Secrete arzătoare (III)

Elizabeth Bathory 

 Aparent, Didina nu e un om rău ; răul pe care îl produce nu izvorăşte din adâncul fiinţei ei, ci este nefastul rezultat al abrutizării sufleteşti pe care îl produce în mod obişnuit practicarea celei mai vechi meserii din lume, amorul tarifat. Frustrările de care suferă, complexele sale de inferioritate au învins-o, iar Didina e acum o păpuşă sexuală lipsită de trăiri semnificative. Împlineşte, ca un ritual al sexului, orice i se cere, fără trăiri personale, fără să se gândească prea mult nici la urmări şi nici la efectele pe care trecerea timpului în această lume deloc senină, le poate lăsa în subconştientul ei. Încă nu-i pasă, aşa că face abstracţie de vârstă şi căută cu înfrigurare defulările. Nimic nu mai contează… Ea ştie că e o fată pierdută şi cauta să profite maxim de pe urma lumii în care încă reprezintă ceva, chiar dacă acest "ceva" îmbracă de cele mai multe ori forma unei mărfi frumos ambalate şi bine întreţinute. În fond, este tot ce a ales că e capabilă să ofere celor din jur, chiar manifestând meschinărie şi cinism, bătându-şi joc de orice înseamnă pentru alţii valori morale, valori familiale, prietenie, cinste, onestitate, corectitudine sau dragoste. De fapt, în ce măsură valorile societăţii îi pot folosi ? Ştie că peste cinci sau zece ani va fi nevoită să devină, ca mai toate practicantele, fie ele de lux sau nu, o hipermorală, o persoană poate chiar religioasă şi care va vorbi în pilde morale şi sfaturi oneste care să îndemne la o morală sănătoasă pe oricine o va asculta… Dar până atunci mai e, aşa că acum profită din plin de stilul de viaţă lipsit de scrupule pe care singură şi l-a ales, având și un "aliat" important: steriletul.

Pervertirea sufletească şi morală îmbracă la Didina şi alte forme… De bunăvoie sau nu, ea se dedă la tot felul de activităţi deloc obişnuite, cum de altfel este şi relaţia ei cu avocăţelul "Horse", porn-obsedatul. Chiar dacă în această privinţă nu sexul este obiectivul, el nu lipseşte din gama de manipulări folosite, revenind aproape obsesiv în discursurile Didinei. Obiectivul nu e mereu foarte limpede, dar el este destul de important uneori, încât Didina să accepte chiar şi situaţii extrem de umilitoare, situaţii generate tot de mentalul ei pervertit. E un om "ferm", Didina… Dacă apucă să spună o vorbă, fireşte, mincinoasă, cu ea rămâne, oricâte evidenţe ar contrazice ea. Pe blondă n-o deranjează deloc contradicţiile, oricât de clare ar fi ele şi oricât de absurde ar reieşi afirmaţiile proprii ; are cinism suficient încât nici să nu-i pese că se plasează astfel într-un teatru absurd. Absurd sau mai puţin, teatrul este viaţa ei, iar Didina joacă permanent un rol principal în piesa vieţii ei, cu toate umilinţele la care un obiect sexual se poate supune voluntar. Uneori lasă impresia unei adevărate voluptăţi a umilinţei asumate, o umilinţă care n-o deranjează, dar care îi dă posibilitatea să-şi arate că totuşi contează. Că ea contează cât o păpuşă gonflabilă, asta nu mai stă să se gândească ; îi ajunge că nu-i lasă indiferenţi pe bărbaţii care o înconjoară. Unii dintre ei sunt chiar mândri şi sfidători, fericiţi să arate lumii, inconştient - chiar propriilor soţii, "trofeul" pe care ei au fost în stare să-l obţină, fie şi pentru câteva zeci de minute. Penibile situaţii, dar pentru Didina şi penibilul a ajuns să îmbrace alte forme şi să aibă alte înţelesuri decât cele normale. Ea e liniştită în viaţa tumultoasă pe care o duce ; nu vede la ea decât partea pe care o doreşte, cea frumos spoită, pentru că restul ea deja şi-a impus să nu conteze.

Încet-încet, viaţa ei a fost ocupată nu de o viaţă adevărată, cu visuri şi orizonturi, cu planuri şi proiecte, ci una în care porn-obsedaţii îşi găsesc eliberarea prin supunerea unei fiinţe umane la acte degradante. Aceste acte au fost cândva degradante… Acum ele fac parte din firescul cvasi-cotidian al Didinei. Trăieşte murind sufleteşte, dar e fericită în felul ei, de "cuceririle" ei temporare. Fiecare escapadă o satisface psihic şi îi dă încredere că măcar aşa ea poate avea o viaţă aparent frumos poleită, chiar dacă în interiorul ei colcăie viermii degradării. Fireşte, Didina nu mai ştie ce sau cine e, nici ce însemnătate mai poate avea pentru ea morala firească a societăţii. Duplicitatea o ajută în această viaţă dublă şi, deseori, chiar şi cei într-un fel sau altul apropiaţi.

Cum este folosită Didina şi prin ce mijloace determinată să devină "borcanul cu miere" sexuală pentru atragerea diverşilor indivizi în situaţii deloc ortodoxe, nu e cazul să insistăm încă. Ea poate avea o "misiune" scurtă, de 24-48 de ore sau rolul ei se poate prelungi o vreme, dar după ce şi-a terminat "treaba", blonda poate redeveni cinica şi zeflemista ce până atunci a stat ascunsă în spatele unei poze înşelătoare. Aparent, Didina este o fiinţă slabă, lipsită de curaj şi docilă, dar în spatele acestei imagini zace "monstrul" care a devenit ea, rece, dispreţuitoare, dură, deseori crudă şi complet lipsită de milă, un adevărat animal de pradă ce aşteaptă liniştit şi încordat ca prada să-i fie la îndemână ; atunci "loveşte" ea, mortal sau nu. Deloc străini de "misiune" sunt şi prietenii săi, fie că vorbim despre parteneri sexuali sau despre prietene cu schelete în dulap sau cu frustrări manifeste de multe ori.

Didina are o viaţă "frumoasă" şi "liniştită"… E frumoasă pentru că are acces la ceea ce mulţi alţii au, adică la mese la restaurant, ieşiri la munte şi la piscină, concedii scurte la Mamaia, Eforie Nord sau Năvodari şi altele asemenea. Desigur, şi asta o ştie toată lumea, această viaţă o au cei mai mulţi oameni, doar că ei nu trebuie să plătească această frumuseţe relativă în natură, nu trebuie să se umilească şi nici să se transforme în jucăria sexuală a cui vrea, doar beneficii să fie. În viaţa asta "frumoasă", Didina e un actor grăbit ce interpretează rolul vieţii ei, fie că e vorba despre recompensă pentru o masă la un local mai răsărit, fie că răsplăteşte un avans la o cazare de vacanţă pe care un alt bărbat l-a plătit în locul ei. În oricare dintre situaţii, Didina are aceeaşi "monedă de schimb" : sexul. Aceasta e maniera prin care ea îşi exhibă feminitatea sexuală şi care a devenit un mod de viaţă.

                                  - va urma -

Secrete arzătoare (IV)

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

Read More

Marea Apocalipsă Socialistă din Decembrie

Preşedintele Traian Băsescu este acelaşi luptător; pe scut sau sub scut. Nu mai are loc de întors şi orice moderaţie se poate dovedi nociva, nu pentru el, ci pentru România. Deja lucrurile au ajuns prea departe, iar derbedeii nici măcar nu se feresc să-şi anunţe victoria înainte de începerea meciului; ei ştiu cine organizează alegerile şi ştiu şi ce bază îşi pun în fraudarea lor. Base nu are nimic de pierdut. Nu luptă pentru postul său dacă acesta nu-i permite să facă ordine în debandada creată de anarhiştii fascistoizi. Din această perspectivă, Base e periculos. Cei doi boi care conduc formal cartelul sunt nişte paiaţe jalnice, nişte găozari bulevardieri puşi să dea din clanţa. Nici vorbă să aibă atât creier încât să realizeze că lupta lor cu Preşedintele e disproporţionată. Cu toate astea, cei doi prostituaţi (e exprimarea lui Căcărău) au un avantaj pe care contează: numărul de parlamentari pe care mizează. Venind la putere după Apocalipsa din 9 decembrie, se gândesc că suspendarea Preşedintelui va fi o bagatelă. Socoteala de-acasă nu se potriveşte mereu cu aia din târg...

Să presupunem că alegerile s-au terminat şi că bolşevicii rusofili au fraudat suficient şi au tâmpit îndeajuns populaţia încât să aibă majoritatea; cu ajutorul prevăzut al PPDD, UDMR etc. este chiar posibil. Preşedintele numeşte premierul, dar Constituţia nu-l obliga să numească un premier după cum vrea Căcărău să Pinocchio şi numeşte un premier (oarecum) neutru. Evident, cartelul rusofil nu va accepta un asemenea premier şi va vota împotrivă. Asta va duce la căderea guvernului propus, iar Băsescu va nominaliza un alt premier. Şi de această dată va numi un neutru, poate acelaşi ca prima dată. Scenariul se va repeta până la alegerile generale anticipate sau derbedeii roşii vor accepta înfrângerea. Varianta alegerilor anticipate nu le convine deloc pentru că au de onorat promisiunile lor mafiote; nimeni nu mai vrea să cheltuiască suplimentar numai pentru că toată acţiunea e condusă de un tembel că Felix şi de către un senil că ilici; puşcăriaşul Năstase nu se pune. Aşa stând lucrurile, când mai are timp usl să organizeze o nouă lovitură de stat având ca ţintă o nouă suspendare deja anunţată? Am spus-o şi o s-o repet: din punct de vedere legal, se poate vorbi despre suspendare doar DUPĂ comiterea unei infracţiuni la Constituţie! Legislaţia şi jurisprudenţa interzic explicit găsirea unei vinovaţii care să se potrivească pedepsei dorite. Dar se încurcă nişte infractori ce deja au călcat în picioare Codul Penal în mod sălbatic şi repetat, de nişte prevederi legale?

România se afla în pragul alegerilor generale; sau în apropierea Apocalipsei de după Base. Ştiu, ARD nu este acea alianţă de dreapta pe care mulţi şi-o doreau (şi eu printre ei), dar este singura opţiune pentru alegătorul normal, neretardat şi cu un nivel mediu de inteligenţă. Dacă vom înţelege cu toţii că pasiunile politice, de grup sau elitiste trebuie să se oprească, atunci cu toţii vom putea avea încă o şansă. Dacă însă le vom da frâu liber, asta va fi doar în avantajul cartelului roşu. Odată ajunşi sus, cu o majoritate, fie şi de 51%, nimic din ceea ce speram pentru noi ca popor european nu se va mai putea realiza. Vom înregistra un regres rapid (deja dăm înapoi constant de 6 luni încoace), bolşevicii vor scoate ţara din UE, fondurile europene se vor opri definitiv, iar cei de azi care cochetează cu stânga comunistă sperând în întoarcerea unui regim dictatorial, aceia vor fi primii care îşi vor musca pumnii. Fireşte, regretele tardive nu vor folosi nimănui şi nici pe comunişti nu-i vor putea da jos; aşa cum se ştie, derbedeii ăştia nu ţin niciodată cont de popor, de bun simţ, de patriotism etc. Aşadar, românii mei, aveţi de ales: ARD sau Marea Apocalipsă Socialistă din Decembrie. Restul va fi tăcere...

Read More

"Mic îndreptar aritmetic, epic şi de punctuaţie electorală” for dummies (Pour les nuls)

De zile-ntregi spaţiul public este invadat de tot felul de socoteli pe care mai mulţi comunişti fără de carte le tot fac şi desfac fără a ajunge la o concluzie finală. Fireşte, toată această aritmetică primară pe care încearcă să o înveţe respectivii este complet inutilă în acest moment. În plus, atâta efort din partea lor se poate lăsa cu fracturi grave de neuroni, chiar fracturi deschise. Ponta nu ştie să „socoteşte” pentru că se socoteşte doctor în drept, aşadar fără legătură cu aritmetica, deşi chiar şi în materie de drept a pornit cu... stângul. Aţipilă Interimaru’ e habarnist la aritmetică, poate pentru că el a repetat anul la istorie; altfel stătea acum treabă dacă îl repeta la aritmetică... Orice ar zice unii, tablele legii matematice primite pe Muntele Aritmeticii nu sunt pentru oricine, prin complexitatea lor deosebită; doar elevii buni de clasa a II-a primară le stăpânesc integral, nu şi cei care în imaginaţia lor încă dau o lovitură de stat.

Pentru a le veni în ajutor, am considerat util să le explic cum se stabileşte baza de calcul a alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente. Întâi de toate, legea română stipulează că toţi (TOŢI) cetăţenii români cu drept de vot, formează lista permanenta pentru alegerile sau referendumul unde subiectul este PREŞEDINTELE ROMÂNIEI. Pentru a obţine cifra corectă se iau cele 18, 3 milioane de români cu drept de vot participanţi la alegerile locale se adăugă românii din diaspora (câţi or fi ei între 2 şi 4 milioane) şi se obţine totalul printr-o adunare simplă, operaţiune de clasa maxim a III-a primară. Datele utilizate în acest sens la alegerea Preşedintelui în 2009 actualizate sunt suficiente pentru a afla repede câţi români se afla pe listele electorale permanente (reamintesc pour les nuls, nu vorbim, aşa cum susţin bolşevicii, despre... cele două Camere ale Parlamentului(!), aşadar legea 35/2008 la care ei fac referire este valabilă pentru un alt referendum). Din cauza muncii grele prestate la Cotroceni, Aţipilă Interimaru’, cu medicaţia uitată „într-un colţ, pe etajeră” vrea nici mai mult, nici mai puţin decât să-i SCADĂ din cei 18,3 milioane pe „stranieri”, deşi ei nici n-au fost socotiţi pentru a obţine numărul de votanţi valabil pentru locale. În sprijinul său vin şi Vosganian fascistul, dar şi Şova negaţionistul, fiecare cu alt sistem logic de numărare. Dacă pentru d-ra Şova 46% e de fapt 52% (nu dezvăluie baza de calcul sau sistemul metric cu care a lucrat pentru a ajunge la asemenea rezultate), Vosganian pur şi simplu consideră că „peste 1.000.000 de romani au renunţat la cetăţenie”.

În mod clar, aritmetica elementară nu e pentru pucişti... Socotelile sunt simple pentru majoritatea şcolarilor, dar nu şi pentru analfabeţii roşii. Cu toate astea, CCR nu a cerut date valabile pe data de 31 august, ci doar pe cele care au fost trimise Autorităţii Electorale Permanente în vederea organizării „referendumului” din 29 iulie. Ce anume au adunat şi scăzut miliţienii lui Rus pentru ca numărul să fie cât mai mic, asta e deja o altă poveste, una penală, iar Parchetul General desfăşoară o anchetă în acest sens. Legal sau nu, Ministerul de Interne al lui Rus, prin Direcţia de Evidenţa Persoanelor a dat AEP nişte liste pe care erau înscrişi cca. 18,3 milioane de alegători (am uitat cât era cu precizie). Ceea ce mai târziu a comis chestorul Manoloiu este fix pix, adică zero barat din punct de vedere al influenţei asupra validării/invalidării „referendumului”. Că „se poate că listele să nu fie exacte” pe data de 30 iulie nu are de ce să ne intereseze în procesul electoral, aşa cum nici un eventual „mini-recensamant” (ce imaginaţie bolnavă au comuniştii când e vorba despre comiterea de infracţiuni!) nu are cum să privească lista alegătorilor valabilă pe 29 iulie. Că vrem sau nu, că e corect sau nu ca precizie, numărul votanţilor înscrişi pe listele permanente este cel anunţat de Rus anterior „referendumului”, chiar dacă „diasporenii” nu sunt prinşi în calculul Rusului. CCR va decide (o poate face încă de azi) că prezenţa la „referendum” a fost de 46,2%, aşadar consultarea populară nu întruneşte condiţiile de validare. Nici o altă dată suplimentară, corectură sau adăugire nu pot fi luate în discuţie de către Curte pentru că aşa spune legea.

Revenind la „dottorii” şi „matematicienii” uslaşi, ei mai pot doar să se facă de basm mai mult decât deja au reuşit s-o facă; să recunoaştem, la acest capitol sunt chiar profesionişti! Soarta „referendumului” este limpede încă din 30 iulie, iar manevrele de culise, ameninţările cu moartea şi alte ilegalităţi comise de către pucişti nu au putut, nu pot şi nu vor putea schimba realitatea electorală: Base iar i-a „ciuruit”!

Read More

Din Rai în Iad

În timp ce mergea pe jos, pe stradă, într-o zi, un membru al Parlamentului este tragic lovit de un camion şi moare. Sufletul său ajunge în ceruri şi este întâmpinat de către Sf. Petru de la intrare.
- "Bine aţi venit în cer", spune Sf. Petru. "Înainte de a vă stabili aici, se pare că există o problemă. Noi vedem rar un înalt funcţionar prin aceste părţi, vezi tu, deci nu suntem siguri ce să facem cu tine."
- "Nici o problemă, lăsaţi-mă înăuntru", spune omul.
- "Ei bine, aş dori, dar am ordine de sus. Ce vom face este să îţi petreci o zi în Iad şi una în Rai. Apoi, puteţi alege unde să vă petreceţi eternitatea. "
- "Serios? Păi eu deja sunt hotărât . Vreau să fie în cer ", spune deputatul.
- "Îmi pare rău, dar noi avem regulile noastre."

Şi cu asta, Sf. Petru îl însoţeşte la lift şi merg în jos, în jos, până la Iad. Uşile se deschid şi el se găseşte în mijlocul unui teren de golf verde. La distanţă este un club şi în faţă sunt toţi prietenii lui, alţi politicieni care au lucrat cu el. Toată lumea este foarte fericită şi în ţinute de seară. Ei alergă să-l salute, dau mâna cu el, îşi amintesc de vremurile bune pe care le-au avut în timp ce se îmbogăţeau din banii poporului. Joacă un joc amical de golf şi apoi servesc masa cu homar, caviar şi şampanie. De asemenea, este prezent şi diavolul, care este cu adevărat un tip foarte prietenos şi frumos care ştie să se distreze, dansează şi spune glume. Se simţeau atât de bine încât a şi uitat cum a trecut timpul şi îşi dă seama că este timpul să plece. Toată lumea îşi ia rămas-bun şi el le face cu mâna în timp ce liftul urcă înapoi...

Liftul merge sus, sus, sus şi uşa se deschide în cer. Sf. Petru îl aşteaptă.
- "Acum este momentul pentru a vizita raiul."
Următoarele 24 de ore le petrece cu un grup de suflete mulţumite care zboară de pe un norişor pe altul, cânta la harpă şi interpretează cântecele suave. Petrec frumos şi, înainte să îşi dea el seama, cele 24 de ore au trecut. Se întoarce Sf. Petru.
-"Ei bine, deci, ai petrecut o zi în iad şi alta în rai. Acum, alege unde vrei să petreci veşnicia."
Parlamentarul reflectă timp de un minut, apoi răspunde: "Ei bine, eu niciodată n-aş fi spus asta înainte, dar vreau să spun că cerul a fost încântător. Totuşi cred că ar fi mai bine în iad."
Şi Sf. Petru îl însoţeşte la lift şi se duce în jos, în jos, până la iad. Uşile de la lift se deschid şi politicianul e în mijlocul unui teren arid acoperit cu deşeuri şi gunoi. Îşi vede toţi prietenii îmbrăcaţi în zdrenţe, adunând gunoiului şi punându-l în saci negri.
Diavolul vine la el şi pune braţul în jurul umerilor lui.
- "Eu nu înţeleg," se bâlbâie parlamentarul. "Ieri am fost aici, şi acolo a fost un teren de golf şi un club, am mâncat homar şi caviar, am băut şampanie, am dansat şi ne-am distrat pe cinste. Acum, există doar un loc pustiu plin de gunoaie şi prietenii mei arată mizerabil. Ce s-a întâmplat?"
Diavolul se uită la el, zâmbeşte şi spune:
"Ieri, făceam campanie... Astăzi, ai votat. "

Read More