„Viaţa nu va mai fi la fel”

Cu toţii am auzită această idee, deseori obsedant, dar cred că nu mereu am înţeles-o cu adevărat. După ce a trecut cutremurul din 4 martie 1977 şi după ce au fost înlăturate efectele sale tragice, viaţa a revenit la normal, la aceeaşi normalitate anterioară cutremurului. În general, doar războaiele mondiale au schimbat viaţa europenilor, uneori drastic, alteori neînsemnat, în funcţie de popor. De această dată, lucrurile nu stau deloc la fel... Nu avem parte de un război mondial şi nici de o calamitate naţională, ci de... previziuni certe! Contradicţia în termeni ascunde un plan, atent pus la punct, deşi prea transparent pentru unul făcut profesionist.

Manipularea nu se bazează pe prostie, ci pe lipsa de informare premeditată. Astfel apare întrebarea,  justificată, „de ce viaţa n-ar fi la fel ca înainte”, dacă tot dispar cauzele care au dus la schimbarea ei? Aici avem noutatea... Chiar dacă preşul cotrocenian nu e Mafalda şi nici sluga sa baladistă nu e, totuşi ei se bazează pe ceva, pentru a propovădui schimbarea ireversibilă, acea schimbare inexistentă în istoria planetei, cel puţin nu brusc. O idee strecurată sau scăpată de propaganda de Partid, spune că această criză pseudo-sanitară se va termina, atunci când or să dispară cazurile de covid! Dar e posibil aşa ceva? Fireşte că nu, pentru că omul nu a reuşit să elimine răceala, viroza, gripa sau pmeumoniile din reţetarul naţional şi universal. Pe asta se şi bazează noile Mafalde, propovăduitoare a „sănătăţii naţionale”: ca niciodată răcelile nu or să dispară, deci ei sunt liberi să instaureze o „nouă ordine” naţională, de inspiraţie moscovită. Ştiu, pare halucinant, la o primă vedere, dar la a doua – nu mai e deloc aşa...

Ilegala stare de urgenţă, printre altele, a pus în prim plan o interdicţie de nimeni explicată şi neînţeleasă: între orele 22 şi 6 dimineaţa, circulaţia persoanelor este interzisă. De ce? De ce acel interval orar are un alt statut decât restul zilei? Nu a spus nimeni, tot aşa cum nimeni în Europa nu a mai făcut o asemenea restricţie, în afară de câteva dintre ţările foste sovietice. Nimic nu e întâmplător... O astfel de restricţie nocturnă este strict apanajul dictaturilor de tip sovietic, care însoţeşte o stare de urgenţă declarată naţional şi prezenţa în alte ţări europene, doar în situaţia declarării stării de război în acea ţară. La noi, „inamicul” e inventat, pentru ca dictatura să se permanentizeze, fără a elimina presiunea pusă pe organismul social. Pentru un popor debil, lungirea lesei dictatoriale este o adevărată „relaxare”, fără a lipsi avertizarea prezidenţială, ca oricând, lesa poate fi la fel de strânsă cum a fost anterior. Vestea „bună” e ca staff-ul dictatorial a făcut un pas înapoi, fără motiv: doar vor lungi lista motivaţiilor pentru care putem ieşi din casă.

Până la lesă, Matrioshka de la Cotroceni iese pe sticlă ca să ne spună, cu obişnuita sa aroganţă, ca după ridicarea stării de urgenţă şi până la anul (şi la mulţi ani?) „este obli-ga-tooriu” să purtăm, în spaţiile închise, „botniţa lui Iohannis”. Dar de ce în perioada izolării, timp de 2 luni, botniţa nu a fost obligatorie şi, dintr-o dată devine? Nu e greu de înţeles, cu toată lipsa de logică manifesta la prima vedere... „Botniţa lui Iohannis” nu este o necesitate imperioasă şi nu e obligatorie nici acum, în Europa. Botniţa este doar o afacere de Partid, de unde şi necesitatea obligării populaţiei de a o purta. În lunile de izolare, rezervele de care se ocupase Arahat, erau goale, deci nu se putea impune purtarea ei. Încă de la începutul stării de urgenţă, populaţia a rămas tablou în faţa unei ştiri furnizate de aparatul de propagandă: mai multe firme care aveau cu totul alte obiecte de activitate, au primit bani grei pentru  confecţiona măşti sanitare. Printre ele se număra „Romarm” , firma de stat producătoare de armament, dar care fabrica „15 milioane de măşti pe lună”, la Uzina Mecanică Dragomireşti, dar şi „Romwine Coffee srl”, societate care se ocupa de vânzarea de alcool şi tutun, cea care a primit 12,6 milioane euro, pentru a produce măşti, deşi le-a vândut la un preţ dublu. Ce are de spus ministrul Virgil Popescu, cel care a aprobat şmecheria? „Împreună facem România bine”.

O altă companie care a trecut la fabricarea de botniţe, este şi Taparo, unul dintre principalii furnizori de... mobilă pentru IKEA şi care exportă majoritatea producţiei (90%). Aflăm, deloc cu surprindere, ca Dragoş Pîslaru, fostul ministru din guvernul Cioloş este membru al Consiliului de Administraţie al Taparo şi înţelegem trecerea societăţii de la mobilă la botniţe iohaneziene. O altă companie producătoare de botniţe este Coramed, care deţine şi cel puţin o clinică, dar şi unităţi de producţie de materiale sanitare. Coramed are sediul social în Bucureşti, dar sediul administrativ este la... Sibiu. Despre firma soţilor Cosman, fostul ministru al Sănătăţii, cel plecat înapoi la Sibiu, din cauza unei prea mari apropieri de clinica finului lui Plăvannis, spunea: „Astăzi s-au produs primele 5.000 de măşti în România. Colaborăm de mulţi ani cu cei de la Coramed, de lângă Sibiu (…). Am dat libertate totală spitalelor să-şi activeze reţelele proprii de distribuţie. Noi le dăm fonduri suplimentare”, a spus Victor Costache citat de Agerpres. Cred că e lipsit de relevanţă, care sunt celelalte 5 firme producătoare de botniţe... Ceea ce rămâne important, e că banii europeni au fost „bine” direcţionaţi, clienţii politici fiind satisfăcuţi.

Privind atent, mă întreb „de ce viaţa nu va mai fi la fel”, când hoţia deja este la fel?

Read More

Perdeaua de fum a autonomiei

   Pornind de la grava afirmaţie prezidenţială „marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca să dea Ardealul ungurilor”, haideţi să vedem care sunt dedesubturile, dar şi realităţile atent acoperite în declaraţiile oficiale. Înainte de orice, afirmaţia este iresponsabilă, populistă şi vetustă, nedemnă de poziţia ocupată de emitentul ei.

Când Imperiul Austro-Ungar s-a destrămat din cauze interne, Ungaria a devenit stat independent în noiembrie 1918. Noua situaţie nu putea scăpa bolşevicilor ruşi... La Budapesta se refugiase un evreu maghiarizat din România, unde delapidase o sumă importantă şi el a fost „vârful de lance” sovietic din Ungaria. Numit la naştere Cohen, dar cu numele modificat, Bela Kun a condus revoluţia bolşevică din Ungaria şi a fost primul care a emis ideea unei „Ungarii mari”, cu pretenţii teritoriale transilvane, dar şi ceho-slovace. Armata română mobilizează 4 divizii de infanterie şi vânători de munte şi declanşează o ofensivă generală. După doar 10 zile, armata lui Bela Kun se predă, Budapesta e ocupată, iar bolşevicul se refugiază iniţial în Austria, pentru că, după un an, să ajungă la Moscova. Devine membru marcant al Komintern, până la eşecul bolşevic din Germania, din 1921, când Lenin decide că Bela Kun trebuie internat în lagăr, lucru care devine realitate abia în 1937. Un an mai târziu, Bela Kun este executat.

La câteva luni după alungarea lui Bela Kun, pe 10 septembrie 1919, la Saint Germain en Laye, orăşel la 10 km de Paris, are loc Conferinţa Puterilor învingătoare în Primul Război Mondial. Ungaria a trimis şi ea o delegaţie, condusă de contele Apony, dar ea a fost arestată şi a primit domiciliu obligatoriu, până la terminarea Conferinţei, după care a fost expulzată, deoarece reprezenta o ţară învinsă, care nu semnase pacea. Cu această ocazie, Puterile Invingaoare, printre care şi România (care a semnat tratatul cu întârziere, pe 9 decembrie) au stabilit noua împărţire a fostului Imperiu Austro-Ungar. România a primit Transilvania, Polonia a recuperat Galiţia, Italia – Fiume şi Alto-Adige, Cehia şi Slovacia s-au unit, aşa cum ceruseră, sârbii, croaţii şi slovenii au primit Muntenegru şi Voivodina, care au fost înglobate regatului lor, Austria a primit şi ea Burgenland, patru districte germanofone etc. Ungaria a semnat abia un an mai târziu, la Trianon, Pacea necondiţionată, recunoscând astfel şi noile graniţe, care ar fi rămas aceleaşi, chiar şi fără recunoaşterea Ungariei.

„Fantoma Trianonului”, atât de agitată de anumite medii de intoxicare, ca şi blamarea acelui Tratat este doar o barbologie, de nimeni tratată serios, care nici măcar nu este de inspiraţie ungurească, ci... sovietică. Stalin a pus mare preţ pe poziţia geostrategica excepţională, a României, aşa că nu a stat cu braţele în sân... În pregătirea războiului ce avea să urmeze (cel de-al Doilea), a înfiinţat în Transilvania, o asociaţie a cultivatorilor de tutun, MADOSZ (acum, udmr, dar fără cultivatori de tutun), „coloana a V-a” sovietică, de limbă maghiară şi asta s-a întâmplat doar la noi, nu şi în ţările învecinate Ungariei şi care au luat teritorii la Saint Germain. Pentru ele, Stalin a avut alte planuri. În vremurile moderne, „fantoma” iredentismului maghiar a început să fie fluturată, mai ales pentru ca Moscova să-i dea de lucru lui Ceauşescu. Complet nepregătit şi înconjurat de oameni deloc mai breji la acest capitol, el s-a mobilizat, intrând prosteşte în jocul Moscovei, prin slugile sale de la Budapesta. Totuşi, mă aşteptam ca după moartea lui Ceauşescu, să dispară prosteasca idee „ungurii vor să ne ia Ardealul”, dar m-am înşelat... Prostia a atins cote nebănuite în România, care depăşesc cu mult prostia ceauşistă. Lenin a murit, la fel şi Stalin şi Bela Kun, dar fantoma Trianonului lansată de Lenin prin gura lui Kun, iată, încă „trăieşte”, cu ajutorul aceleiaşi Moscove care a lansat-o.

Read More

Hainele preşedintelui

  Prima conferinţă de presă prezidenţială a fost o folie... Am înţeles că, deşi ne-a anunţat relaxarea, ea se va întinde toată vara, „pas cu pas”, până la declararea următoarei stări de urgenţă, anunţată şi ea indirect. În principal, discursul iniţial a fost unul electoral: „parlamentul este cel care e populist”, ne spune preşul cotrocenian, trecând sub tăcere ca fără acelaşi parlament, el nu putea declara starea de urgenţă. Fără nicio îndoială, parlamentul e de doi bani, dar nici preşul nu e mai breaz. Colaborarea lor este absolut evidentă şi cine a pierdut? Noi toţi. Preşedintele a minţit de fiecare dată când a ieşit „pe sticlă”... Întâi a semănat panica în populaţie, apoi şi-a făcut treaba, declarând inutil şi ilegal starea de urgenţă. Apoi, deşi toate ţările europene încep relaxarea, între 2 şi 5 mai, noi, care nici nu am fost atinşi de covid, comparativ cu Italia (nu avem în toată perioada, numărul de morţi declaraţi de Italia într-o singură zi), nu putem decât să acceptăm, ca oile, pseudo-relaxarea iohaneziană. Starea de urgenţă va fi înlocuită de o stare de alertă, cea care îi va permite formal să menţină suspendate drepturile omului. Aş aminti aici, tăcerea completă aşternută pe acest subiect, deloc trecută cu vederea de către Consiliul Europei, care a atras atenţia că suspendarea drepturilor omului nu are sens şi că starea de urgenţă nu motiva cererea statului român. Ca urmare, „pas cu pas”, statul poliţienesc va rămâne „luni de zile”. Singura „relaxare” va fi că vom avea voie să ieşim pe stradă, fără idioata şi inutila declaraţie.

„Viaţa noastră, a tuturor, va suferi schimbări”, spune cinic preşul cotrocenian, deloc pentru prima dată. „Până în septembrie, trebuie să găsim soluţii, pentru ca elevii să poată face pregătirea on-line” este suficient de străvezie, pentru a înţelege ce ne pregăteşte Plăvannis, la ordin, fireşte. Da, viaţa noastră nu mai poate fi aceeaşi, tocmai din cauza clicii dictatoriale, care se joacă de-a sănătatea. Dacă vom acceptao asemenea dictatură, pe nimic bazată, o dictatură de carton, ca şi „spitalele” proaspăt făcute, ne va costa mai mult decât ne imaginăm! Economia României e zdrenţe, dacă mai e ceva din ea, dar preşul îşi permite joaca de-a relansarea „pas cu pas”. Mai mult decât atât, cu cinism, anunţă cum îşi pregăteşte următoarea stare de urgenţă!

Suntem în faţa unui fals grosolan, cu morţi declaraţi de covid, deşi ei au avut alte cauze ale morţii, cu discriminarea seniorilor, în numele unei ipocrite griji dictatoriale. Fals este şi Plăvannis, cel care aducea în sprijinul minciunilor sale, „argumentul” că Franţa „a deschis experimental şcolile” într-o provincie, unde au crescut brusc cazurile de covid. Ministrul Educaţiei din Franţa a negat ferm aserţiunea, spunând că aşa ceva nu se poate, iar şcolile se vor deschide abia pe 11 mai. Minciuna stă cu preşedintele la masă în permanenţă... Suntem cea mai oprimată ţară europeană, în aceste luni de izolare, miliţienii prezidenţiali împrăştiind un număr halucinant de amenzi. Ce are de spus preşul, apropo de acest subiect? „Să fim mândri de poliţişti”... Abuzurile miliţiei aservite dictaturii sunt nenumărate, dar nimeni nu se ridică împotriva unui asemenea tratament incompatibil cu o ţară europeană. Toată lumea stă şi acceptă oprimarea, izolarea inutilă şi abuzivă, discriminările şi joacă de-a economia etc. În faţă oricărei întrebări, preşul are un răspuns standard: populismul psd este de vină, pentru orice. Despre hoţia guvernamentală – nicio vorbă, despre încălcările ordonanţelor, chiar de către cei care le-au emis – linişte!, despre contractele date preferenţial, fără licitaţie, unor firme care au alte obiecte de activitate – batista pe ţambal etc. Rezerva sanitară era goală, spune el, dar uită să menţioneze că Arahat organiza licitaţiile pentru ele. Lista ilegalităţilor e mult prea lungă...

Aşa cum am spus încă de la începerea stării de urgenţă, tot jocul prezidenţial şi guvernamental are un scop principal şi mai multe secundare, dar deloc lipsite de importanţă. Cel principal este şi va fi, păstrarea suspendării drepturilor omului, controlul discreţionar al populaţiei şi împiedicarea ei de a mişca, altfel decât vor slugile puse de Moscova pentru a exercita formal dictatura, o dictatură de bâlci, care ridică tensiunea socială şi pe care nimeni n-o tratează serios. Nu vom avea destulă libertate, încât să putem protesta, dar vom avea obligativitatea de a cumpăra „botniţele lui Iohannis” şi de a le purta, atât cât vrea echipa decisă pentru a implementa dictatura. Nu cred că există pe planetă, un popor mai înapoiat decât al nostru, pentru că o asemenea obligativitate nu poate exista nici în ţările africane cele mai înapoiate. De ce? Pentru că în Africa, în bantustane, bunul simţ s-a păstrat.

Read More

Teoria covidiana pentru toți

   În anul 1925, apărea pe scena politică europeană, un individ cu serioase probleme psihice, influențat  de marxism, în principal, dar și de tot felul de curente socialiste și anarhiste. Se numea Adolf Hitler și devenise șeful unui minuscul partid comunist, atât de mic, încât nu reușea să umple berăria Loewenbrau. Cine l-a împins în față și cine l-a ajutat să ia puterea? Stalin... Cel mai mare criminal din istorie, avea nevoie ca în peisajul european să se afirme un "băiat rău", așa că l-a promovat pe Hitler. Întâi extrem de discret, apoi pe față, Stalin a făcut totul pentru a ajuta Germania și, implicit, pe Hitler. Că asta a însemnat genocidul ucrainenilor, nu l-a încurcat pe Stalin. Milioane de tone de grâne au luat drumul Germaniei, care începea să se redreseze. Și din punct de vedere politic, Hitler a fost inițial comunist, dar această scurtă perioadă a fost repede ascunsă. Așa s-a născut național-socialismul german, ca o variantă națională, a bolsevismului internaționalist. Imediat, Hitler a și început să-l copieze pe Stalin, tot așa cum i-a copiat și dictatura. Stalin omora categorii sociale întregi, în special intelectuali și clasa de mijloc, Hitler s-a fixat pe evrei, ca doi criminali care se simțeau bine unul cu altul. Încet, "consilierii sovietici" i-au instruit pe kamarazii lor germani, așa că gulagurile din urss, au cunoscut o variantă germană: lagărele de concentrare. Au atacat nemții Polonia? Au atacat-o și rușii. Turnurile de control germane sprijineau aviația rusă, în orice agresiune, iar flota germană folosea bazele navale rusești. Au fost ani negri pentru toată Europa, silită să execute un balet de urși. Fraternitatea s-a terminat brusc și ciudat: deși nu avea rost, Germania a atacat urss, nu înainte ca ambele țări să se indestuleze teritorial. Până atunci, cei doi demenți acționasera identic, dar Stalin a avut grijă să nu iasă el în evidență, ci doar Hitler. Aproape incredibil, o țară de mai multe ori agresoare, urss, devenea... un "model" al rezistentei împotriva fascismului. Nimeni nu-și mai amintea că agresiunile sale fuseseră "motivate" de o așa-numită "luptă împotriva fascismului evreiesc". Ce a urmat, în general se știe... Odată intrate în jocul lui Stalin, SUA și Marea Britanie au fost obligate să accepte dominația lui Stalin, care a ocupat jumătate din Europa, până în ziua de azi, din nefericire. Și ce legătură are asta cu covidul? Putin îl adoră public pe Stalin.

Read More

Un simbol al dictaturii: “botniţa lui Iohannis”

Ieri, 22 aprilie, la televizor apărea o fantomă cu botniţă: era chiar preşul cotrocenian, pregătit să ne anunţe populist şi cabotin, vestea cea „mare”, cu 22 de zile înainte şi anume, că din 15 mai vom putea să ieşim din casă fără declaraţie. Bucuria că şi românii vor ajunge la nivelul ţărilor unde există stare de urgenţă normală, a provocat o euforie uşor de înţeles. Românii au fost singurii europeni care au fost nevoiţi să suporte nişte decizii cretine şi lipsite de logică, hotărâri care au apăsat psihologic întreaga populaţie. Anunţul prezidenţial în avanpremieră, a fost urmat de elemente care ne arată clar că dictatura păcălicilor, odată instalată, nu se va lăsa uşor clintită: dacă românii vor putea să se mişte ceva mai liberi, pentru a nu slăbi presiunea psihologică, dictatura a stabilit că „până la anul”, oamenii sunt obligaţi să poarte măşti, în spaţiile închise şi în transportul în comun.

Bine, dar obligativitatea botniţei, inexistentă în perioada dură a stării de urgenţă, nu poate exista decât în situaţia... continuării stării deurgenţă! Altminteri, obligativitatea nu ar putea fi impusă, decretele de instituire şi de continuare a stării de urgenţă nefiind susţinute de o lege adoptată în Parlament, care să stabilească limitele restrângerii drepturilor fundamentale şi nici componentele tehnice ale stării de urgenţă, cum ar fi putut să fie portul obligatoriu sau nu, al botniţei iohaneziene. Cum ne aflăm în plină dictatură a măscăricilor, preşul cotrocenian nu a prezentat niciun studiu medical, care să prevadă obligativitatea purtării de botniţă, totul rezumându-se la legea bunului plac cotrocenian şi nu doar. Dar, dacă altă lege nu-i susţine obligativitatea, ceva tot s-a întrezărit, dincolo de discursul mieros şi ipocrit: toate restricţiile de până acum, impuse de ordonanţe militare semnate de civilul Vela, se păstrează nemodificate, singura prevedere schimbată fiind „lesa” lăsată liberă pe timpul zilei (noaptea, încă nu ştim dacă se va păstra interdicţia de circulaţie). Cum toate celelalte restricţii se păstrează şi după 15 mai, devine indubitabil că şi starea de urgenţă va continua. Aşadar, primul măscărici al guvernului, vietate cunoscută prin nestăpânirea termenilor, minte cu largheţe, atunci când declară că „starea de urgenţă nu va continua”.

Din discursurile celor doi arlechini ai dictaturii, Plavannis şi Organ, a mai reieşit ceva ce nu poate exista nicăieri în lumea civilizată, ci doar în ţările dominate de dictaturi: „botniţa lui Iohannis”, repet, obligatorie, trebuie cumpărată, nu e gratuită, ca în Austria, bunăoară. Şi banii pe care guvernul de marionete, i-a afectat covidului, pe ce s-au dus? Cum este posibil, ca un guvern să bage mâna în buzunarul cetăţeanului, obligându-l să cumpere ce vrea acel guvern? Suntem în faţa unei dictaturi stupide, aberante, una care nu poartă aparenţa unei dictaturi clasice, dar cu atât mai periculoasă. Spun asta şi din cauza ideilor vehiculate în spaţiul public, de către diverşi reprezentanţi ai dictaturii, de care ea nu s-a dezis decât formal. Printre ei, chiar primul baladist al guvernului, cel care avansează posibilitatea internării în hoteluri (pentru început?) a „asimptomaticilor”covidieni, categorie foarte întinsă, în ea putând fi incluşi, de la cetăţenii răciţi şi până la bolnavii de cancer în faza terminală.

Un subiect deloc atins de actuala dictatura, este cel al suspendării drepturilor omului, ca urmare a derogării declarate de Statul român, de la prevederile art.15 din Convenţia Drepturilor Omului. Pe furiş, dictatura ne-a privat de drepturi fundamentale, atât prin derogarea pomenită, cât şi prin încălcarea Constituţiei, de către preşul cotrocenian, cel care a stipulat în decrete, prevederi generale, care ar fi trebuit strict delimitate într-o lege. Ca urmare, fără a exista  limită a restrângerilor, ele anulează integral acele drepturi şi libertăţi. Cum era de aşteptat, nici în ultimul său discurs, preşul cotrocenian nu a făcut vreo referire la acest subiect de maximă importanţă, cel mai bun semn că dictatura se continuă, în timp ce drepturile omului rămân în aer, „cel puţin până anul viitor”.

Read More

Imigraţia din lumea arabă

Pentru o mai bună înţelegere să luăm la întâmplare un lot de 500 de imigranţi legali şi cca. 1.500 ilegali, veniţi cu hârtii falsificate luate de la cei ajunşi legal sau pur şi simplu fără hârtii, dar introduşi în ţară de către călăuzele care îi aduc din insulele greceşti, prin Bulgaria sau Serbia, prin corupţie sau prin alte mijloace. Odată ajunşi în România, imigranţilor trebuie să li se asigure exact acele condiţii pe care le-a stabilit UE şi pe care nici românii nu le au: asistenţă socială ca la ei acasă, muncă – la fel, drepturi peste drepturi şi pretenţii peste pretenţii. Nu, nici unul dintre cei 2.000 de imigranţi nu vor mişca un deget pentru a presta o activitate, alta decât cea infracţională. Cum din masa mare de imigranţi de care UE vrea să scape fac parte şi magrebienii, să adăstăm un pic asupra mentalităţii lor colective.

Percepţia lor democratică e diferită de a noastră, chiar complet diferită: pentru ei, democraţia este acea formă de organizare perfectă, unde primeşti bani fără să munceşti. Dacă îi pui la muncă, strigă imediat „dictatură!”, dacă nu le dai să mănânce – ies în stradă etc. Munca e o ruşine la maghrebieni, aşa că extrem de puţini îşi vor căuta un loc de muncă, în general cei cu studii, adică și mai puţini. Majoritatea lor sunt analfabeţi, incapabili să înţeleagă chiar şi un text simplu în arabă, franceză sau, mai rar chiar, în engleză. Pe aceşti analfabeţi va trebui să-i înveţe cineva limba româna, dar cine și cum?

O parte a lor, deloc de ignorat, o reprezintă femeile însărcinate. Ele vor naşte pe teritoriul României, deci copiii rezultaţi vor primi cetăţenie romană şi, pe cale de consecinţă, la fel părinţii lor. Povestea cu găzduirea temporară este doar o minciună uriaşă cu care un guvern iresponsabil adoarme bănuielile unei populaţii neinformate. După ce femeile însărcinate au născut, dar şi cele care nu vin însărcinate, pot să nască minim doi copii, doar pentru a cere, în calitatea lor de cetăţeni români, ajutoare sociale şi concedii de maternitate. Cum nu vor rămâne aici doar doi ani, ele vor naşte până se vor satura şi banii statului le vor veni, aşa cum a păţit şi Germania cu imigranţii turci şi nu numai. Aşadar, iată o primă problemă despre care guvernul nu suflă o vorbă.

Că maghrebienii fug de muncă n-o spun doar eu, ci o spun şi egiptenii şi o ştiu toţi în ţările din Golful Persic, unde găsim imigranţi economici marocani, dar nu şi tunisieni sau algerieni (de libieni nici nu se pune problema, pentru că ei primeau bani de la Gaddhafi... ca să NU muncească). Ei îşi vor lua banii de la guvern, dacă nu vor mai primi, vor ieşi în stradă cu toţii, la grămadă cei legali cu cei ilegali, cei care au primit cu aceia care n-au primit. Dacă vor consuma mai mult decât pot primi, îşi vor da fetele minore contra cost şi vor creşte infracţionalitatea, şi aşa scăpată de sub control la noi. Doar o parte a lor, deloc de neglijat, vor adera la mişcări teroriste, care îi vor trimite să-şi dea viaţa pentru Profet şi Islam. Sigur, nu toţi musulmanii sunt automat terorişti, dar terorismul islamic îşi recrutează „soldaţii” chiar din rândurile analfabeţilor. De ce? Pentru că lor li se poate spune că în Coran scrie orice. Câţi s-ar mai detona dacă ar şti că a ucide e un păcat capital şi în Islam, iar că sinuciderea le refuza mântuirea? Spune cineva că în Libia sunt peste 140 de triburi, organizate în câteva confederaţii tribale, care confederaţii se bat orbeşte pe unde se prind? Dar ca şi în Tunisia, nu o singură dată a fost declarată starea de necesitate, pentru că două triburi s-au încăierat, lăsând în urma morţi şi răniţi? Şi de ce s-au încăierat? Pentru că guvernul a angajat profesori doar dintr-un trib, nu şi din celălalt.

Nu, imigranţii nu vor să vină în România, ci în Europa de Vest, dar, dacă bogata Europă îi refuza pe unii dintre ei, nici România nu e de lepădat, că doar e ţara comunitară... Cu paşaportul românesc în buzunar, imigrantul maghrebian devine... român şi european, apoi va pleca la fraţii din lumea interlopă din Franţa, Italia sau Germania, ţările respective vor vocifera că... „românii să se întoarcă în ţara lor” etc. Şi tot amărâţii de nativi români vor trage ponoasele. Pare cunoscut modelul, nu? Ştie cineva ce înseamnă „protest” la arabi? Nicidecum termenul nu are acelaşi înţeles că la români... Arabii care „protestează”, încep cu scandări, dar repede trec la vandalizări, incendieri şi alte violenţe; spune-le acestor sălbatici să protesteze doar două ore, după care să plece acasă...

Deloc lipsită de interes e mentalitatea tribală a maghrebienilor, dar şi a arabilor, în general. Tribul, la toţi magrebienii, e mai important decât familia. Ce spune comunitatea ocupa primul loc în preocupările unui magrebian. El nu-şi iubeşte familia, pentru că pur şi simplu nu iubeşte. În limbajul obişnuit, „a iubi” nu există, oricât ar părea de paradoxal. Mama nu-şi iubeşte copiii, nici copiii – părinţii, cu atât mai puţin o femeie să iubească un bărbat sau invers. Căsătoriile se fac pentru bani, de multe ori căsătoria fiind „afacerea” vieţii unui bărbat. Familia lui îi cumpără o soţie, iar asta îi poate asigura o viaţă decentă, dacă ea e muncitoare. Aşadar, frumuseţea nu contează pentru o căsătorie, ci doar hărnicia femeii; în rest poate fi urâtă ca sărăcia, că va fi o „partidă” valoroasă.

Sigur, cineva poate spune că astea sunt futilităţi, irelevante când vorbim despre imigrare, dar nu e deloc aşa... Sunt doar câteva tuşe care descriu populaţii planificate a veni în România, aducând cu ele acel „ev mediu” în care trăiesc. România este pregătită să-i primească? Nu! Cine îşi asumă efectele pe termen mediu şi lung? Nimeni... Tele-vizuinile ne vorbesc siropos, ipocrit şi cretinel despre „omenie”, „ospitalitate” şi altele asemenea, dar nimeni nu spune de ce ar trebui să „omenim” pe viaţă nişte analfabeţi veniţi de departe, de ce ar trebui să fim „ospitalieri” cu nişte paraziţi de altă origine, în condiţiile în care guvernul nu e capabil să asigure minime condiţii tocmai nativilor români. Şi dacă am luat ca „etalon” un grup de 2.000 de arabi, gândiţi-vă cum va arăta ţara cu 30-50.000, din care doar 2.000 legali, pentru început.

Read More

Cinci săptămâni luaţi în balon

   Cu largul concurs al „opozanţilor” psd, aripa liberală a Partidului îşi continuă dictatura de mucava. Aşadar, ne aşteaptă încă patru săptămâni de izolare... Totuşi, să vedem ce rezolvă această izolare, ca să înţelegem raţiunile pentru care ea este impusă, deşi duce la decesul economiei.

Prima tara izolaţionista a fost Italia, efectele izolării fiind zero. Dar la noi? După patru săptămâni, numărul îmbolnăvirilor declarate creşte, şi la fel contabilitatea mortuară. Şi ce face dictatura, ce face Ministerul Sănătăţii, în timp ce noi suntem la izolare? Care sunt operaţiunile militare şi medicale, pe frontul luptei cu „virusul ucigaş” care n-a omorât pe nimeni? Măşti, combinezoane, amenzi... Atât! Şi pentru atâta „stat acasă!”? Pentru atât ni s-au luat majoritatea drepturilor fundamentale? Suntem într-o piesă proastă şi încă nu ne dăm seama.

Lumea medicală accepta că virusul gripei asiatice, covidul, există acolo de zeci de ani, atât în China şi Rusia, cât şi în Japonia, Coreea şi Vietnam. În toată această perioadă, deloc scurtă, virusul a rămas în Asia, în fiecare an primind câte un indicativ numeric, cel de acum fiind Covid19, pentru că sezonul a început anul trecut. Aşa cum era de aşteptat, virusul a stat bine în Asia, pentru că el recunoaşte ADN-ul sau/şi ARN-ul rasei galbene. Un caucazian sau un negru nu ar fi recunoscut, iar vizitatori în perioadele de epidemie, au primit toate aceste ţări, fără ca ei să fie afectaţi. Pe de altă parte, China, Rusia şi Japonia au pe piaţa medicamente anti-coronavirus, Arbidol – primele şi Favipiravir – ultima. Ca urmare, cu atât mai puţin putea fi posibil că virusul să „evadeze” de pe continent.

„Covidul e un virus ucigaş, cu un grad de propagare fără seamăn”, spun politrucii romani, susţinuţi de medici aserviţi. Cu toate astea, morţile raportate la noi au avut cu totul alte cauze, multe raportări fiind făcute după moartea pacienţilor. Virulenta sa, atacul ucigaş asupra plămânilor etc. nu sunt prezente la niciunul dintre cei decedaţi de cancer, infarct, diabet morbid, hemoragii etc. Cu toate astea, preşul cotrocenian repetă obsesiv „staţi acasă”, deşi măsură nu a produs efecte nicăieri pe mapamond.

La jumătatea lui decembrie 2019, era gata bugetul pentru 2020, în el fiind prezenţa o bizarerie financiară şi nu numai: guvernul Organ, lua de la Sănătate, aceeaşi sumă pe care o adăugă Armatei. Toată lumea s-a mirat, ştiut fiind că Sănătatea era deja în mare suferinţă, din spitale lipsind chiar necesarul elementar. Guvernul Organ a făcut o greşeală gravă, descalificanta sau el a premeditat criminal ceea ce azi ne ţine izolaţi? Cei mai scrupuloşi vor motiva diverse raţiuni ce ar putea sta la baza deciziei şi ar putea chiar să aibă dreptate sau măcar să sădească o controversă, dacă nu ar fi existat şi altceva...

În 26 februarie, Klaus Plavannis convoacă de urgenţă CSAT. După şedinţă, a ieşit să spună populaţiei că „nu avem niciun caz de coronavirus, repet, niciun caz de coronavirus”, dar că este teribil de „îngrijorat” şi alte bălării, care au determinat populaţia să ia cu asalt magazinele alimentare. Câteva zile mai târziu şi cu puţin timp înainte de a declara starea de urgenţă, preşul şi-a anunţat intenţia declarării stării de urgenţă, urmată de o nouă invazie a magazinelor. Am spus atunci că suntem în faţa a două tentative reuşite de a sădi panică. Foarte repede, pe 16 martie, declaraţia prezidenţială şi decretul semnat fac referire la „hotărârea nr.30/2020, care a decis instituirea stării de urgenţă”. Astfel, înţelegem că nu doar guvernul a tăiat de la Sănătate, dând acei bani la Apărare, ci şi preşul şi decidenţii CSAT au hotărât să existe o stare de urgenţă, în absenţa forţei majore care s-o impună. Într-un cuvânt – premeditare!

Întrebări covidiene? O grămadă... Răspunsuri? Deloc. Cu toate astea, voi pune acele întrebări, chiar dacă ele rămân retorice. De ce avem stare de urgenţă instalată când erau raportate 300 de infectaţi, când aveam, în acelaşi moment, peste 2100 de cazuri de gripă? Aceeaşi gripă care anul trecut a produs 187 de morţi chiar de gripă, nu cum sunt cei „covidieni”. De ce sunt „un pericol mortal” cei 7000 de „infectaţi”, dar nu şi cei 57.000 de pacienţi cu gripă şi alte infecţii respiratorii severe, aşa cum reiese din ultimul raport al Ministerului Sănătăţii? Să spunem şi ca un alt raport referitor la gripă şi afecţiunile similare, nu a mai fost publicat după 16 martie.

Read More

România învierii "bine" făcute

Rar mi-a fost dat să văd, un cuplu de pafaristi, mai dăunător decât cel format de Plăvannis și Organ, acești Stan și Bran ai politicii românești! Incompetența lor va rămâne de referință, în analele istoriei. Împreună, pas cu pas, au făcut din țara asta, "România lucrului bine distrus"... Plăvannis a dat un decret de instaurare a stării de urgență, primul, fără să respecte Constituția și a suspendat drepturile omului, fără ca asta să fie necesar, cum aprecia Consiliul Europei. Al doilea măscărici al dictaturii i-a permis primului milițian al guvernului, să pună amenda și uneori bâta, pe cetățeanul pentru care, chipurile, fusese instaurata dictatura. Cum nu comisesera destule și vrând să fie siguri că se fac de cozonac cu rahat, ei au început seria de discriminări, lucruri cu atât mai grave, cu cât nici măcar Ceaușescu nu fusese în stare să le comită. 

Dintre ele, se desprind două, flagrante și descalificante... Prima discriminare a fost cea care a împărțit cetățenii în două, până la 65 de ani și cei peste această vârstă. Arlechini patetici, ei nu știu că sub nicio formă nu ai voie să interzici ceva unei categorii sociale, în timp ce permiți același lucru, alteia. O a doua discriminare, la fel de gravă, cu tot ridicolul ei, este sărbătorirea Paștelui, doar pentru ortodocși. Nu are absolut nicio importanță, că această sărbătoare ortodoxă, deja e acoperită de rușine, prin formula halucinanta fătata de mințile lor puține. Important este că pe catolici și pe protestanți i-au ținut în casă, în timp ce pentru ortodocși au găsit o formulă, inexistentă anterior, pentru ceilalți. Aș merge de Înviere, doar ca să fac poze, să râdă și posteritatea de ultima dictatură din galantar.

Read More

"Staţi acasă!"

Fac mea culpa pentru glumele anterioare, prin care îi ironizam pe partizanii Epocii de Piatră, cei care îndemnau populaţia să se ascundă în casă, fugind din calea „virusului ucigaş”. Aş vrea să abordăm împreună acest subiect, extrem de ofertant şi să vedem că nu sunt deloc motive de râs, ci din contră.

La o primă vedere, îndemnurile celor care susţineau ideea proveneau dintr-un soi de mimetism, ceea ce ar fi fost prea puţin important, în peisajul general. Dar ei, totuşi, imitau pe cineva... Aţi ghicit! Ei erau ecoul aparatului de propagandă al Partidului, care reuşise să-i convingă, că statul în casă, izolarea, reprezintă singura soluţie, în lupta cu coronavirusul. Fireşte, aveam exemplul Italiei, căreia i-a crescut numărul de morţi şi infectaţi, timp de 5-6 săptămâni, deşi perioada de incubaţie a virusului e de 14 zile. Dar cine să mai gândească, atunci când e bombardat continuu cu acea informaţie pe care o vor manipulatorii: „Staţi acasă!”?

Dar poate că nici aparatul nostru de propagandă, foarte slab pregătit, nu ar fi înregistrat un succes atât de important, dacă nu ar fi fost difuzat, acelaşi mesaj, în multe din limbile mapamondului. Sintagma a apărut, deasemenea în toate limbile, pe site-urile de socializare, mai ales la pozele de profil. Şi în acest caz, tot despre mimetism vorbim? Într-o foarte mică măsură. În rest, sintagma ar trebui să ne pună pe gânduri... Ciudat este ca îndemnul a apărut în pofida recomandărilor OMS, care recomandă în continuare, ca persoanele care prezintă simptome de gripă, viroza, răceală etc. să se izoleze acasă, nu toată lumea. Cum nu recomandarea OMS a fost promovată, ci chiar opusul ei, mi se pare obligatoriu să ne întrebăm cine este emitentul ei. E cât se poate de limpede că sursa poliglotă a mesajului, e una singură, o sursă capabilă să disemineze mesajul în mai multe medii de informare/dezinformare. Drumul urmat de ea a fost destul de simplu şi la fel de eficient, dovedind o excelentă cunoaştere a propagării informaţiei, fie ea adevărată sau falsă şi o psihologie socială de excepţie.

Ca urmare, primele care au fost vizate de emitentul sintagmei, au fost televiziunile din ţările unde îşi putea exercita influenţa. Întâi a fost Italia, urmată îndeaproape de... Marea Britanie şi, pe rând, Spania, Franţa, Germania, Austria, România etc. Nu voi intra în detalii aici, dar cred că trebuie să înţelegem că „Staţi acasă!” nu a apărut nici din senin şi nici întâmplător, ci cu scopul de a izola populaţia, împiedicând  indivizii să se asocieze în jurul unei idei potrivnice emitentului, dacă el ar fi fost devoalat şi pentru a pune o presiune uriaşă, pe fiecare cetăţean. Doar România, moştenitoare a altui sistem comunist, a păstrat interdicţia de asociere în grupuri mai mari de 3 persoane. România mai iese în evidenţă şi cu o foarte apăsătoare stare de urgenţă, dar şi cu activarea derogării de la aplicarea prevederilor art.15 al Convenţiei privitoare la Drepturile Omului, adică suspendarea sau restrângerea (nespecificate prin lege, aşa cum prevede Constituţia) tuturor drepturilor, cu excepţia dreptului la viaţă, dreptul de a nu fi supus la tortură sau la tratamente inumane, dreptul de a nu fi ținut în sclavie sau condiții de aservire şi dreptul de a nu fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care nu constituia infracțiune la momentul săvârșirii. În rest, toate drepturile au rămas la dispoziţia bunului plac al celor care au instituit dictatura. O săptămână mai târziu, pe 24 martie, Centrul pentru Resurse Juridice al Consiliului Europei, nota: „În data de 17 martie, fără a aduce la cunoștința cetățenilor, România înștiințează Secretariatului General al Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire activarea art.15 din Convenție. Acest lucru nu a fost adus la cunoștința publicului de către Guvernul României, așa cum era normal, ci a fost semnalat de agenția France Presse... Prin urmare, deși ieri au fost multiple ieșiri publice ale celor care ne conduc, niciunul nu a găsit de cuviință să ne informeze cu faptul că în România nu mai este aplicabilă Convenția, că drepturile prevăzute de aceasta nu ne mai sunt garantate, cu alte cuvinte ele sunt suspendate temporar”. La randul sau, Consiliul Europei a spus: „Măsurile de urgență luate în cazul epidemiei de COVID-19 nu necesită activarea derogării de la CEDO”.

Read More