Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

9 iun. 2012

"Monumentul lui Mihail Eminescu" de Octavian Goga



 Cuvântare rostită la San Nicolaul Mare

Cea mai curata sărbătoare se desfăşoară astăzi subt ochii noştri. Pentru întâia oară într-un petec de pământ românesc desrobit cade valul de pe chipul de bronz al lui Eminescu. În zilele noastre de preocupări materiale, când după sângele scurs în tranşee o sete de viaţă păgână alungă cugetele din sferele abstracţiunii, d-voastră, un colţ de popor din Banat, v-aţi ridicat pe aripile poeziei. Când alţii aleargă după sgomotul zarafilor, d-voastră vă cereţi în tăcerea unui templu, când alţii se lasa răpiţi de valul bucuriilor deşerte d-voastră zidiţi un altar.


Am căutat să desleg în mintea mea rostul tainei: de ce anume prima consacrare populară de acest fel o dă lui Eminescu tocmai Banatul ? De ce tocmai aici la graniţă, în faţa unei şcoli rurale din Sân Nicolaul Mare răsare fruntea boltită a maestrului ? De ce preoţi şi învăţători şi cete de ţărani înveliţi în înfiorare mistică v-aţi adunat cu toţii să vă plecaţi genunchii ? Cred că vă înţeleg şi pot da răspunsul. Mai întâi, Banatul e ţara simţământului artistic, unde cântecul e la el acasă şi unde un suflet cald palpită la toate atingerile, ca o minunată harfă. Al doilea, conştiinţa voastră naţională, conştiinţa propriei valori şi a diferenţiării de alte neamuri, tresare mai vie cu sbucniri de fiecare clipă. Ş-al treilea, bănăţeni, la praznicul libertăţii, voi sunteţi singurii care aţi venit cu toţii, în inimă v-au rămas încă strigăte care dor, chemări tulburătoare.. Din acest vălmăşag de simţiri, din dragostea pentru cântec, din mândria de rasă şi din protestarea unui drept ştirbit, aţi înălţat acest semn de proslăvire. V-a trebuit un poet, care să vă sguduie şi să vă alinte, un cântăreţ şi un animator pentru ziua de mâine.


L-aţi ales pe Eminescu şi aţi fost pricepuţi în alegere. Omagiul pe care i-l aduceţi vă face cinste, fiindcă dovediţi o înaltă înţelegere a culmilor de pe care vorbeşte gândirea noastră. Eminescu este şi rămâne cea mai strălucită incarnaţie a geniului românesc. Vremea de astăzi, cu toate izbânzile ei îi aparţine. A biruit crezul lui. Tot viforul de dărâmare şi tot avântul de reclădire ţâşneşte din fulgerele lui. Prin scrisul lui Eminescu a cerut cuvânt ideea integralităţii naţionale cu toate atributele ei logice. Din zilele de adolescent, cu o precocitate uimitoare, fiul căminarului de la Botoşani s-a îndrumat spre acest ideal, căruia mai târziu i-a dat o superioară justificare teoretică. Unitatea literară ca o formulă pregătitoare a unităţii politice, iată lozinca către care s-a îndrumat el, căreia de la început i-a jertfit ritmul măreţ al unei creaţiuni fără precedent încă în analele noastre. Din primele zile, elevul lui Aron Pumnul pornit în pribegie a simţit chemările întregului sol românesc prins atunci subt atâtea stăpâniri vitregi. A plecat să-l cunoască şi pretutindeni a pus urechea să-l audă. Limba lui literară, într-o vreme când grămătici de tot soiul o drămuiau cu erezii savante, se adapă din moştenirea „veche şi înţeleaptă” a tuturora. Un proverb din munţii Moldovei, o glumă de pe Târnava, o frază euritmica din Gorj, toate îşi dau întâlnire în atelierul lui Eminescu, ca să închege patrimoniul unităţii. El a fixat mai întâi şi de un caracter definitiv tablele legii în graiul nostru. Nu e însă numai codificatorul limbii literare. Eminescu e mai mult: e părintele ideologiei naţionale moderne în evoluţia noastră. E cel dintâi român al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte până în glesne în pământul strămoşesc.


Mai mult ca oricare altul, el a crezut în neam, l-a simţit în adâncime, l-a înţeles în misiunea lui istorică. Veacurile i-au strigăt de departe, dincolo de scripturile bătrâne, i s-a mărturisit misterul traco-romanic al începutului, i-a strălucit epopeea de la o mie patrusute, l-au durut toate chinurile facerii de astăzi. Citiţi "doina" lui, cântecul năzuinţelor noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a românismului. Pentru că politica naţională întemeiată pe puritatea de sânge şi pe încercuirea în tradiţiunile noastre seculare ca şi pe excluderea străinului exploatator, n-a avut un mai luminos doctrinar decât pe poetul „Luceafărului”..


Oricât ar fi dispuse minţile simpliste să creadă că jocul realităţilor scapa artistului şi că înregistrarea cu preciziune a necesităţilor naţionale e numai apanajul politicianilor profesionişti, adevărul e altul. Eminescu, poetul, e cel mai echilibrat creier politic al României în creştere. Citiţi articolele lui şi veţi vedea că staţi în faţa unor axiome de valoare permanentă. Ele pot fi invocate la tot pasul ca un îndreptar de pedagogie naţională. De aceea aţi avut o intuiţie fericită când vi l-aţi decretat ca paznic suprem al sufletelor voastre şi l-aţi turnat în bronz. În vremea asta de plămădeală, când ţara e înconjurată de frământări vulcanice, când duşmănii văzute şi nevăzute se plimbă subt ochii noştri alături cu învălmăşeala atâtor nepricepuţi, când piroane străine ni se bat în carne şi mulţi venetici se împart încă pe cămaşa acestui biet popor, d-voastra, adunaţi-vă la poalele acestui monument şi primiţi sfatul din îndrumările lui.



Eminescu vă va răsplăti. Din el vă veţi împărtăşi cu acea dragoste de ţara care e temelia tuturor căminurilor bine aşezate. Veţi avea de la el poruncile de toate zilele, veţi şti cum să afirmaţi existenţa voastră de avangardă a românismului. O graniţă se păzeşte sau cu un corp de armată sau cu statuia unui poet legată de inimile tuturora. Aţi ales pe cea mai tare, aţi ales pe poet, cum v-au povăţuit impulsurile firii unui popor de artişti. Lăsaţi-mă să vă mulţumesc, având acest drept printr-un sbucium îndelung pe urmele învăţătorului. În ziua când şi la Nistru, acolo în Basarabia, se va ridica din obolul mulţimii anonime un altar la fel, în ziua aceea statul românesc a primit consacrarea eternităţii şi a ajuns aşa cum l-a visat el, puternic şi nedespărţit de-a pururi, „de la Nistru pân’ la Tisa”.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu