Infractorul Năstase şi demisia lui Ponta

Goya-Soplones (Informatori) 

Cu excepţia hoţilor cu state vechi în ale puşcăriei şi care când se văd „afară” nu ştiu cum să facă să revină la închisoare, n-am văzut hoţi care să fure şi să accepte că au furat şi nici hoţi care să nu încerce să se sustragă pedepsei prin orice mijloace. Din acest punct de vedere, condamnatul Năstase este la fel ca ultimul hot: uzează de orice subterfugiu pentru a se sustrage executării pedepsei.

După circaria naţională cu sinuciderea simulată, toţi liderii psd au ieşit ca să-şi aducă o modestă contribuţie la punerea în scenă. Feţe grave, voci sugrumate de emoţie, politicieni care-şi ţin „greu” lacrimile şi lideri care acuza în stânga şi în dreapta – toţi sunt doar nişte actori de mâna a treia care încearcă să prostească un popor întreg. Toată mascarada cu glonţul care a făcut patru răni (aşa zice Bradisteanu) este o scenetă proastă care să-l ţină „afară” pe condamnatul Năstase; despre problemele cardiace pe care tot Bradisteanu le reclamă nu mai zic nimic ca să nu vărs, dar să stea liniştit că acolo e şi oncologul Beuran. Doctorii nu spun vreun diagnostic clar, dar tot ei ştiu că trebuie să stea în spital măcar două săptămâni. Suficient timp pentru că avocaţii să obţină o decizie de amânare a pedepsei, atât cât e necesar să-l dea jos pe Traian Băsescu, iar noul preşedinte să-l graţieze pe condamnat.

Socoteala de-acasă nu se potriveşte cu aia din târg... Suspendarea lui Băsescu nu se va produce. Mai mult decât atât, nici guvernul Ponta nu va mai rămâne multă vreme la Palatul Victoria. Scenaristul se dovedeşte disperat şi nu cu suficientă imaginaţie. În acest sens, ar trebui să aibă în vedere că o cerere de amânare fără un diagnostic clar este dificil de obţinut, mai ales că sunt un munte de inadvertenţe în declaraţiile publice ale actorilor implicaţi. Mă aştept că mâine sau poimâine, Parlamentul să ceară Preşedintelui graţierea hoţului, pentru că ei sunt ca şi cel a cărui graţiere o doresc. Parlamentarii au acelaşi discurs: „nu comentez o decizie a instanţei, dar...” şi o comentează la greu. E şi normal; în dictatura nu sunt cu adevărat acceptate decât punctele de vedere ale găştii care aplica neo-dictatura.

Spectacolul la care asistăm nu este decât unul mai mare şi mai greţos decât spectacolele ţiganilor care, prinşi şi condamnaţi încep să urle: „Să moară copiii mei, nu pot să merg la puşcărie că rămâne calul fără iarbă şi câinele fără lanţ”. Desigur, m-aş fi aşteptat la puţină demnitate, dar hoţii din Bolintin sunt la fel, indiferent de poziţia socială în care au parvenit şi fără legătură cu valoarea furtului.

Este evidentă încercarea disperată a comuniştilor de a îndrepta atenţia în cu totul altă direcţie decât Plagiatore sau căderea iminenta a guvernului dar încercarea prinde doar la votantul semi-idiotizat de promisiunile lor fără acoperire. În afară, la Bruxelles, aceste manevre nu fac decât să le deschidă ochii socialiştilor europeni care vor fi nevoiţi să se delimiteze de secăturile de la Bucureşti. Nici grupurile de presiune pe care le-au scos în stradă nu le fac mai bine, mai ales după ce „guzganul rozaliu” a recunoascut că psd i-a scos în strada asta iarna. Ar fi putut avea inteligenţă minimă de a nu declara cei de azi că sunt aceiaşi indivizi care produceau dezordine în Capitala în ianuarie-februarie. Nici aceste manevre nu vor scăpa vigilenţei obligatorii a Europei, iar asta nu va întârzia să se vadă. Dacă vor să producă anarhie şi să incite la nesupunere civică pe motiv că vor să se menţină la putere sau că vor să-l scape pe condamnatul Năstase de anii binemeritaţi de puşcărie, trebuie să ştie clar că nici noi nu stăm şi-i privim, dar nici oficialităţile europene, fie ei socialişti sau nu.

„Bomboană” pe coliva socialistă este condamnarea lui Vantu la un an de puşcărie. Asta vine ca să risipească orice dubiu pe care l-ar fi putut avea cineva în privinţa clicii care s-a strâns în Parlament, dar şi în afara lui şi în jurul politicienilor comunişti.