Plagiatul ca „prigoană” politică

„Kalinka” Dumitrescu a fost prima; şi-a inventat studii, lucrări etc. Apoi a fost Mang, nume predestinat, care a atins o hilară „performanta”: a plagiat o cercetare... greşită, aşa cum a mărturisit cel care o elaborase. Până ce fiecare dintre ei a catadicsit să-şi dea demisia, presa a tot adus argumente peste argumente, dar ei s-au ţinut ţepeni pe poziţie. În cele din urmă, „Kalinka” a demisionat, la fel şi Mang şi de fiecare dată Ponta a fost alături de plagiator, ba chiar în mod evident, îi susţinea. Romanii n-au condamnat aceasta evidentă complicitate post factum, dar nu mă mir; dacă n-au reacţionat ei în fata minciunilor evidente ale comuniştilor, o „frecţie” că asta nici atât nu-i mişca. 

Iată, Ponta şi-a văzut visul cu ochii: e „celebru”, dar de o penibilă celebritate. „Nature” îl acuză de plagiat, iar el tace la Viena. Cum era de aşteptat, ţuţării au sărit să-l apere; cică nu e plagiat, ci doar a uitat să citeze. Zilele următoare vor aduce multe discuţii cu finalitate zero, dar măcar va fi distractiv. Ceea ce a „câştigat” Ponta este mult mai important... Presa germană deja a semnalat, iar mâine presa internaţională va pune „tunurile” pe al treilea mare caz de plagiat din politica europeană, făcându-l de cerneală (roşie) pentru eternitate.

O persoană decentă, una serioasă şi competentă ar fi reacţionat imediat, dar Ponta nu e nici decent, nici serios, ce să mai vorbim despre competenţa?! Desigur, nu va demisiona şi nu are el nici o problemă să se prezinte în faţa unor oficiali europeni care să-i spună „subţire”: „îmi pare rău pentru scandalul în mijlocul căruia aţi fost”... Deloc imposibil să dea şi de un altul care să-l întrebe "inocent": „Doctore Ponta, Excelenţă, dv. aţi plagiat lucrarea de doctorat”? Una peste alta, o ruşine mare cât lucrarea de doctorat plagiată s-a aşternut peste romani. Iată, acest măscărici cu „carte” vrea să reprezinte un popor întreg în fata oficialilor europeni. Nu! Pe mine nu mă poate reprezenta pentru că eu n-am plagiat pe nimeni, iar ca mine mai sunt nişte milioane de români.

În aceeaşi situaţie a fost şeful opoziţiei din Germania. Imediat ce presa şi-a făcut datoria, el a demisionat. Chiar dacă n-o făcea el, oamenii de onoare din partid l-ar fi obligat s-o facă. Ponta nu-i va călca pe urme, poate şi din cauză că bolşevicii români n-au oameni de onoare. Sigur, mulţi vor obiecta că nu se susţine aşa o acuzaţie. O să vedem, dar un lucru îl ştim sigur: presa în Germania nu e „presa” din România. Celebri prin rigurozitate, nemţii funcţionează complet sub imperativul regulilor. Jurnalistul german ştie clar că nu poate să semneze un articol în care să înşire verzi şi uscate. Chiar şi atunci când în obiectiv este un personaj mult mai puţin important decât un premier, fie el şi al României, jurnalistul ştie clar că dacă minte va fi dat în judecată, iar dacă va pierde – cariera sa e terminată brusc şi urât. La noi, este evident că nu e acelaşi lucru... La noi, jurnalistul minte fără probleme, manipulează fără ruşine şi acuză fără vreo probă. Nu spun că toată presa româna face aşa ceva, dar toată „presa” roşie asta face. Când jurnalistul ăla care a semnat în „Nature” a înaintat articolul, mai mult ca sigur că a fost studiat şi întors pe toate părţile; în fond, nu doar jurnalistul e implicat, ci şi publicaţia care nu-şi permite să se compromită pentru că aşa i-a venit unui angajat al său. N-am nici un dubiu, iar viitorul sunt sigur că-mi va da dreptate, Ponta este un plagiator ordinar, un individ fără scrupule şi pus pe căpătuiala prin orice mijloace, o slugă credincioasă cu stăpânii politici şi o scursură golăneasca atunci când crede că are un ascendent asupra auditoriului. Cred că e timpul să cerem în mod serios demisia lui din funcţia de prim ministru. Eu o voi face zilnic.