Un simbol al dictaturii: “botniţa lui Iohannis”

Ieri, 22 aprilie, la televizor apărea o fantomă cu botniţă: era chiar preşul cotrocenian, pregătit să ne anunţe populist şi cabotin, vestea cea „mare”, cu 22 de zile înainte şi anume, că din 15 mai vom putea să ieşim din casă fără declaraţie. Bucuria că şi românii vor ajunge la nivelul ţărilor unde există stare de urgenţă normală, a provocat o euforie uşor de înţeles. Românii au fost singurii europeni care au fost nevoiţi să suporte nişte decizii cretine şi lipsite de logică, hotărâri care au apăsat psihologic întreaga populaţie. Anunţul prezidenţial în avanpremieră, a fost urmat de elemente care ne arată clar că dictatura păcălicilor, odată instalată, nu se va lăsa uşor clintită: dacă românii vor putea să se mişte ceva mai liberi, pentru a nu slăbi presiunea psihologică, dictatura a stabilit că „până la anul”, oamenii sunt obligaţi să poarte măşti, în spaţiile închise şi în transportul în comun.

Bine, dar obligativitatea botniţei, inexistentă în perioada dură a stării de urgenţă, nu poate exista decât în situaţia... continuării stării deurgenţă! Altminteri, obligativitatea nu ar putea fi impusă, decretele de instituire şi de continuare a stării de urgenţă nefiind susţinute de o lege adoptată în Parlament, care să stabilească limitele restrângerii drepturilor fundamentale şi nici componentele tehnice ale stării de urgenţă, cum ar fi putut să fie portul obligatoriu sau nu, al botniţei iohaneziene. Cum ne aflăm în plină dictatură a măscăricilor, preşul cotrocenian nu a prezentat niciun studiu medical, care să prevadă obligativitatea purtării de botniţă, totul rezumându-se la legea bunului plac cotrocenian şi nu doar. Dar, dacă altă lege nu-i susţine obligativitatea, ceva tot s-a întrezărit, dincolo de discursul mieros şi ipocrit: toate restricţiile de până acum, impuse de ordonanţe militare semnate de civilul Vela, se păstrează nemodificate, singura prevedere schimbată fiind „lesa” lăsată liberă pe timpul zilei (noaptea, încă nu ştim dacă se va păstra interdicţia de circulaţie). Cum toate celelalte restricţii se păstrează şi după 15 mai, devine indubitabil că şi starea de urgenţă va continua. Aşadar, primul măscărici al guvernului, vietate cunoscută prin nestăpânirea termenilor, minte cu largheţe, atunci când declară că „starea de urgenţă nu va continua”.

Din discursurile celor doi arlechini ai dictaturii, Plavannis şi Organ, a mai reieşit ceva ce nu poate exista nicăieri în lumea civilizată, ci doar în ţările dominate de dictaturi: „botniţa lui Iohannis”, repet, obligatorie, trebuie cumpărată, nu e gratuită, ca în Austria, bunăoară. Şi banii pe care guvernul de marionete, i-a afectat covidului, pe ce s-au dus? Cum este posibil, ca un guvern să bage mâna în buzunarul cetăţeanului, obligându-l să cumpere ce vrea acel guvern? Suntem în faţa unei dictaturi stupide, aberante, una care nu poartă aparenţa unei dictaturi clasice, dar cu atât mai periculoasă. Spun asta şi din cauza ideilor vehiculate în spaţiul public, de către diverşi reprezentanţi ai dictaturii, de care ea nu s-a dezis decât formal. Printre ei, chiar primul baladist al guvernului, cel care avansează posibilitatea internării în hoteluri (pentru început?) a „asimptomaticilor”covidieni, categorie foarte întinsă, în ea putând fi incluşi, de la cetăţenii răciţi şi până la bolnavii de cancer în faza terminală.

Un subiect deloc atins de actuala dictatura, este cel al suspendării drepturilor omului, ca urmare a derogării declarate de Statul român, de la prevederile art.15 din Convenţia Drepturilor Omului. Pe furiş, dictatura ne-a privat de drepturi fundamentale, atât prin derogarea pomenită, cât şi prin încălcarea Constituţiei, de către preşul cotrocenian, cel care a stipulat în decrete, prevederi generale, care ar fi trebuit strict delimitate într-o lege. Ca urmare, fără a exista  limită a restrângerilor, ele anulează integral acele drepturi şi libertăţi. Cum era de aşteptat, nici în ultimul său discurs, preşul cotrocenian nu a făcut vreo referire la acest subiect de maximă importanţă, cel mai bun semn că dictatura se continuă, în timp ce drepturile omului rămân în aer, „cel puţin până anul viitor”.

Read More

Cinci săptămâni luaţi în balon

   Cu largul concurs al „opozanţilor” psd, aripa liberală a Partidului îşi continuă dictatura de mucava. Aşadar, ne aşteaptă încă patru săptămâni de izolare... Totuşi, să vedem ce rezolvă această izolare, ca să înţelegem raţiunile pentru care ea este impusă, deşi duce la decesul economiei.

Prima tara izolaţionista a fost Italia, efectele izolării fiind zero. Dar la noi? După patru săptămâni, numărul îmbolnăvirilor declarate creşte, şi la fel contabilitatea mortuară. Şi ce face dictatura, ce face Ministerul Sănătăţii, în timp ce noi suntem la izolare? Care sunt operaţiunile militare şi medicale, pe frontul luptei cu „virusul ucigaş” care n-a omorât pe nimeni? Măşti, combinezoane, amenzi... Atât! Şi pentru atâta „stat acasă!”? Pentru atât ni s-au luat majoritatea drepturilor fundamentale? Suntem într-o piesă proastă şi încă nu ne dăm seama.

Lumea medicală accepta că virusul gripei asiatice, covidul, există acolo de zeci de ani, atât în China şi Rusia, cât şi în Japonia, Coreea şi Vietnam. În toată această perioadă, deloc scurtă, virusul a rămas în Asia, în fiecare an primind câte un indicativ numeric, cel de acum fiind Covid19, pentru că sezonul a început anul trecut. Aşa cum era de aşteptat, virusul a stat bine în Asia, pentru că el recunoaşte ADN-ul sau/şi ARN-ul rasei galbene. Un caucazian sau un negru nu ar fi recunoscut, iar vizitatori în perioadele de epidemie, au primit toate aceste ţări, fără ca ei să fie afectaţi. Pe de altă parte, China, Rusia şi Japonia au pe piaţa medicamente anti-coronavirus, Arbidol – primele şi Favipiravir – ultima. Ca urmare, cu atât mai puţin putea fi posibil că virusul să „evadeze” de pe continent.

„Covidul e un virus ucigaş, cu un grad de propagare fără seamăn”, spun politrucii romani, susţinuţi de medici aserviţi. Cu toate astea, morţile raportate la noi au avut cu totul alte cauze, multe raportări fiind făcute după moartea pacienţilor. Virulenta sa, atacul ucigaş asupra plămânilor etc. nu sunt prezente la niciunul dintre cei decedaţi de cancer, infarct, diabet morbid, hemoragii etc. Cu toate astea, preşul cotrocenian repetă obsesiv „staţi acasă”, deşi măsură nu a produs efecte nicăieri pe mapamond.

La jumătatea lui decembrie 2019, era gata bugetul pentru 2020, în el fiind prezenţa o bizarerie financiară şi nu numai: guvernul Organ, lua de la Sănătate, aceeaşi sumă pe care o adăugă Armatei. Toată lumea s-a mirat, ştiut fiind că Sănătatea era deja în mare suferinţă, din spitale lipsind chiar necesarul elementar. Guvernul Organ a făcut o greşeală gravă, descalificanta sau el a premeditat criminal ceea ce azi ne ţine izolaţi? Cei mai scrupuloşi vor motiva diverse raţiuni ce ar putea sta la baza deciziei şi ar putea chiar să aibă dreptate sau măcar să sădească o controversă, dacă nu ar fi existat şi altceva...

În 26 februarie, Klaus Plavannis convoacă de urgenţă CSAT. După şedinţă, a ieşit să spună populaţiei că „nu avem niciun caz de coronavirus, repet, niciun caz de coronavirus”, dar că este teribil de „îngrijorat” şi alte bălării, care au determinat populaţia să ia cu asalt magazinele alimentare. Câteva zile mai târziu şi cu puţin timp înainte de a declara starea de urgenţă, preşul şi-a anunţat intenţia declarării stării de urgenţă, urmată de o nouă invazie a magazinelor. Am spus atunci că suntem în faţa a două tentative reuşite de a sădi panică. Foarte repede, pe 16 martie, declaraţia prezidenţială şi decretul semnat fac referire la „hotărârea nr.30/2020, care a decis instituirea stării de urgenţă”. Astfel, înţelegem că nu doar guvernul a tăiat de la Sănătate, dând acei bani la Apărare, ci şi preşul şi decidenţii CSAT au hotărât să existe o stare de urgenţă, în absenţa forţei majore care s-o impună. Într-un cuvânt – premeditare!

Întrebări covidiene? O grămadă... Răspunsuri? Deloc. Cu toate astea, voi pune acele întrebări, chiar dacă ele rămân retorice. De ce avem stare de urgenţă instalată când erau raportate 300 de infectaţi, când aveam, în acelaşi moment, peste 2100 de cazuri de gripă? Aceeaşi gripă care anul trecut a produs 187 de morţi chiar de gripă, nu cum sunt cei „covidieni”. De ce sunt „un pericol mortal” cei 7000 de „infectaţi”, dar nu şi cei 57.000 de pacienţi cu gripă şi alte infecţii respiratorii severe, aşa cum reiese din ultimul raport al Ministerului Sănătăţii? Să spunem şi ca un alt raport referitor la gripă şi afecţiunile similare, nu a mai fost publicat după 16 martie.

Read More