Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

11 iun. 2012

Mintea românului de pe urmă


Contrar aparenţelor, nu PDL a pierdut alegerile. Un partid are scoruri mai mari sau mai mici, în funcţie de cei care-l conduc, iar performanţa de ieri este un subiect ce va trebui să-l dezbată PDL cât de curând. Ca partid, scorul e mic, dar e unul aşteptat dacă ne gândim că de mai multă vreme curentele interne nu reuşesc să se armonizeze. Până ieri, PDL n-a fost un partid de dreapta, dar de mâine va trebui să fie, dacă nu vrea să-i urmeze PNT-CD-ului. În plus, după victoria şocantă a comuniştilor, mai mult ca oricând romanii au nevoie să construiască o dreaptă adevărată şi solidă.

Spuneam cândva că dreapta, cel puţin la noi, nu se afirmă, ci se construieşte, dar nimeni n-a ţinut cont de asta. Un partid, în cazul nostru PDL, trebuie întâi să-şi facă o ideologie de dreapta, apoi să-şi pună în frunte nişte oameni de dreapta care să nu cocheteze şi cu stânga, oameni fermi şi hotărâţi şi apoi să pornească la treabă. Dacă va merge pe drumul deja bătut de ţărănişti, va avea acelaşi sfârşit – în „barca” neocomuniştilor, dar dacă vrea cu adevărat să construiască nu doar un partid, ci şi un curent de dreapta, atunci trebuie să înţeleagă că are de muncit, nu glumă. Partidul e ca şi „cernut” acum; oportuniştii şi cei trimişi în partid, acum sunt la ei acasă, la usl. Activiştii rămaşi sunt azi baza partidului, nu unii lideri discutabili. Ei sunt constructorii dreptei şi tot ei trebuie ca mâine, la Congres să schimbe mai mulţi lideri ai partidului. Este momentul ca MRU să se impună în partidul condus azi ineficient. El are tinereţea, inteligenţa şi determinarea de a conduce construcţia viitoare. De concizia lui, de simţul său politic excepţional are nevoie azi PDL. Munca va fi grea, nu atât că ea se va duce în opoziţie, ci pentru că e deosebit de greu să construieşti o soluţie de dreapta într-o ţară profund contaminată, de peste o sută de ani, de idei comuniste.

Ieri nu au câştigat comuniştii, ci ideile lor lipsite de conţinut, dar pe care nu s-a deranjat nimeni să le devoaleze la momentul potrivit. Ce va urma va fi cumplit, deşi sper să mă înşel. O economie naţională înconjurată din toate părţile de economii falimentare este una supusă unor presiuni formidabile. În aceste condiţii, o putere comunistoidă este de-a dreptul bomboana pe coliva economiei româneşti. În condiţii de criză internă, românii nu mai sunt interesaţi de dreapta sau de stânga, ci de acelaşi lucru pentru care i-au adus pe comunişti la putere: burta. Este votul pe care ei l-au dat ieri, când nu stânga a câştigat şi nici dreapta n-a pierdut. De ani de zile, „burta” hotărăşte soarta alegerilor; pe ea n-o interesează nici viitorul ţării, nici al Justiţiei, nici democraţia şi nici celelalte „prostii” similare. Ea se mulţumeşte cu o zeamă lungă aşa-zis social-liberală şi cu o tocăniţă de cartofi fără cartofi, dar cu multă pâine. Dacă a umplut „foalele”, românul e mulţumit; cu creierul odihnit e oricum...

Aici trebuie să iasă în arenă Dreapta. Trebuie să iasă „la bătaie” şi să stimuleze inteligenţa tot mai vagă, în ultima vreme, a românilor. Nu, românii nu sunt nişte trădători de ţară, chiar dacă au votat unii, nu susţin infractorii, chiar dacă ieri au adus aşa ceva în scaune de primar şi detesta minciuna, chiar dacă le-au plăcut vorbele înşelătoare susurate de comunişti. Românii suferă de mobilizare; nimeni nu i-a mobilizat, nimeni nu le-a explicat şi tot nimeni nu i-a îndrumat către valori reale româneşti, nu neapărat unele de dreapta. Până la urmă, o dreaptă românească n-are nişte valori diferite de cele pe care romanii le au de sute de ani. Dreapta nu trebuie să facă decât să le arate că ţara s-a construit pe câteva principii de bază, istorice pot spune: Dumnezeu, Ţară şi Popor. Aceste valori fundamentale stau la baza României moderne.

În acest moment, ţara este condusă de comunişti, indiferent ce ar putea susţine alţii. Ei sunt, fundamental, complet atei, dovadă şi uriaşele porcării pe care le devarsă fără încetare, minciunile cinice cu care au împuiat capul populaţiei şi ticăloşiile pe care le-au pus şi le pun la cale în continuare. „Ţara” nu este pentru ei o prioritate, ci doar pretextul ideal pentru ca sub acoperirea vorbelor goale să-şi ducă la capăt planurile lor ticăloase. Comuniştii sunt trădători de ţară, altfel liderii lor n-ar fi cerut în Parlamentul European sancţionarea României. Poporul? Pentru comunişti, poporul e doar turma de oi dusă la tăiere şi, o dată la 4 ani – „periată”. Le-a păsat lor de pensionari sau de sărmani? Nu. I-a interesat că profesorii aveau salarii mici? Nu. Dar de copii au fost preocupaţi? Niciodată. Poporul nu contează pentru cei interesaţi doar de puterea politică şi economică puse în slujba intereselor de grup, ale lor şi ale clienţilor lor politici. Aşadar, valorile naţionale, cele care au asigurat permanenta românilor ca „insulă de latinitate într-o mare slavă” sunt călcate în picioare de către comunişti. Instinctiv, românii vor sancţiona asta, dar niciodată dacă vor fi lăsaţi de capul lor, fără o coordonare de dreapta.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu