi tovarăşul Iliescu legionar, că s-a închinat la patriarhie.
Păi, când te-nchini, la patriarhie, mai eşti F.S.N.-ist ?
- A declarat
la o conferinţă de presă, după aia, că el de fapt e liber-cugetător.
- Păi, e
foarte consecvent.
- A spus că
el, de fapt, din familia lui, demult, era creştin, dar el, de fapt, e
liber-cugetător. Şi că aşa e tradiţia.
- Dom'ne, e
pentru contra, în acelaşi timp. Adică tip de idiot. Păi da, nici nu-i
inteligent. Asta-i părerea mea. Să ai posibilitatea, prin closetul ăsta,
parlamentul ăsta, să colaborezi cu partidele istorice şi să te izolezi în
alegeri, confiscându-le tâlhăreşte, luându-şi răspunderea guvernării singur.
Nu-i tâmpit? Că el răspunde acum. Tacâmurile le-aduce Nicu Ceauşescu-2,
teroarea o dezlănţuie Nicu Ceauşescu-2. Şi acum, Ceauşescu apare un băiat bun.
E compromis definitiv. Îşi face iluzii. Exercită puterea... Nu mi-a plăcut
stilul ziarului "Viitorul". Eu, care sunt membru al Partidului
Liberal.
- Ce v-a
deranjat?
- Păi, zice
"Victorie la comunişti, fără glorie". Păi, cum întrebuinţezi cuvântul
«victorie» şi «glorie» la comunişti, dom'ne? Trebuie să zici "Jos
tâlharii!", "Jos tâlhăria la drumul mare!". E cum i-ai spune
unui tâlhar «Excelenţa Voastră». Şi tâlharul zice «Hai sictir». Speranţa noastră
e absoluta incapacitate de guvernare a comuniştilor, care nu pot, toţi din
Europa, să conducă o comună rurală. Atât sunt de nuli. Sunt nuli ca guvernanţi.
Aşa! Una! Şi al doilea este geniul german. Dacă nemţii, care lucrează la
"Războiul stelelor" cu americanii, intră în NATO şi spada germană e
luată de rugină, Rusia devine o fetiţă foarte cuviincioasă. Şi dacă-i mai pui
şi Japonia în spate... Şi nemţii şi japonezii, dacă-i bat în mai mult de trei
zile pe ruşi, se fac de râs. Că ruşii, faţă de germani şi japonezi, n-au
armată, au funcţionari militari. Nădejdea mea e în neputinţa politică a
comuniştilor de pretutindeni şi în geniul reformator al Europei, care are
sediul la Berlin.
Aparut si in
volumul "PETRE TUTEA - INTRE
DUMNEZEU ŞI NEAMUL MEU"
.jpg)
Super ....
RăspundețiȘtergereasta pentru cei care ii intorc vorba domnului Petre Tutea ...