Adevărata miză de mâine

Nuanţările din ultima vreme sunt destul de încurajatoare pentru cei care cred în PDL. Este adevărat că în plan politic, partidele din usl au luat împreună cât au luat şi în 2008 separat, dar la fel de adevărat e că PDL a luat mult mai puţin la aceste alegeri locale decât luase la alegerile trecute. Se pierde din vedere un partid ce nu anunţa vreo evoluţie reală: PPDD. În 2008 el nu exista, iar apariţia lui în 2012 nu e deloc întâmplătoare. Cu aproape 9% la nivel naţional (enorm pentru un partid ce se adresează aproape exclusiv celor cu un retard mintal accentuat), PPDD este doar o brezaie comunist-patologică, o fantoşă care agită haotic elemente de ceauşism feroce combinate cu bolşevismul pur al anilor '50 şi cu elemente provenite din capetele atinse de boală ale „ideologilor” săi. Indiferent cât de mult am râs auzind enormităţile devenite proverbiale ale lui DD, trebuie să admitem că acei 9% dintre alegători îi sunt fideli. În felul acesta, dacă procentele lui DD le adăugăm usl, vom avea un tablou mult mai îngrijorător al propensiunii populaţiei pentru stânga comunistă.

Statistic, usl a obţinut 50%, dar cu PPDD are aproape 60%. Cele 15 procente ale PDL sunt aproape simbolice la nivel naţional, el obţinând doar două judeţe întregi (Mehedinţi şi Arad), adică primăria oraşelor reşedinţa de judeţ şi consiliul judeţean. Tot statistic, PDL a obţinut cam tot cât au luat fiecare dintre cele trei partide din usl, că medie ponderată, dar acest calcul e înşelător şi denotă suficienţă. În fapt, calculul pe care ar trebui să-l aibă în vedere oricine este cel care arată clar potenţialul propagandistic pentru următoarele alegeri. La acest capitol PDL a pierdut masiv, ţara fiind aproape „roşie”. Procentele în cifră absolută mi se par irelevante, atât pentru PDL, cât şi pentru usl, nu şi potenţialul pierdut/câştigat din perspectiva alegerilor generale.

Să fim cinstiţi şi să spunem nu că PDL n-a obţinut un rezultat catastrofal pentru un partid care a aplicat reformele, ci că el este acum un partid care trebuie să se relanseze, să se reinventeze, dacă nu vrea să piardă pentru totdeauna puterea politică. Emil Boc a făcut multe pentru ţară, dar pentru partid n-avea cum să facă mai mult. Dacă punea interesul de partid înaintea celui naţional, poate că alegerile recente ar fi adus un scor mai bun PDL-ului, dar ţara ar fi fost într-o criză majoră. Cu toate astea, este obligatoriu că echipa de la vârful partidului, inclusiv Emil Boc, să demisioneze azi. Demisia nu trebuie să fie una a învinsului, ci o demisie care să lase loc unei noi echipe, una tânără şi capabilă să creeze o dreaptă autentică. Din actuala echipă fac parte oameni care, indiscutabil, trebuie să facă parte dintr-o eventuală nouă echipă. Mă refer aici la Blaga-organizatorul şi la Videanu – cel care a dovedit echilibru, stăpânire şi un discurs cu impact. Din vechea echipă, Elena Udrea a dispărut brusc din vedere, Oltean este un lest pe care PDL nu şi-l poate permite, iar restul actualilor lideri sunt complet nepregătiţi pentru reformarea profundă a partidului, inclusiv Emil Boc. Să le mulţumim celor care au dus greul reformelor (şi mă gândesc aici în primul rând la Elena Udrea şi la Emil Boc), să-i apreciem aşa cum merită, dar ei trebuie nu să plece, însă e necesar ca locul lor să fie luat de o echipă tânără şi viguroasă, capabilă să implementeze dreapta.

Pentru o dreaptă serioasă şi cu şanse la viitoarele alegeri, singura opţiune este MRU. El trebuie să-şi facă echipa care să ducă greul unei lupte inegale, dar necesare, cea anticomunistă. În acest moment asistăm la o agresiune a comuniştilor asupra instituţiilor statului, un nou fel de „incendiere a Reichstag-ului”, agresiune periculoasă şi pentru democraţie, dar şi pentru viitorul României. Boc nu poate să facă nimic pentru a mobiliza populaţia în sprijinul instituţiei prezidenţiale pe care comuniştii o atacă făţiş şi ilegal. El poartă background-ul reformelor şi este un comunicator insuficient de penetrant. Spre deosebire de el, Ungureanu vine cu un trecut netarat de reforme sau de pete politice şi este un excelent comunicator. Dacă echipa lui Boc nu va înţelege să cedeze locul, imediat chiar, unei echipe Ungureanu, aş putea să pariez că viaţa democratică în România se va volatiliza în foarte scurt timp. Miza nu este doar câştigarea alegerilor viitoare, cât este împiedicarea stangii comuniste să obţină 67% din voturi pentru parlamentare, ceea ce le-ar permite schimbarea Constituţiei în părţile sale fundamentale. Suspendării atât de dorite de comunişti să adăugăm furturile electorale atât de iubite de usl, abuzurile care deja sunt manifeste şi minciunile proprii lor şi vom avea un tablou clar al arsenalului pe care comuniştii îl vor pune la bătaie pentru bătălia următoare. De aceea echipa lui Boc trebuie să se retragă în planul secund al conducerii partidului.