31 ian. 2012

Cronica unor achitari anuntate

Ca sa vezi si sa nu crezi… « Bomboana penala » a psd-ului si-a primit temporar condamnarea. Pontanel, Somnorel, dar si Bombonel urla a « prigoana politica », se victimizeaza si acuza « dictatura » de abuzuri nemaintalnite (de ei). Fireste, recursul se va « judeca » in ograda cu pivnita a purcelusei moscovite, unde « nevinovatia » lui Bulanel va fi definitiv certificata, spre « bucuria » Olandei, care va repeta ca justitia romana e deficitara. « N-am semnat nimic, asa ca n-au nici o proba impotriva mea » grait-a Bulanel cu cinism. N-a zis “n-am facut nimic, sunt nevinovat”, ci pur si simplu se stie oarecum la adapost. Il incurca un pic incapatanatul care refuza sa-si schimbe depozitia, ca altfel lui Bombonel nu-i sunt dedicate decat cinci pagini de dosar, ceva absolut insignifiant in viziunea lui Rosu Imparat.


Deloc intamplator, usl fata un nou concept : « greva parlamentara accentuata ». Constitutia nu prevede vreun fel de greva a parlamentarilor, dar cei din usl si-au botezat chiulangeala golaneasca – greva ; si nu de orice fel, ci « accentuata » (nu ni se spune cum este cea neaccentuata si prin ce difera ea de cealalta). Motivul « grevei » ? Li s-a facut de alegeri anticipate si sunt dispusi sa sacrifice orice din stabilitatea tarii pentru a-si atinge scopurile. Greva este manifestarea dezacordului unui grup de angajati fata de politica salariala sau/si organizatorica dusa de administratie/angajator. In cazul « grevei » parlamentare, salariatii sunt parlamentarii, iar angajatorul e… electoratul. Aceste notiuni sunt ferme si clare in legislatia romana si nu suporta interpretari sau adaptari bulevardiere. Asadar, incepand cu data de 1 februarie a.c., parlamentarii usl se vor afla in afara legii. Ca salariati (si bugetari, pe deasupra), bolsevicii vor intra in conflict cu Codul Muncii, ceea ce este o grava abatere sanctionata cu desfacerea contractului de munca pentru orice salariat roman. Parlamentarii nu sunt niste salariati oarecare, ci sunt cei mai inalti functionari ai statului si ei nu « beneficiaza » de sanctiuni pentru absente si alte golanii. Sanctiunea angajatorului va veni, insa. Ea se va exprima la vot, iar acolo cetatenii responsabili le vor da cu flit. Mistocareala fioroasa la care au apelat nu va ramane fara urmari, lucru care s-a putut observa si la trecutele alegeri prezidentiale. Oricum, "greva" lor imbraca forme penale, iar institutiile statului ar trebui sa se sesizeze.

De ce li s-a facut brusc de alegeri anticipate ? Si pentru a folosi efectele manipularilor ordinare din ultima vreme (manifestatiile de 2-300 de persoane din Piata Universitatii), dar si pentru a pune in practica, la nevoie, amenintarile lui Pontanel la adresa magistratilor care vor da alte solutii decat cele dorite de « clanul bolsevicilor » ; in cazul nostru special – condamnarea definitiva a lui Rosu Imparat ar trebui sa fie aspru pedepsita.

Daca ar trebui ca procurorii sa le faca un dosar cu faradelegile comise de catre Pontanel, Somnorel si compania, fireste ca acesta ar avea multe volume : unul cu calomnii, altul cu minciuni, unul cu actiuni anarhiste si daunatoare, altul cu defaimari, iar altul, dar nu ultimul – cu tradari de tara. Se remaca in acest ultim volum actiunile fara precedent ale celor doi infractori la Bruxelles. « Petitiile » lor incarcate de defaimari, minciuni grosiere si manipulari, cererea lor de aplicare de sanctiuni… « regimului » de la Bucuresti sunt fapte penale pe care democratiile occidentale le-au sanctionat moral. Cu toate astea, in Parlamentul European va urma audierea Romaniei in cazul cererii usl de sanctionare a « dictaturii » de la noi din tara. Fireste, audierea nu va produce efecte, judecata fiind ceva formal ; nimeni zdravan la cap nu ar putea sa creada elucubratiile bolnave ale celor doi nefericiti. Cu toate astea, fapta in sine va trebui sanctionata juridic in Romania si astept ca Parchetul General sa inceapa urmarirea penala impotriva liderilor usl pentru culpa de defaimare premeditata a tarii in institutiile europene. Daca nu, atunci voi da dreptate Olandei si Finlandei cand refuza intrarea Romaniei in Spatiul Schengen.

29 ian. 2012

"Cand e vorba de Stat, scopul scuza mijloacele"

E iarna si e frig. Unii sunt ocupati cu deszapezirile, altii – cu tele-vizuinile. Nimeni nu se gandeste la vara acum, nici macar la primavara. Unii se gandesc, in schimb, doar la toamna : alegerile generale. Iar pana la ele mai e… Asa este, mai e, dar pare ca se uita ca mai sunt unele, cele locale.

Opozitia rosie si-a vazut visul cu ochii si a obtinut verdictul Curtii Constitutionale conform caruia comasarea alegerilor nu e constitutionala. Sunt foarte curios sa vad ce pretexte a folosit Curtea, ca la nivelul UE nu sunt prevederi care macar sa recomande evitarea comasarii ; pur si simplu, se lasa la latitudinea legislatiilor nationale sa comaseze sau nu, iar noi nu avem asa ceva. Ce face Coalitia dupa aceasta decizie ? Cum contracareaza ea lovitura ? In politica e ca in razboi : pentru a castiga o parte sau alta se duc lupte, unele castigate de o parte, celelalte – de tabara adversa. Deocamdata asistam la… deszapezire ; atat. Coalitia nu pare a fi preocupata de vreo strategie pentru viitorul apropiat.

Cred sincer ca alegerile locale sunt cheia alegerilor generale, lucru cunoscut prea bine de catre politicienii de ambele culori. In acest puzzle, UNPR este miezul retetei de succes a alegerilor generale. Daca PDL va intelege asta, daca aceasta colaborare va imbraca alte haine si daca nu se va pune un accent nepotrivit pe competitia la locale, Coalitia va castiga fluierand. Daca insa PDL va decide, spre exemplu, sa finanteze doar primariile PDL, lasand UNPR de izbeliste, atunci cred ca lucrurile vor decurge cam asa : PDL va avea un succes modest la locale, UNPR – unul si mai modest, asadar Coalitia va pierde localele. Daca insa PDL va intelege ca are sanse modeste la primarii (masurile luate, necesare, dar impopulare nu ii indreptateste sa spere mai mult) si va « juca » pe « cartea » UNPR, atunci succesul e asigurat. UNPR este un partid de stanga, dar mai la dreapta decat usl, un centru-stanga, asadar e capabil sa coaguleze o parte importanta din electoratul de stanga, daca va fi sustinut la nivel local. Primarii UNPR astfel sustinuti nu vor mai migra, ba chiar e de asteptat ca si primari ai usl care vor sa construiasca niste proiecte pentru comunitatile pe care le reprezinta sa migreze spre UNPR. PDL va ramane oricum pe loc, contabilizand pierderile, lucru prevazut chiar. Sansa PDL se numeste UNPR. Asta e valabil pentru alegerile locale si, pe cale de consecinta, in cele generale.

Nu stiu a cui e decizia in PDL, nici nu e treaba mea, dar cred ca trebuie ca ieri, nu maine, sa-si ia rolul in serios. Daca in continuare decidentii PDL vor pune inainte « celebritatea » lor in partid, uitand ca miza e alta, atunci vor trebui sa-si asume si o alta responsabilitate : aceea de a aduce la putere, indirect si inconstient, niste neispraviti, niste pacalici usl. Altfel spus, orgoliul partinic se poate transforma intr-un dezastru national. Sa nu ne amagim… Macchiavelli a spus o vorba des si trunchiat uzitata : « Cand e vorba de Stat, scopul scuza mijloacele ». N-ar fi rau ca si liderii politici sa inteleaga bine continutul ideii, dar sa vada si interesul national. « Caizii » usl sunt anti-nationali (a se vedea tradarea si defaimarea Romaniei practicate in scris de catre Pontanel si Somnorel), dar populatia, in special cea orientata impotriva stangii comunist-bolsevice usl are alte asteptari ; vrea sa vada ca aceasta coalitie aflata la putere nu este una de circumstanta, ci o constructie politica reprezentativa la nivel national si una de succes in alegeri. Sa lasam deoparte infantilismele locale sau regionale, luptele intestine sau concurenta pentru sefia partidelor si sa vedem ca odata pierdute alegerile, totul se prabuseste si nici un partid din coalitie nu va avea ceva de castigat, cu atat mai putin presedintii de partid. Nu vreau sa iau in calcul o posibilitate teoretica, aceea de schimbare a aliantelor in scop electoral ; in acest caz, PDL va avea soarta PNT-CD. « Mingea » e acum in terenul celui care a facut multe pentru salvarea economiei nationale, dar daca va continua asa in alegeri, usl va distruge tot si va ameninta grav siguranta nationala prin « sahul la Presedinte » pe care leprele tremura de nerabdare sa-l puna in practica ; chiar cu pretul destabilizarii definitive a tarii.

26 ian. 2012

Conexiunile d-lui Calafat

E stranie populatia Romaniei sau totul e o mare manipulare cu interese ascunse ? Intr-o zi cu soare, un medic pe nume Arafat a performat la capitolul tupeu: s-a enervat brusc si i-a spus sefului sau, ministrul, ca proiectul legii sanatatii nu va deveni operational, adica lege, decat daca anumite capitole vor suna pe placul urechii sale siro-palestiniene. Cum acest lucru nu s-a intamplat, Arafat a demisionat. Pana aici e doar o obraznicie bazata pe… stie el pe ce ; poate si noi… Bizareria incepe cand ies in strada diversi « protestatari », majoritatea fiind intr-o completa necunostinta de cauza. Ce era de blamat la proiectul respectiv, asta era clar necunoscut, cine era « dl. Calafat » - iar a fost doar partial cunoscut, iar din ce cauza era el suparat – nici atat. Cu toate astea, dr. Calafat, Arahat sau cum ii tot spuneau « manifestantii » era aparat pana la idolatrie. Brusc, toti fusesera salvati de SMURD, multi aveau copii salvati candva de catre personalul SMURD, unii fiind chiar recunoscator pentru « tratamentele »(!) aplicate de SMURD. Stim acum ca nimic nu era mai fals ; or fi fost manifestantii « salvati » sau « tratati » prin ambulantele SMURD, dar stim ca pompierii care la deservesc nici nu sunt medici si nici nu pot trata pe cineva intrucat ei nu sunt personal medical, ci doar acorda primul ajutor dupa ce au terminat un curs de sanitari. Atunci de unde dragostea brusca a populatiei pentru acest Harap Alb ?


« Presa » aservita bolsevicilor, in primul rand tele-vizuinile au deschis un tir incrucisat ce-l viza direct pe Presedintele Basescu si, auxiliar – guvernul. Deodata Arafat devenise « un profesionist exceptional », un exemplu, un « far calauzitor », un guru al medicinei romanesti. A fost condamnat Presedintele pentru ca ar fi avut o exprimare nepotrivita fata de Calafat, iar scandarile din strada s-au amplificat. Poate ca nimic n-ar fi atras atentia dacape Facebook n-ar fi inceput cu ceva zile in urma o intreaga campanie de “salvare” a SMURD pe care nimeni si nimic nu-l ameninta. Toata presa bolsevica se mobilizeaza, toti « patriarhii » mass media ii solicita Presedintelui sa-si ceara scuze fata de dr. Arahat ; si nu oricum, ci public. Raed devenise nu cel mai iubit dintre pamanteni, dar, cu siguranta ca era cel mai iubit arab dintre romani. Desigur, bolsevicii au utilizat creatia lor pentru o serie de manifestatii, unele violente, prin care cereau expres demisia Presedintelui si a Premierului.

De-a lungul timpului au fost schimbati, demisi sau si-au dat demisia multi secretari de stat, iar asta n-a reprezentat mai mult de o stire banala intr-un colt al ziarelor, asta daca s-a pomenit despre asa ceva. De aceasta data, lucrurile au stat altfel… Reactia mult prea vehementa a d-rului Calafat a fost disproportionat de mare in raport cu stimulii (totusi, era doar un proiect, nu o lege votata) si la fel si reactia populatiei (taierile de salarii si celelalte masuri de austeritate n-au produs asa ceva la vremea lor). Putem sa credem ca a fost un foc de paie pus la cale de bolsevici, dar putem sa presupunem si ca ei s-au folosit de « evenimente » ca sa forteze decizii/demisii sau macar sa castige popularitate. In cele din urma, dupa discutii intre Presedinte si/sau Premier, pe de o parte si d-rul Calafat, pe de alta parte s-a desprins concluzia ca « parintele » SMURD trebuie RUGAT sa revina in functia de secretar de stat si sa se ocupe in continuare de licitatiile ce vor fi castigate invariabil de catre prietenul lui Arahat, mister Gorgan ; cand e vorba despre 500 milioane de euro nu-ti permiti sa lasi niste neica-nimeni sa castige licitatia, nu-i asa ?!

Toate astea impreuna, dar si separat lasa o impresie stranie ; pare ca nu se pupa intre ele sau ca sunt elemente din « jocuri » diferite. Fara dubiu, ceva le leaga, dar ce ? O explicatie trebuie sa existe chiar si pentru reactia egal de disproportionata a inaltilor oficiali ai statului. O sursa bine informata furnizeaza informatia conform careia Arafat, siro-palestinianul, ar fi ruda apropiata cu… Omar Hayssam, urmaritul pentru terorism si foarte apropiatul lui ilici si Felix. Aceeasi sursa indica un numar important de agenti (dubli, tripli etc.) ai serviciilor secrete de pe mapamond, cu precadere din Orientul Mijlociu, toti arabi, printre ei numarandu-se si Hayssam, Munaf sau Mohamed Murad. Intr-o discutie privata, « rapitul » Ohanezian mi s-a parut egal de straniu : il intrebasem despre « captivitate », dar el povestea inversunat despre… Basescu ; l-am intrebat despre colegii sai si despre rapitori – el ameninta ca in curand va devoala implicarea Presedintelui in « rapire » (au trecut aproape 6 ani si n-a mai « dezvaluit » ceva). Numitorul comun al, sa-i zicem asa, gruparii Ohanezian si al gruparii Arafat, obiectivul de distrus este… Basescu. El ii deranjeaza pe toti acesti apropiati ai bolsevicilor ce actioneaza nestingheriti in Romania. Iskandarani cumpara sefi ai serviciilor secrete (se pare, cu 6 milioane de dolari ; eu nu stiu, dar Talpes ar trebui sa stie), Hayssam isi face afacerile, iar ceilalti agenti isi vad de traficul lor de tigari si alte alea. Dar Basescu ordona ca lupta impotriva traficului sa fie efectiva si cere si rezultate, nu doar « lupte » pe hartie, asadar devine incomod. Calomniile au curs, porcariile – la fel. Toate il vizeaza pe Presedinte, iar bolsevicii isi aduc si ei marunta (atat pot) contributie. Doar cateva derapaje bolsevice putem inregistra : Ponta si Antenescu, primii si madama Plumb – apoi, au comis tradarea de tara cerand sanctiuni comunitare impotriva Romaniei ; cei doi pacalici, la Bruxelles, Plumb – in tara prin intermediul tele-vizuinilor.

In rest… a venit iarna, a nins, a si viscolit in tara, iar populatia asteapta infrigurata la propriu – gerul. Atat… Deocamdata…

25 ian. 2012

Cu Base pana la capat!

Toata lumea se intreaba ce va zice sau face azi Presedintele. Rauvoitorii, bolsevicii ataca, braveaza, insulta, dar genunchii nu li se vad… Ceilalti asteapta cu aceeasi infrigurare. Toti fac presupuneri, unde va merge, ce va spune sau cu ce va veni surprinzator… Niste lepre de doi bani au reinceput o campanie furibunda impotriva Presedintelui ; el e tot ce poate fi mai « rau » : el e « dictatorul » care nu dicteaza nimic, e « ancora » progresului bolsevic, e detestat, dar e si temut. Pacalici penibili ce si-au mai rupt dantura in zgarda buldogului Base, Ponta si Antenescu se intrec in obraznicie. Ei nu sunt oameni politici, nu sunt politicieni si nici altceva prin politica. Ei sunt niste cotarle galagioase carora le ajunge un picior in bot ca sa fuga schelalaind sub caruta alogenului Felix. N-au inteles ca niciodata nu vor putea avea statura necesara a « cainelui » de paza prin excelenta, bine infipt pe picioare, pe care daca nu-l starnesti il poti ocoli politicos, dar si daca l-ai deranjat e gata sa-ti sfasie beregata.


Multi cred ca Base a gresit asumandu-si rolul de presedinte-jucator sau cand a incercat sa faca un popor dedat cu visarea sa devina responsabil. Eu nu cred. Contestat de unii, injurat chiar – de catre altii, Base a vrut ridicarea poporului, nu tampirea lui. Prea multi n-au inteles asta… Azi si ieri, niste activisti pensionati sau niste copii (inca) ies in strada sa faca « revolutie ». Ce obiective are « revolutia » ? Nu stie nimeni ; nici cei iesiti in Piata Universitatii si nici cei care i-au instigat s-o faca. E drept, cei din urma vor cu disperare un singur lucru : sa-i ia locul. Am inteles, dar locul acela, functia de presedinte, aia nu e pentru oricine, iar Base n-a terminat ceea ce avea de implinit.

Zic unii ca Base nu e democrat… Sigur ca e, fara dubiu… Poate prea democrat… Dar cand vine vorba despre Tara, democratia aia ce aduce cu anarhia si pe care atat de mult o practica bolsevicii trebuie sa inceteze. Avem cu totii ceva de facut pentru noi si pentru tara, iar Base asta ne arata de niste ani ; el e « Comandantul » nostru si stie ca vaporul asta trebuie dus in siguranta la mal. Sunt multe de facut… In timpul asta, sistemul creat de bolsevici functioneaza, comploteaza si corupe. Justitia ii urmareste fara vlaga, neconvingator, dar ii urmareste, chiar daca mai mult formal. Pentru ei, Base e « dictatorul » care nu vrea sa bata palma cu spoliatorii tarii.

Ceea ce se petrece de doua saptamani este de neinchipuit in restul Europei. Niste neica-nimeni platiti (unii) sau nu (altii), dar instigati fatis de catre bolsevici si tele-vizuinile lor rosii, o mana de neispraviti ce habar nu au ce inseamna democratia vor sa schimbe soarta tarii. « Noi suntem poporul » urla ei isteric, la fel cum antecesorii lor urlau acum 22 de ani (« Moarte intelectualilor », « Noi muncim, nu gandim », « Noi nu ne vindem tara » etc.). Ei n-au vina ; sunt niste biete unelte fara creier care cred ca le va da Antenescu Luna de pe cer. Vina le apartine secaturilor rosii care si-au propus sa ajunga la carma ei chiar cu pretul… ei. Nu le pasa nici de aia din strada, cum nici in trecut nu le-a pasat de un popor intreg. Ei nu vor « timona » pentru ca ar avea solutii… Nu, ei o vor doar pentru ei si clientii, multii lor clienti.

Unii spun ca de azi Base ar trebui sa devina un presedinte figurativ, unul care sa se ocupe de taiat de panglici, altfel se sinucide. Eu cred ca Base al nostru nu poate sa devina o papusa. El se bate, e un Don Quijote modern, chiar si fara Sancho Panza, un comandant adevarat. Stie ce-l asteapta, dar sunt convins ca-si asuma rolul sau istoric si nu se va opri din constructia pe care a inceput-o. Base pe care il iubim este « Luptatorul », este cel in care si-au pus speranta toti oamenii responsabili, de stanga sau de dreapta, membri ai unui partid sau nu.

Sa asteptam cu rabdare si incredere ca Base al nostru sa se adreseze azi poporului. Stiu ca ne-a pregatit o surpriza, dar vreau sa cred ca e una buna, ca azi va continua sa dea cu capul de masa lichelele bolsevice ; de data asta definitiv. Romania merita un astfel de presedinte ? Da. Dar romanii ? Asta o sa vedem…

24 ian. 2012

Armata nu-i cu noi?

« Am fost instigat sa scandez impotriva presedintelui » spunea lt. Alexandru Gheorghe. N-a facut-o… Bravo lui ! Dar acest ofiter a iesit in strada alaturi de alti ametiti pentru ca nu detin proprietatea termenilor. Nu zic ca n-ar fi destule nemultumiri in armata, politie, invatamant etc., ci doar ca si iesirea in strada trebuie sa aiba un suport motivat. Ca ofiter onest, Gheorghe a considerat ca serveste poporului roman si ca acolo, in Piata Universitatii este poporul. Un alt motiv care l-a determinat sa iasa a fost « nesimtirea unor oameni ca Iulian Urban care-si permit sa faca oamenii viermi… ». Deja Gheorghe nu-mi mai place…


Multi au inteles complet aiurea notiunea de « popor ». Comunista sintagma « noi suntem poporul » am tot auzit-o, dar temeiul ei imi scapa. S-a inoculat populatiei ca daca o mana de necajiti se aduna intr-un loc, ei ar avea dreptul sa se considere intreg poporul. In realitate, acei indivizi sunt doar o infima parte a poporului si n-ar avea voie sa vorbeasca decat in numele grupului, chiar daca aiurea ar mai exista cativa aderenti potentiali. In orice democratie, majoritatea coagulata in jurul unei idei reprezinta vointa populara. A te asocia unor anarhisti care nu respecta cele mai elementare notiuni ale democratiei nu inseamna a servi poporului, ci tocmai a-i aduce un deserviciu. Ca ofiter, Gheorghe are drepturi clar si democratic stipulate pe care, daca le incalca (si le-a incalcat) trebuie sa raspunda. Daca fiecare categorie socio-profesionala afectata de reducerile bugetare de acum mai bine de un an s-ar fi manifestat haotic aveam anarhia gata. Politistii, de exemplu, instigati si de liderii lor de sindicat vanduti opozitiei au manifestat. Au fost josnici in lozincile lor, dar sunt politisti si nu aveam mari asteptari din partea lor. Oricum, si-au exprimat nemultumirile intr-un cadru organizat si nu ar putea fi acuzati de anarhie.

Am tot auzit pe la tele-vizuini, dar si in Piata Universitatii sau la politicienii tradatori Ponta si Antenescu, ca oamenii sunt ofensati de afirmatiile lui Urban si Baconschi. Nu intentionez sa le iau apararea, dar nici unul dintre ei n-a afirmat ceva la adresa poporului sau la adresa scarbelor stranse la Universitate. Iesind in strada pentru a protesta, oamenii sunt in dreptul lor, dar depasind cadrul democratic, cerand demisia Presedintelui pentru ca unul are intretinerea prea mare sau pentru ca altul vrea Photoshop mai ieftin ori pentru ca vrea "Rosia Montana in UNESCO", asta excede cadrul democratic. Urban n-a calificat pe nimeni ca « viermi », ci doar si-a pus o intrebare folosind o licenta ; pe de alta parte, chiar si rauvoitor fiind, tot trebuie sa acceptam ca Iulian Urban a formulat intrebarea incluzandu-se si pe el : « …suntem viermi… ? ».

La randul lui, Baconschi n-a jignit pe nimeni, ci a aratat cum vede el evolutia sau involutia Romaniei in functie de manifestarile ce se vor dovedi majoritare sau nu, utile sau nu, democratice sau nu, normale sau nu. N-a spus ministrul Baconschi : « la Universitate este o mahala inepta », asa cum rauvoitorii vor sa acrediteze, ci doar ca avem noi, ca popor, de ales intre drumul normal in orice democratie si cel pe care o potentiala mahala distructiva l-ar putea alege. Nu consider ca vreunul dintre ei ar fi jignit pe cineva. Avem si noi, au si ei dreptul de a se exprima, au si ei dreptul de a folosi diverse licente pentru a fi mai bine intelesi. Cuvintele lor nu trebuie admise in sensul dat de catre tele-vizuini sau de catre unii politicieni cu bine cunoscute actiuni antinationale. De aceea, consider ca premierul Boc a actionat in exces prin demiterea ministrului Baconschi.

Alexandru Gheorghe a avut o pozitie normala cand a refuzat sa scandeze impotriva lui Basescu, asa ca nu pot sa-i ridic statuie pentru asta. El insa a iesit din cadrul normal si legal atunci cand a ales sa se alature unor indivizi manipulati politic. As fi inteles protestul daca el ar fi avut loc in perioada taierilor, dar la un an dupa – nu. In mod clar, in Piata Universitatii sunt indivizi manipulati politic de catre Opozitia comunista, oameni platiti sa semene dezordine, anarhisti si chiar infractori. Desi unii sunt dispusi sa-l felicite pe locotenent, eu cred ca superiorii sai trebuie sa-l sanctioneze sever pentru derapajul sau. Ce s-ar intampla daca toti ofiterii romani ar considera ca e dreptul lor sa sfideze regulamentele militare, legea si normele democratice ? Se pune intrebarea daca Armata Romana este alaturi de populatia care a inteles ca tara nu poate intra in normal fara un efort al fiecaruia sau alaturi de acei indivizi care cred ca au acelasi drept la huzur ca si politicienii bolsevici... Lt. Gheorghe este sau nu reprezentativ?

23 ian. 2012

"Romanii in Balcani" de Mihai Eminescu

De mai multe ori am observat tendinţa foilor greceşti de-a tăgădui existenţa pană şi a acelor resturi de populaţiune traco – romană care-n evul mediu, mult mai răspandită decat astăzi, işi intindea insulele sale etnice in toate teritoriile impărăţiei Răsăritului. In adevăr Peninsula Balcanică era in anticitate o peninsulă tracică şi numai varful ei estrem era populat de greci. In comediile lui Aristofan — in Paserile de ex. — intră in scenă un zeu tracic şi o dovadă că incă in vremile acelea grecii nu cunoşteau limba populaţiei autohtone a peninsulei e că acest zeu pronunţă sunete fără de nici un inţeles. Asemenea e ştiut azi că dacii erau traci care trecuseră Dunărea două sute de ani inaintea vremei lui Traian şi că statul lor, in momentul in care l-au subjugat Imperiul, nu avea decat varsta de douăzeci de decenii. In contact cu romanii populaţiunile tracice — cele mai vechi după Herodot, deci autohtonii Peninsulei Balcanice — s-au romanizat, au devenit romani. Spre a intrebuinţa un termen din chemie, tracii Peninsulei şi cei din Dacia erau izomorfi cu romanii şi s-au contopit pretutindenea in popor romanesc, care-n evul mediu era mult mai numeros decat azi, după cum ne dovedesc o sumă de izvoare. Filip II şi Alexandru cel Mare au fost traci. E prea adevărat că acesta cucerind ţările Asiei şi ale Africei grecii I s-au substituit pretutindenea, dar tot ei li s-au substituit şi romanilor in impărăţia Răsăritului, incat calitatea grecilor de-a escamota in folosul lor cuceriri făcute de alţii şi de-a intra pe furiş in moştenirea istorică a altor popoare este proverbială. Oare in Romania nu ne-am pomenit intr-o bună dimineaţă cu sute de moşii mănăstireşti escamotate prin subrepţiuni testamentare şi-n secolul trecut Romania nu părea o ţară aproape grecească? Ca dovadă a acelei tendenţe de tăgăduire lăsăm să urmeze un articol din ,,Messager d'athenes " privitor la romanii din Macedonia, scris cu ocazia unei pretinse misiuni a d-lui Pencovici şi a unui pretins raport al său.

Nu vom insista asupra opiniilor politice (din articol), ci vom releva numai erorile istorice şi filologice. Deja Theophylact , sub anul 579, şi Theophan sub acelaşi an pomenesc de romani in oastea trimisă in contra avarilor; sub anul 976 Cedrenus povesteşte că intre Prespa şi Castoria călători romani au ucis pe David, fratele ţarului bulgar Simeon. De aci inainte existenţa romanilor balcanici nu mai e tăgăduită de nimeni. Anna Comnena [i]i citează in jumătatea a doua a secolului al XI-lea langă Exeva . In jumătatea a doua a secolului al doisprezecelea călătorul evreu Benjamin de Tudela [i]i găseşte in munţii Tesaliei, nesupuşi de nimeni, cu totul neatarnaţi şi o spaimă a grecilor. Nicetas Choniates in fine numeşte munţii Tesaliei Valahia Mare. In toată suta a treisprezecea numirea veche de Tesalia ieşise din uz şi se 'ntrebuinţa numai numirea de Valahia. George Acropolita , G. Phrantzes , catalanul Ramon de Muntaner, Henry de Valenciennes , apoi chiar hrisoavele impăraţilor bizantini numesc ţara Vlahia Mare, Blaquie la Grant. Etolia şi Acarnania se numesc Vlahia Mică (Phrantzes ), partea de sudost a Epirului , vechea Dolopie , se numea Vlahia Superioară. Teodor Angelos Comnenos Ducă domneşte in suta a Xiii-a peste Epir, Tesalia, Albania şi Macedonia, cari toate la un loc se numesc Vlahia , atat de cătră scriitorii bizantini cat şi de cei occidentali . Departe dar de-a fi numai o mană de coloni romani, romanii erau in evul mediu unul din popoarele cele mai numeroase ale Peninsulei, după toată probabilitatea traci romanizaţi, ca şi cei din Dacia. Rolul cel mai insemnat [i]l joacă sub asanizi , dintre cari Ioaniţiu, in răspunsul dat papei Inocenţiu III, se declară a fi el, impreună cu poporul, de origine romană, mulţumind papei că l-a adus la această cunoştinţă. Poporul romanesc al Peninsulei a fost aşadar absorbit de greci şi de bulgari şi din el n-au rămas decat aceste puţine fragmente ce le vedem azi, dar despre cari nu e nici o indoială că ei sunt autohtoni, şi grecii — coloni ce locuiesc intre ei. Nici nu se poate altfel, de vreme ce grecii sunt pretutindenea coloni, in Asia Mică, pe ţărmii Mării Negre şi-n alte locuri. Cat despre limba macedoromanilor, e azi un adevăr cunoscut de toţi că e numai un dialect al limbei dacoromane şi că n-are a face deloc cu limbile neolatine ale Occidentului. Studiile recente ale lui Miklosich au dovedit-o cu toată evidenţa. Atat dialectul din Istria cat şi cel macedoroman sunt varietăţi a limbei dacoromane , cu mici deosebiri fonologice şi cu mari şi hotăratoare asemănări. Ne rămane numai să admirăm ignoranţa grecilor moderni in privirea istoriei şi etnografiei unor ţări asupra cărora pretind a avea drepturi. Dacă se află romani in Macedonia cari vor redeşteptarea poporului lor şi readucerea lui la conştiinţa naţională ei au cuvant să lucreze in acest senz şi nu injuriile foilor greceşti [i]i vor opri. In mozaicul de popoare orientale credem că e loc şi pentru romani şi că nu există nici o necesitate ca ei să fie anexaţi la Grecia. Gazete insă cari combat un raport ce nu există, a unei misiuni ce n-a fost trimisă, luand de sprijin fantaziile etnocratice ale d-lui Paparigopolu in locul adevărului etnologic aievea şi făcand analogii filologice din lună dovedesc pe de o parte o deplină ignoranţă in materia ce-o tratează, pe de alta că o rea cauză susţin daca, in favorul ei, au nevoie de-a inainta neadevăruri.

[11 august 1882]



22 ian. 2012

De la stanga la dreapta, fara retur

Asa cum ziceam, e vremea clarificarilor. Toate porcariile lansate de bolsevici, toate aceste manifestari grobiene si care slutesc realitatea obosita si-asa a Romaniei cer ca delimitarile cetatenilor sa fie nete. Deja optiunile s-au radicalizat incet-incet ; prieteni sau prieteni de on-line au inceput sa isi manifeste clar optiunile politice. Unii sunt onest de stanga sau onest comunisti (in masura in care asta se poate), altii se manifesta in directia opusa, a dreptei. Ceea ce pana acum a fost o supa calduta de centru, acum incepe sa dispara si toti incep sa se pozitioneze spre marginile spectrului politic. Asa cum era de asteptat, stanga bolsevica beneficiaza de sprijinul « legumelor ganditoare », acei indivizi care vor ceva, nu stiu ce, dar sunt convinsi ca bolsevicii le vor da ; desigur, degeaba. Langa ei se situeaza cei cu optiuni de stanga, acea stanga socialista, dar care detesta extrema stanga – bolsevicii. Ei sunt idealistii care cred sincer ca acele idei utopice pot fi puse in practica si asa se poate ajunge la un progres real. Centrul esichierului politic este, cum spuneam, gol acum. Dincolo de el intalnim dreapta ; dreapta este la fel de disipata ca si stanga, dar poate sa se coaguleze in jurul unor idei de baza care chiar reprezinta progresul economic si social. In dreapta gasim si haos, uneori unul cautat, cum este cazul cu Noua Dreapta, formatiunea fatata de Vantu si care nici nu vehiculeaza vreo idee de dreapta, ci doar se manifesta ca o organizatie mica si extremista, ceea ce chiar nu e dreapta. Langa ei, fara extremism, dar si fara o ideologie clara de dreapta se plaseaza Noua Republica. Aici intalnim oameni onesti, cu idei personale clare si de dreapta, dar care inca nu au format o miscare omogena, cu atat mai putin un partid. Ca impact in randul populatiei este si va fi modest daca nu se vor organiza corespunzator ideologic si nu doar. Daca miscarea a luat nastere ca o asociere a unor persoane unite de aceleasi idei sau ea s-a format « la ordin », asta e imposibil de stiut acum, dar manifestarile ei ulterioare vor raspunde si acestei intrebari. Masa mare a celor de dreapta este neinregimentata politic, dar ideile promovate de cei care o formeaza sunt chiar mai clar si net de dreapta decat al unor formatiuni declarate de dreapta.


Am avut un partid comunist care si azi e viu. De furat, a furat; de distrus economia - a distrus-o. Au aratat timp de 15 ani ca P. Tutea avea dreptate : « comunistii nu sunt in stare sa conduca nici macar o gara ». Cineva trebuia sa ia taurul de coarne. Mai bine sau mai putin bine, dar macar economia a fost pusa pe picioare. Dar, ca sa asist la ceea ce vad azi, asta nu puteam sa-mi imaginez. Cand noi am facut Piata Universitatii ca fenomen social si ca exponent al anticomunismului un singur om de-acolo n-a adus in discutie preturi mari sau mici, salarii, foame, angajari sau nu. Acolo a existat un singur lucru: aplicarea punctului 8 care era clar – « fara comunisti ». Niciodata de atunci incoace n-a existat o manifestare mai net nationala. Ca ilici sa fie "monarhist" si comunistii declarati sa se dea anticomunisti in Piata Universitatii, asta e de domeniul fantasticului horror. Ceea ce vedem azi, un MazaRica Venturiano in uniforma de Che Guevara catarat pe crucea de la Universitate este de un grotesc cumplit. Tele-vizuinile fac tot ceea ce in afara, in Vest, in UE este interzis, CNA doarme si viseaza in rosu moscovit, Justitia face aproape orice, dar nu justitie, iar legumele ganditoare, vitele, prostii ies in piata si cer Photoshop mai ieftin sau sa scada intretinerea la bloc. Traim in realitatea sec. XXI sau in fictiunile proaste hollywood-iene?



20 ian. 2012

Parchetul, politica si tradatorii

Sunt sigur ca a atras atentia un detaliu greu de imaginat : in seara celei de-a saptea zile de demonstratii provocate de usl, la o tele-vizuina a cuvantat Ponta. Discursul lui era mai ponderat decat de obicei, cu o usoara, timida tendinta spre obiectivitate. Poate sa para surprinzator si chiar este, pe undeva. Ponta se deosebeste astfel de colegul sau de faradelegi, Antenescu. In dupa amiaza aceleiasi zile a fost mitingul mult trambitat, dar care nu s-a bucurat de participarea anuntata. Cu aceasta ocazie, obraznicia josnica a lui Antenescu a atins cote inimaginabile, iar Ponta l-a secondat, dar nu si-a debitat porcariile cu prea mare convingere. Ce intelegem din prestatiile lor ? Ca amandoi sunt de o ticalosie de neatins pana in zilele noastre de catre nici un politician, daca facem abstractie de tribunul Algocalmin, dar si ca au o rezistenta psihologica diferita fata de anumiti stimuli.


Acum cateva zile, S.R.Stanescu emite o intoxicare de presa prin intermediul ciracilor sai : « Parlamentul European a decis sanctionarea Romaniei » facand referire la un presupus comportament dictatorial al Presedintelui si la anumite actiuni, imaginate de el, ale Guvernului. A doua zi, vine Ponta de la Parlamentul European, unde depusese plangere impotriva Romaniei, o petitie semnata de el si Antenescu si plina de minciuni, dupa cum le e stilul si in tara. In prostia lor, acesti indivizi considerau ca plangerea va inculpa Guvernul, nu Romania, fara sa realizeze ca eventualele sanctiuni ar fi vizat tara si nu guvernul ce o administreaza. Din fericire, comunistii si acolitii lor socialisti si liberali sunt minoritari, astfel ca nici vorba sa se adopte vreo sanctiune care sa vizeze Romania. Acestea sunt faptele care ii incrimineaza. Dar, ne distram, radem, glumim pana se ajunge la complot si tradare…

Acestea sunt motivele pentru care sesizez oficial Parchetul General si Comisiile parlamentare abilitate si le cer inceperea neintarziata a urmaririi penale pe numele numitilor Victor Viorel Ponta si George Crin Laurentiu Antonescu pe care ii acuz de uneltire impotriva Statului Roman, colaborare infractionala cu scopul de a determina sanctionarea nemerita a Romaniei si tradarea intereselor nationale, toate cu scopul de a beneficia de avantaje politice personale si de grup.

Atrag atentia ca imunitatea parlamentara se refera doar la nesanctionarea opiniilor si atitudinilor politice, dar nu si la infractiunile ce incalca in mod evident Codul Penal in vigoare, tradarea fiind cea mai grava infractiune din dreptul roman. Voi posta acest articol in fiecare zi pana cand institutiile statului vor intelege rolul lor de asanare a societatii de elementele infractionale si vor incepe urmarirea penala in ceea ce-i priveste pe cei numiti mai sus.





18 ian. 2012

Lovitura de stat bolsevica - ghid de utilizare

Spuneam ca suntem in fata unei lovituri de stat in desfasurare. Ceea ce se pregateste este chiar asta: o lovitura de stat bolsevica menita a aduce la putere prin forta partidul unic, chiar daca aparent e divizat in trei. Un observator atent nu poate decat sa ramana perplex auzind enormitatile vehiculate pe la tele-vizuini. Se acuza « dictatura », dar nimic nu poate justifica o asemenea acuza (eu as acuza un exces de democratie), « lipsa libertatii de exprimare » si « cenzura », cand asistam de ani de zile la o campanie desantata dusa de tele-vizuinile mogulilor, diverse catastrofe mari sau mici, toate lipsite de vreun fundament. Pana aici poate parea o piesa de teatru scrisa de un scenarist prost care foloseste Piata Universitatii si fenomenul din ’90 in sens invers.


In teoria loviturilor de stat exista si o teorie numita « teoria victimei necesare ». Despre ce e vorba ? « Daca nu ai o victima reala, creaza una care sa coaguleze reactia populara ». La noi sau in alte tari care au schimbat regimurile prin demonstratii s-a aplicat aceasta teorie. In Cehoslovacia a fost « revolutia de catifea », se stie. Ceea ce se stie mai putin e ca si acolo oamenii au iesit in strada din cauza unui « mort » : un student. O fata a inceput sa planga si sa reclame ca prietenul ei a fost omorat. Imediat populatia revoltata a iesit in strada si « revolutia » a fost gata. Dupa evenimente, vrand sa-l omagieze pe studentul « omorat » autoritatile au descoperit doua lucruri : nici un student nu fusese omorat si… fata, prietena « studentului » era o colaboratoare a serviciilor secrete. In Romania anului 1989 a existat o « victima » initiala, L. Tokes si niste victime, mult mai putine decat cele 60.000 anuntate. Tokes a fost « victima » necesara. Trecand 22 de ani, ajungem la ceea ce a fost mai zilele trecute. Arafat este, lasand altele deoparte, o persoana cerebrala si care stim ca reactioneaza la stimuli clari, nu la unii potentiali. De aceasta data, Arafat a fortat nota, cel mai probabil deliberat. A intors spatele ministrului sanatatii si i-a spus arogant ca proiectul de lege nu va deveni lege cat e el acolo. Pana aici este, sa zicem, aroganta celui care deseori s-a substituit muteste ministrilor, asa ca pot presupune ca n-a fost o aroganta accidentala. Problema e ca a reactionat la un PROIECT de lege destinat discutarii, nu unul déjà discutat si deci cu mare sansa de a fi adoptat. Logica spune ca ar fi trebuit sa astepte pentru a vedea daca, in urma discutiilor, proiectul va mai contine acele prevederi suparatoare pentru Arafat si prietenii sai. Dar… era nevoie de o « victima necesara », asa ca intai Arafat a demisionat disproportionat de suparat, iar apoi si-a mai si declarat intentia de a parasi tara, fiind in consonanta astfel cu prietenii lui bolsevici care reclamau « dictatura » fara precedent.

« Brusc » au izbucnit revoltele menite a-l sustine pe Arafat ; desigur, totul fusese planificat cu mult inainte ca prima informatie, cat de mica sa apara in presa. Toti cei care au un cont de Facebook au primit « cauza » « Salvati SMURD ». Acum stim perfect ca SMURD nici nu era o unitate a lui Arafat si nici nu a pus cineva problema desfiintarii sau privatizarii ; a fost o intoxicare cu scopul de a coagula nemultumirile oamenilor. Arafat, ca si Tokes anterior beneficiaza de o imagine idealizata ; dupa lovitura de stat din decembrie 1989 a fost clar pentru toata lumea ca Tokes e departe de a fi in « echipa ingerilor » si déjà am inceput sa stim ca Arafat « joaca » in acelasi fel de « echipa », chiar daca nu cu aceeiasi « coechipieri ». Un lucru este probabil, dar sper ca nu si posibil : dupa episodul Tokes au urmat mortii de la Timisoara ; desigur, nu 60.000 de morti cat anunta Hurezeanu, pe atunci la Europa libera. Dupa Arafat, dar inainte de mitingul pnl va urma ceva ?

Tele-vizuinile si audio-vizualul, in general sunt foarte importante. Prima « cucerire » din decembrie ’89 a fost TVR cu care si-au desavarsit manipularea. Azi n-au nevoie sa mai cucereasca o televiziune pentru ca au déjà cinci. Ca la comanda, toti conspiratorii au acelasi discurs cu formatorii de opinie din grupurile de demonstranti : fara PDL, dar si fara usl. In acest fel acrediteaza ideea ca ei, bolsevicii n-au nici o legatura cu demonstrantii iesiti « spontan ». Ba il mai si trimit pe Organ in mijlocul manifestantilor, acolo unde, « intamplator » un « om de bine » il apostrofeaza, injura sau alunga. Buna miscare ! A prins… Au urmat « pe sticla » si cantareti ca F. Chilian, dar si oameni de televiziune ca Hossu-Longin, popi si oameni cu copii in brate, practic toata gama de imagini care sa actioneze subliminal. E secundar, nu-i asa? ca F.Chilian este pnl-ist sau ca madam Longin e cu "bube" la dosar... Oamenii de afaceri ? Sunt si ei… Nu Patriciu, Vantu sau Felix pentru ca sunt compromisi, dar e foarte bun Tiriac, cel care a facut bani in Germania cu dolarii dati de Maurer care l-a si trimis acolo ; misiunea lui nu mi-e clara, dar acum nu conteaza. Cert e ca el, parsiv, spune tot ceea ce ar fi zis si ceilalti, dar ca si el are o imagine "buna".

Manipularea a atins cote de neimaginat si este exercitata grosolan. Asta ma duce cu gandul ca asistam la copia loviturii de stat bolsevice din decembrie ’89 si am toate motivele sa cred ca finalitatea poate fi similara. O diferenta poate exista, dar de suprafata : aceasta lovitura de stat va aduce in fata un nou-vechi rege ca sef al statului. Asta si pentru a contrabalansa efectele loviturii de stat si pentru a-si apropia monarhiile europene. Si inca una: in decembrie 1989 am avut in rolul principal KGB; azi, KGB nu mai exista, in schimb exista FSB.Viitorul imi va da dreptate sau nu.

Update:
Acum inteleg ce-a cautat Ponta la Bruxelles si de unde declaratiile lui antinationale de la aeroport: sustinerea presei comuniste occidentale.

17 ian. 2012

Poveste cu prosti sau Mica lovilutie

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost… era mult mai sanatos. Se facea ca in tara lui Verde Imparat s-a ridicat un vraci pe nume Harap Calafat. Nu s-ar fi ridicat el, nici impotriva stapanirii si nici impotriva altora ; isi castigase armasarul hranit cu jaratic (4x4), palatul si visteria bine garnisita pe muteste, fara a face valuri. Nu era el un sfant, nici pe departe, dar mutenia ii crease o anumita imagine in imparatie, deoarece reputatia e cu atat mai mare cu cat se stie mai putin despre tine. Harap Calafat venise cu o idee ; nu era a lui, ci o furase din cele imparatii care demult o pusesera in practica : o dregatorie ai carei supusi sa sara in ajutorul oamenilor aflati la nevoie. Nu era o dregatorie de seama, doar secretar, dar Harap Calafat a stiut sa devina chiar mai important decat vizirul, seful sau. Vizirii s-au tot schimbat, dar voinicul nostru ramanea in jiltul sau modest, loc de unde manevra toate achizitiile pentru sanatatea imparatiei. Astfel, Calafat l-a ajutat pe prietenul lui sa adune multe pungi cu galbeni, fara numar de multe. Desigur, prietenul la nevoie se cunoaste, asa ca nici micul dregator n-a fost lipsit de o buna parte a pungilor cu galbeni. Dupa ce au strans o adevarata avere, Calafat si prietenul sau au pus la cale o lovitura finala care sa le sporeasca de cateva ori numarul cuferelor cu avutii : o vanzare catre imparatie in valoare de multe mii de cufere. Acesta este momentul in care…


…Vrand sa faca schimbari in imparatia intepenita in legi strambe, Verde Imparat trimite spre discutie un zapis pe care dregatorii sa-l discute si caruia sa-i dea forma cea mai potrivita schimbarilor ce se petreceau in tara. Citind zapisul, Harap Calafat tare s-a suparat pentru ca acolo scria ca vanzarea pusa la cale de el nu se mai putea face. Atat de tare s-a suparat, incat usa el i-a trantit-o vizirului, nu inainte de a-i spune ca acel zapis nici poveste sa devina lege. Si atat de tare s-a suparat, incat a parasit furios dregatoria. Indata ce-a iesit, Calafat s-a intovarasit cu dregatorii cheflii si cu mascaricii Palatului ce unelteau sa-l dea jos pe Imparat. Cand se-mbata, unul dintre uneltitori, Pasa Somnorila spunea cui era dispus sa-l asculte ca el va fi imparat in viitorul apropiat. Celalalt, mascariciul pontos al Curtii era si el de acord cu Somnorila, mai ales ca urma sa se cocoate in scaunul de prim-vizir. Acestia au dus uneltirile mai departe, scotand pe aleile parcului o turma de servi netrebnici, multi dintre ei tovarasi de trascau cu Somnorila. Bufonul, ca un om cu carte le-a scris lozinci analfabetilor scosi sa protesteze, Felix, un alt dregator ce era cercetat de Aga a dat pungi intregi cu galbeni pentru a tine prostii pe aleile parcului, iar Somnorila s-a chinuit sa stea treaz pentru a intretine o atmosfera folositoare uneltitorilor.

Prosti si tembeli, servii netrebnici scosi sa protesteze n-au bagat de seama ca Verde-Imparat si-a luat inapoi zapisul, ei cerand in continuare ca zapisul sa fie retras. Indata ce zapisul devenise amintire, servii s-au vazut descoperiti, asa ca uneltitorii le-au dat alte teme de strigat in fata Palatului ; unii erau furiosi ca iarna e cu zapada, altii – ca vara e prea insorita, iar altii ca apa e uda. Soldatii pazeau ca servii sa nu-si inchipuie ca sunt oameni si sa infaptuiasca o sama de neajunsuri. Chiar si asa, servii mai sturlubatici tot au produs diverse stricaciuni, soldatii bagand la beci o parte dintre ei. Zile intregi a fost la fel : seara veneau servii care provocau tulburari, soldatii ii ciomageau, iar uneltitorii ii ajutau pe fata pe netrebnici. Incet-incet, Verde-Imparat, vazand ca primul vizir nu face fata situatiei a hotarat sa discute cu Harap Calafat, care brusc si-a dat seama ca imparatia are nevoie de el in dregatoria ceea mica, gandul lui fiind departe de marea afacere ce tocmai fusese pusa la cale inainte de plecarea sa din jiltul de secretar ; sau nu, caci basmul cesta nu ne e clar.

Astfel toata lumea parea multumita : Harap Calafat s-a intors in aceeasi dregatorie, prietenul lui va face aceeasi mare afacere, desigur, cu ajutorul secretarului ; Verde-Imparat si primul vizir isi castiga linistea pentru a se putea ocupa de imparatie, Pasa Somnorila isi va relua somnul diurn obisnuit, Mascariciul pontos va continua sa distreze prostimea, Felix isi va continua uneltirile incercand sa fuga de potera ce-l vrea la beci, iar servii… despre soarta servilor, basmul nu vorbeste, dar avem de ce sa credem ca tot prosti vor ramane, cei infometati – tot infometati, cei saraci – tot saraci, iar cei « insetati », ei bine, ei vor continua sa se adape din clondirele de posirca puse la dispozitie de uneltitori. Am incalecat pe-o sa de cal arab si v-am spus povestea asa. Va urma ? Da, va urma pentru ca povestea e poveste, dar si licitatia e licitatie, iar daca siguranta, aroganta si obraznicia au inregistrat o victorie, lupta nu s-a incheiat si victoria finala va fi cu licitatia pe masa ; dar nu cum vrea harapul.

16 ian. 2012

Esecul de tara

Am asistat la protestele imbecililor. Desigur, ei n-au venit de capul lor in Piata Universitatii din Bucuresti sau in pietele publice ale marilor orase. Ei au fost pregatiti, incitati, stimulati de catre gastile de secaturi ce formeaza usl. Doritorii au primit sfaturi si indrumari prin Facebook, SMS si prin alte mijloace de informare directa. Plecand de la un pretext (proiectul legii sanatatii), circul a devenit complet si de un penibil fioros. Am vazut « demonstranti » care cereau te miri ce, de la modificarea taxei auto si pana la oprirea exploatarii la Rosia Montana sau pana la alegeri necomasate; fara dubiu, nici un om zdravan la cap si cu probleme reale nu va iesi in strada sa ceara ceva legat de Rosia Montana si nimeni lipsit de cea mai elementara cultura politica nu va fi interesat daca alegerile sunt sau nu comasate, dar nu asistam la cereri reale si normale. Sa detaliez…

Unii cer salarii mai mari ; toti oamenii de pe planeta asta doresc salarii mari, dar in Romania de azi asta nu e posibil. Bugetul de stat a fost in mod criminal afectat de manoperele oneroase ale psd si pnl si de angajarile pe care ei le-au facut in sistemul bugetar. Cine crede ca se poate ca salariile sa creasca in aceasta perioada de criza e doar un idiot. Ceva cresteri vor fi, dar mici pentru ca mai mult nu se poate ; doar cu riscul ca tara sa intre intr-o depresie economica fara precedent.

Altii vor locuri de munca, desigur, la stat. In conditiile in care toate organismele internationale cer diminuarea aparatului bugetar, numai un nebun ar putea sa faca angajari. Anumite voci nu sunt de acord nici cu privatizarea sistemului sanitar, dar nici cu perpetuarea celui existent ; ei vor… dar habar n-au ce.

Asistam in aceste zile la o tentativa de lovitura de stat bolsevica. Nu folosesc cuvinte tari, ci unele blande. Intr-o tara democratica, asa ceva nu este posibil. Multi nemultumiti au demonstrat, mai pasnic sau mai violent in toate tarile Europei, au cerut ameliorarea conditiilor economice, sociale etc., dar nu au incaput cereri de ordin politic. De ce ? Pentru ca in democratiile occidentale schimbarile politice se fac prin metode bine stabilite, constitutionale.

Secaturile rosii vor tulburari sociale si, pe cale de consecinta, economice. Pentru ei sunt conditiile ideale ca activitatile la care se dedau sa mearga bine. Haosul economic este mediul lor preferat, ceea ce stim déjà din periada neagra a guvernarilor lor succesive. Dar perioada de pana in 2004 nu e la fel cu perioada pe care o traversam acum. Cu o economie stabila in conditii normale, dar totusi fragila in fata unor tulburari majore, Romania este acum expusa. Expunerea e maxima si efectele unei caderi bruste pot fi insurmontabile. Coalitia rosie este antinationala, asa ca nu putem spera la o colaborare benefica pentru tara, dar astept din partea PDL o reactie ferma si dura. Nu mai putem sau n-ar trebui sa toleram o noua mineriada, stiut fiind ca mineriadele au prabusit economia nationala pentru cel putin 10 ani. Azi suntem in fata falimentului de tara daca populatia nu va intelege ca democratia are reguli pe care nu le schimba un Ponta sau Antenescu.

Toti vrem sa traim ca in Germania, dar vad ca nimeni nu vrea sa si munceasca la fel ca acolo. Vrem salariu minim de 1000 de euro, dar nimeni nu-si pune problema de unde ? Doar niste cretini, niste handicapati sau complet redusi mintal pot sa creada ca schimbarea guvernului sau/si a presedintelui va duce la salarii de neinchipuit acum. Nimeni nu le spune nefericitilor care cred ca vor trai ca-n rai in bratele comunistilor ca Germania este un model imposibil de ales in acest moment sau in urmatorii 20 de ani. Nu le spune nimeni cretinilor care se strang ca vitele in Punctul Zero al anticomunismului ca nu putem sa comparam Romania cu nici o alta tara europeana, ci doar cu… Romania. Franta trece printr-o recesiune serioasa, Italia se confrunta cu o datorie suverana de 1900 miliarde de dolari, Spania – cu un somaj oficial inimaginabil anterior de 21,52% (5,4 milioane de persoane), Irlanda e, ca si Grecia, sub spectrul falimentului, Ungaria e si ea in corzi, incercand sa evite un faliment apropiat si marind TVA-ul la 27%, iar exemplele mai pot continua. Suntem la inceputul crizei datoriilor suverane, dar nimeni nu vrea sa spuna ca somajul la noi nu afecteaza decat 500.000 de persoane, ca datoria suverana este mult sub suta de miliarde de dolari, ca sanse ca TVA-ul sa fie redus exista, cresterile salariale, fie si modeste vor fi posibile etc.

Lupta politica nu se mai duce in Parlament. Nici pana acum comunistii nu au luptat in vreun fel in Parlament ; doar s-au dedat la spectacole golanesti in Parlament si la iesiri grobiene la tele-vizuinile proprii. Stim din istorie ca lupta politica dusa in strada este apanajul extremistilor de stanga ; incendierea Reichstag-ului, actiunile bolsevicilor rusi sau ale celor spanioli care asasinau preoti si violau calugarite in numele egalitatii de sanse. Asta vad si azi, in Romania : pegra societatii, betivii, haimanalele, cocalarii si homeless-ii vor sa decida viitorul tarii. Nu conteaza nici democratia, nici economia nationala, nici siguranta sau viitorul nostru ca natiune europeana. Nu conteaza nici ca altii au alt punct de vedere ; ei se substituie « poporului », la fel cum au facut-o mana de bolsevici care l-au arestat pe tarul Nicolae al II-lea sau grupul de bolsevici care, cu concursul lui Mihai l-au arestat pe maresalul Antonescu.

Acesti neica-nimeni care ies in strada sunt masa imbecila de manevra a bolsevicilor, dar ei vor fi si primii afectati daca lovitura de stat va reusi. Intr-o democratie, cei care cer daramarea institutiilor democratic alese sunt anarhisti si infractori de drept comun. In aceasta categorie se incadreaza toate leprele rosii, fie ca se numesc Felix, Antenescu, Ponta sau ilici. Toti sunt responsabili. Ei s-au dedat la toata gama de porcarii posibile in 2009, ei se depasesc pe sine acum. Deplang de pe acum esecul tarii mele, esec programat si pus in « opera » de catre infractorii rosii ce se vad amenintati cu devoalarea ticalosiilor comise din 1990 si pana azi.

15 ian. 2012

ANIVERSAR: "Romania in 1881" de Mihai Eminescu

Nu putem porunci timpului să stea pe loc, nici putem face ca evenimentele să incremenească pe cateva ceasuri imprejuru-ne, ca să le putem fotografia , căci ele 'şi urmează cursul lor necontenit, puţin păsandu-le daca ne dor ori ne bucură. In zadar minutarul ceasornicului ar sta pe loc; timpul curge alături cu el, şi numai omul, avand pururea in faţă ziua de azi, eternul prezent, pune pietre de hotar intre lucruri ce au trecut pentru totdauna şi fixează pe orizontul negru al viitorului dorinţele sale ca ţinte luminoase, uneori pe de-apururea neajunse  Şi anul trecut e greu de izolat din cei ce-l preced şi din cei ce-l vor urma, căci din ziua lui intaia ne aruncă in medias res , in vartejul imprejurărilor şi ne 'ncarcă memoria cu reminiscenţele ruşinoase ale răscumpărării drumului de fier, cu cele odioase ale atentatului Pietraru.

Spiritul rău al demagogiei romane işi alesese de jertfă pe unul din chiar părinţii demagogiei. Mulţumită lui Dumnezeu şi prezenţei de spirit a victimei alese, atentatul n-a avut nici o urmare fizică gravă, dar a lăsat adanci urme psicologice in spiritul d-lui I. Brătianu şi l-a deziluzionat desigur in privirea simpatiilor sale anterioare pentru demagogie.

La 1 (13) martie sosi in Bucureşti ştirea ingrozitoare despre săvarşirea tragică a impăratului Alexandru II. Voind a vizita in acea zi manejul Mihail din Palatul de Iarnă, la intoarcere două bombe esplosive [i]i cad in cale şi-l rup bucăţi. Camera noastră in momentul intai uită a lua act de această ingrozitoare ştire. Dar in curand se aude că secta nihilistă din Iaşi, care momise in sanul ei profesori tineri şi studenţi, a dat un banchet in onoarea succesului atentatului. Dr. Russel (recte Sudzilowsky ) e arestat, profesorii romani sunt daţi in judecata unui juriu şi se descoperă o asociaţiune de vro 20 de studenţi romani şi 50 de evrei cari propagau in şcoalele publice ideile de răsturnare. La 9 martie procesul Pietraru ajunge inaintea Curţii cu Juraţi şi, intr-o şedinţă care ţine 22 de ore incontinuu , procesul se incheie prin condamnarea lui Pietraru la 20 de ani muncă silnică şi a lui Carlova la nouă ani de recluziune . In iunie un juriu compus prin profesorii din Iaşi condamnă la pedepse disciplinare pe aciia cari luaseră parte la propaganda nihilistă .

In ianuarie incă, avand a se face mai multe alegeri pentru implinirea vacanţelor din Cameră, candidaţii opoziţiei au avut ocazia de-a supune criticei multe acte ale guvernului, intre care vicioasa aplicare a legii recensimantului , care dăduse loc la cele mai vii protestaţii din toate colţurile ţării. Tot in luna aceasta s-au făcut inaugurarea clubului " Binelui public" printr-un banchet dat in otelul Steiner , cu care ocazie s-a consacrat uniunea dintre grupul Vernescu şi fracţiunea din Moldova. Cabinetul suferea de-o criză latentă care forma obiectul certelor din adunările de la Herdan şi in cari o parte a partidului căuta să elimineze din ministeriu pe d-nii Boerescu, Conta şi Teriachiu. Pentru ca anul să se inceapă sub auspiciile lui Mercur, se descopere tot in ianuarie deturnarea a 83000 franci de către un funcţionar fiscal , George Bilcescu.

Din inceputul anului mai e de notat invoiala intervenită intre guvernul rusesc şi cel roman, prin care acest din urmă primeşte drept bani materialul de suprastructură a liniilor construite de ruşi, deşi părerea guvernului nostru fusese că acest material i se cuvine de drept pe baza convenţiei ruso-romane. In fevruarie tribunalul comercial al imperiului la Lipsca pronunţă sentenţa sa in favoarea reclamantului Landau - kaufmann şi anulează urmările convenţiunii de răscumpărare incheiată la 1880 intre stat şi Societatea Acţionarilor C.F .R. Pe liniile noastre, ce incep a fi administrate de directori princiari , plătiţi cu enorme lefuri, se 'ntimplă o serie de accidente; in iunie chiar mai multe dupăolaltă, precum cele dintre Hanu Conachi — Iveşti, Serbeşti — Preval, Severin— Prunişor.

In august Adunarea Acţionarilor C.F .R. votează mutarea sediului la Bucureşti; iar in octomvrie tribunalul din Berlin respinge cererea Landau - kaufmann , făcută pe baza sentenţei din Lipsca, pe cuvant că nu se mai poate restabili starea de lucruri anterioară convenţiunii de răscumpărare, nici se poate opera ştergerea acestei tranzacţiuni din registrele de comerţ. Reclamantul, daca a suferit pagube prin incheiarea acelei convenţii, poate intenta o acţiune de despăgubire pentru daune - interese . Tot in fevruarie, in vederea evenimentelor care aveau să se petreacă peste cateva săptămani, d. Brătianu găseşte mijloace de-a sonda atitudinea partidului conservator, căruia-i propune pană şi o dreaptă impărţeală a portofoliilor ministeriale. Condiţiile puse de partidul conservator părand prea grele, tratările nu izbutesc . Tot in fevruarie d. Stolojan cere un credit de 300 000 fr. pentru asigurarea liniştei publice. Ministeriul Instrucţiunii aprobă aranjamentul pentru săvarşirea dinlăuntru a bisericii de la Curtea de Argeş prin d. Lecomte de Nouy .

D. C.A. Rosetti propune in Camera electivitatea magistraturii şi insărcinarea unei delegaţiuni a Camerei care, impreună cu una a Senatului, să aibă a formula, intrunite intr-un fel de convent naţional, proiectul privitor la eligibilitate . Membrii acestui preţios convent să fie plătiţi cu cate una mie franci de obraz. Propunerea a rămas in stadiu embrionar pan-in ziua de azi.

La 25 fevruarie doi din oamenii eminenţi ai generaţiei trecute, Aug. Treb . Laurian şi Cezar Bolliac, incetează din viaţă. Ziarele din Viena incep a vorbi de erigerea Romaniei in regat şi pun in vedere primirea anteproiectului ca condiţie a recunoaşterii noului rang al Romaniei. ,,Le Nord" menţionează asemenea ştirea ridicării la regat, ne dă insă consiliul de-a nu face nici un sacrificiu real pentru o simplă schimbare de titlu.

Evenimentul tragic din Rusia, mişcarea nihilistă din Iaşi, ramificată prin şcoli, incheiarea procesului Pietraru, ca tot atatea fenomene răsărite din demagogia cosmopolită şi internă, motivează din partea d-lui Maiorescu următoarea interpelare: «Am onoarea a intreba pe d. ministru - preşedinte daca, in urma procesului Pietraru şi a manifestărilor socialiste din Iaşi, crede timpul venit de-a imprima politicei interne o direcţiune mai compatibilă cu consolidarea monarhiei constituţionale».

Printr-un discurs memorabil d. Maiorescu sileşte pe guvern de a-şi arăta arama şi de-a o rupe cu tradiţiile demagogice. Răspunsul guvernului e prompt . A doua zi chiar, la 14 martie, tristul erou al nopţii de la 11 fevruarie, generalul Lecca, propune in Cameră proclamarea regatului, d. Ion Ghica, ministrul considerat ca antidinastic din vremea scandalului Slătineanu, face aceeaşi propunere in Senat, care e primită cu adeziunea formală a opoziţiei şi cu unanimitate de voturi.

Cu ocazia discutării bugetului, după propunerea făcută in Cameră, se sporeşte leafa miniştrilor la indoit şi se infiinţează un al optulea ministeriu fără portofoliu pentru prezidentul Consiliului. Intre acestea se ivesc in Cameră şi in adunările de la Herdan disensiuni grave intre d. Brătianu şi coreligionarii săi politici şi el [i]şi dă demisia, cu dezaprobarea vie a partidului şi a ziarului " Romanul". D. Dumitru Brătianu e chemat din Constantinopole ca să ia moştenirea fratelui său, de unde şi soseşte, iar la 10 aprilie compune cabinetul său nou, care s-ar putea numi cabinetul incoronării. La 25 aprilie d. Dumitru Brătianu dezvoltă in Cameră un curios program ministerial, prin care promite puterilor binevoitorul său concurs şi ameninţă pe-un adversar necunoscut cu figuri retorice foarte energice.

La 10 mai e serbarea in adevăr frumoasă a incoronării şi cateva zile de-a randul durează festivităţile cu cortejul istoric al breslelor. Ne vine ştirea despre incetarea din viaţă a generalului Ion Ghica, fiul lui Grigorie Vodă Ghica, ministru plenipotenţiar al Romaniei la Petersburg. In timpul in care d. Dimitrie Brătianu acuză in Cameră pe d. Boerescu că ar fi făcut promisiuni cari au indus pe puteri in eroare, că primim Comisia Mixtă, se ţine un meeting la Galaţi in cestiunea Dunării. D. Al. Lahovary espune printr-un discurs in Cameră toate erorile comise de cabinetul trecut in această cestiune şi d. G. Chiţu confirmă opinia opoziţiei ca impărtăşită fiind şi de partidul roşu. In urma acestora, grave neinţelegeri se ivesc din nou in sanul partidului ; cabinetul e ameninţat de un vot de blam. Imblanzit de jurămintele de fidelitate ale coreligionarilor săi politici, d. Ion Brătianu se intoarce in capitală, frate - său [i]şi dă demisia la 9 iunie şi e ales prezident al Adunării, iar la 10 iunie se formează actualul cabinet I. Brătianu - C.A. Rosetti.

In Berlin Reichsratul votează tractatul de negoţ cu Romania. Cu ocazia aceasta partidul conservator german blamează presiunea făcută asupra Romaniei in cestiunea evreilor. D. Dimitrie Brătianu, venind pe scaunul prezidenţiei Adunării, ţine din nou un discurs foarte caracteristic, in care face grave acuzări partidului său. Pană şi ziarele din America ţin seamă de acest discurs, care nu lasă nimic de dorit ca sinceritate. Comisiunea Europeană din Galaţi [i]şi incheie sesiunea.

In iunie d. Mancini, ministrul de externe al Italiei, adresează o notă ambasadorului italian de la Londra, prin care oferă serviciile de mediaţiune ale guvernului său in cestiunea Dunării. Corpurile noastre legiuitoare se inchid, nu fără scandalul proiectului de răscumpărare a liniei Cernavodă - Chiustenge .

D. C.A. Rosetti [i]şi inaugurează ministerul său de interne prin o circulară adresată prefecţilor, prin care cere ca aceştia să-i recomande de subprefecţi tineri cari ar avea licenţa sau doctoratul in drept, ceea ce deosebiţii Chiriţopoli şi Simuleşti nu intarziază a şi face.

In urma lovirii de stat din Bulgaria, şefii liberalilor de acolo, d-nii Slaveicof, Zancov şi Caravelov, au de gand a trece in Bucureşti şi a lucra de aci in senzul ideilor lor. Generalul Ernroth soseşte la Bucureşti cu pretinsa misiune de-a se inţelege cu guvernul roman asupra opririi liberalilor de-a inscena din Romania vo mişcare in contra guvernului bulgar.

In august are loc intrevederea de la Gastein intre impăratul Austriei şi al Germaniei. Contele Andrassy soseşte la Sinaia şi e primit in mod foarte simpatic. I se atribuie călătoriei lui intenţia de-a caştiga consentimentul Romaniei pentru anteproiect. In acelaşi timp foile ungureşti fac un zgomot infernal asupra unei pretinse incălcări de graniţe ce-ar fi avut loc la San-giorgiu din comitatul Trei Scaune din săcuime. Comisia de graniţă constată o eroare de 3500 paşi, rezultată din deosebirea intre două documente de graniţă din a. 1792, şi conflictul se aplanează .

In septemvrie are loc intrevederea de la Danzig.
La 27 septemvrie redacţia ,,Romanului" serbează aniversarea a douăzeci şi cincea a acestei gazete printr-un banchet dat in onoarea d-lui C.A. Rosetti, la care a luat parte mulţi străini din Bucureşti.
Moartea subită a baronului Haymerle ţine in suspenso tratările in cestiunea Dunării. In octomvrie regele Italiei, impreună cu regina, vizitează pe impăratul Austriei la Viena. D. de Rosny, sinologul , călătoreşte prin Romania şi prin Dobrogea. M. Sa Regina publică un apel călduros pentru incurajarea industriei textile de casă a satelor noastre.

La 21 noiemvrie se dezvăluie cu solemnitate statua lui Ion Eliad.
La 15 noiemvrie se deschid Corpurile legiuitoare cu mesajul regal, care coprinde un pasaj energic cu privire la cestiunea Dunării. Austria se crede atinsă prin aceasta şi ordonă (fără notificare oficială) contelui Hoyos, ministrului său plenipotenţiar din Bucureşti, să suspende relaţiunile sale personale cu guvernul roman. Ziarele austriace declară că, in cazul cel mai rău, sunt mulţumite cu status quo, dar că Romania să fie incredinţată că nu se poate face nimic in cestiunea dunăreană nici fără Austro-Ungaria, nici in contra ei. Ele ameninţă cu desfiinţarea Comisiei Europene din Galaţi.

Proiectul de răspuns al majorităţii Camerei reafirmă pasajul privitor la Dunăre, proiectul minorităţii prezentat de d. Carp se mărgineşte a asigura pe Coroană că ţara e gata la orice sacrificiu de cate ori drepturile ori onoarea ei va fi in joc. Cu ocazia discuţiei răspunsului la mesaj, d. Carp declară, fără a angaja responsabilitatea coreligionarilor săi politici, că, in favorul unei comisii europene compuse din delegaţii tuturor puterilor semnatare Tractatului de la Berlin, ar putea să sacrifice in materie de poliţie fluvială unele din drepturile suverane ale ţării, daca prin acest sacrificiu s-ar garanta neutralitatea Dunării şi mediat a ţării. Neputandu-se insă obţine o asemenea comisie colectivă a Europei intregi, atunci d-sa nu admite nici un fel de comisie de riverani in care ar intra numai Austria, sau numai Rusia, sau numai ele amandouă. In asemenea caz comisia de riverani ar trebui să primească o a treia putere moderatoare căreia să-i incredinţeze chiar prezidenţia. Dar in favorul unei comisii
compuse astfel d-sa crede că ţara nu trebuie să renunţe la nici una din prerogativele suveranităţii sale. D. Carp crede că Tractatul de la Berlin cuprinde o lacună. Guvernul e asemenea de părere că in privirea aplicării regulamentelor nu se poate face nici o concesie ce ar atinge suveranitatea ţării, dar, in privirea dreptului de supravegheare, maniera de-a vedea a guvernului e foarte laxă .

D. Maiorescu, susţinand proiectul de răspuns al minorităţii, dezvoltă un program intreg de reorganizare conservatoare inlăuntru. D. Lahovary e de opinie că, de vreme ce Tractatul de la Berlin nu zice nimic despre aplicarea şi supraveghearea aplicării regulamentelor, ci numai despre facerea lor, pe care-o atribuie Comisiei Europene din Galaţi, reintrăm in dreptul comun al ginţilor, conform căruia aplicarea se face de fiecare stat ca suveran pe malul său şi supraveghearea de ţările Europei cari au subsemnat tractatul. Din momentul ce această supravegheare nu se face numai de o singură putere in mod separat şi pentru un interes esclusiv, nu poate să atingă nici drepturile , nici interesele noastre. Liberalii independenţi (grupul Vernescu-ionescu ) cer de la guvern să declare că nu acceptă nici supraveghearea navigaţiunii din partea Europei. Aceste sunt ideile ce s-au ivit cu privire la cestiunea Dunării in urma conflictului austro - roman .

Tot cu ocazia discutării răspunsului d. Brătianu ţine un discurs prin care declară că n-a fost intenţia sa de-a aduce prin mesaj o atingere Austriei. Aceste declaraţii găsindu-se insuficiente in Viena, sant urmate de scuzele formale ale d-lui Stătescu, după cari incidentul se declară inchis şi relaţiile se restabilesc. In urma acestora d. C.A. Rosetti şi-a dat demisiunea din ministeriu. Mai avem de insemnat că, spre sfarşitul anului, s-a deschis cursurile Facultăţii de Teologie, infiinţate din iniţiativa episcopatului roman şi in favorul căreia P.S.S. Ghenadie de Argeş a făcut o donaţiune de 30 000 lei noi.

13 ian. 2012

Lovitura de stat si bolsevicii

Usl nu e o organizatie de stanga. Partide de stanga sunt si la noi, sunt si in alte tari din Europa sau din lume. Peste tot, principiile democratiei functioneaza si se manifesta, in general, prin alternarea la putere. Vin popularii, aplica masuri de dreapta, dure si starnesc nemultumirea populara. Vin apoi socialistii si aplica programme de stanga, mai soft, dar continuand sa respecte legile elementare care asigura progresul tarii respective. Altfel spus, stanga sau dreapta, toti au un interes comun : interesul national.


Spuneam ca usl nu e de stanga si nu e nici macar o organizatie ; usl este un cartel infractional cu ideologie bolsevica. La prima vedere, intre comunisti si bolsevici nu e decat o diferenta de nuanta. Nu. Comunisti sunt peste tot in lume, chiar si in tarile cu traditie democratica. In Franta sau Spania, in Grecia sau in Italia, comunistii au partide puternice. Ce ii deosebeste pe comunistii europeni de uslasii romani ? Bolsevismul. Bolsevismul nu este comunism, ci este fratele de doua ori geaman al fascismului si al nazismului. Cele trei curente au mers mana-n mana si s-au caracterizat prin aceleasi elemente extreme. Ca si nazistii/fascistii, bolsevicii nu recunosc nimic din ceea ce este democratic, nu accepta concurenta politica si acced la putere prin lovituri de forta, complot, minciuna si inselatorie. Desigur, violenta si exterminarea fizica a oponentilor politici sunt si ele instrumentele de baza ale « politicii » lor.

Veti spune, ca fundasul Ponta, ca nu pot fi bolsevici oameni tineri, dintre care unii chiar nu au prins ca lumea perioada comunista. Gresit ! Bolsevicii nu sunt in mod obligatoriu continuatori ai unei politici violente pre-existente. Bazele neo-bolsevismului au fost puse in 1990 incepand cu primele demonstratii anticomuniste anihilate prin contra-manifestatii de tip SD nazist. Mineriada din 13-15 iunie 1990 a plantat adanc radacinile ramificate ale bolsevismului. Pana cand bolsevicii si-au consolidat pozitiile si pana si-au cumparat constiinte, servicii, organizatii etc., Romania a mai fost martora Batalioanelor de Asalt (SD) a minerilor si nu numai. Au urmat anii sfidatori ai dominatiei rosii, cu un Bulanel ca prim-ministru si cu fetele lui puse in functii de secretari pe la Guvern. Hotia fiind apanajul bolsevicilor, ea se comitea aproape legal, pe fata. Dar a intervenit o “defectare”: Bulanel a ratat Presedintia. De aici incolo, bolsevicii si-au inceput activitatea invatata de la mentorul lor, “dictatorul cu fata umana”, ilici. Calomniile au curs, minciunile, tradarile, inselatoria cea mai josnica – toate au iesit in forta la iveala. Rezultatele asteptate n-au aparut. Asa apare tentativa de lovitura de stat cunoscuta sub numele de « actiunea celor 322 » : suspendarea fortata si fara un motiv real. Votul popular a fost covarsitor, iar « pucistii » au inregistrat o prima infrangere, nu si cea din urma. Si asa am ajuns in anul 2009, an marcat de manifestatii violente sau nu, dar josnice si, unele, fara obiect ; nu si fara obiectiv. Toate aceste manifestari de forta, cu motiuni golanesti de cenzura si soldate cu debarcarea primului guvern Boc sunt singurele arme la care bolsevicii pot apela. Au urmat alegerile prezidentiale soldate cu « un fleac ; i-am ciuruit » si imediat, inainte de rezultatele finale, bolsevicii anuntau suspendarea ca modalitate de a-l indeparta pe castigatorul alegerilor democratice de fotoliul prezidential. Nu conta ca si enuntarea suspendarii ca posibilitate de lupta era o infractiune ce trada premeditarea (se stie ca suspendarea presedintelui este nu o arma politica, ci o sanctiune aplicata unui presedinte ULTERIOR comiterii unei infractiuni la ordinea constitutionala). Cum pentru bolsevicii romani « cartea » a fost mereu un opozant, niciodata « suspendata nu e gata » si asa ajungem in ziua de azi.

In urma cu zece zile aparea pe Facebook o « cauza » bizara care ne cerea sa ne opunem privatizarii si/sau desfiintarii SMURD. Multi am inteles imediat ca asistam la o intoxicare, dar n-am reactionat considerand ca este o alta « cauza » fara obiect, cum sunt si altele. In urma cu cateva zile, “buboiul” se sparge si Romania este invadata de aversiune fata de privatizare SMURD, privatizare pe care nimeni n-a propus-o si care ar fi si imposibil sa se faca. Pana aici e limpede, Presedintele cere retragerea proiectului de privatizare a sistemului de sanatate, iar logica spune ca totul trebuie sa inceteze. Dar NU ! Bolsevicii au obiectivele lor : schimbarea violenta a lui Basescu. Asa apar « manifestantii » care se indreapta impotriva Palatului Cotroceni, in incercarea de a reitera « Asaltul asupra Palatului de Iarna » al lui Eisenstein ; daca aveau creier, nu aduceau betivi si cocalari ca figuranti in sub-productia asta, dar unii cu creier si care sa puna botu’ la litra lor de trascau n-au avut de unde sa ia.

Asadar, usl se plaseaza, alaturi de national-socialistii germani, fascistii italieni si omologii lor – bolsevicii rusi, in randul marilor organizatii criminale ce lupta nu pentru poporul din care s-au ridicat, ci impotriva lui si pentru propriile vise de marire si parvenire

Cine castiga?

Presedintele a cerut retragerea proiectului privind privatizarea sistemului sanitar. Prea multi se declarau multumiti de actualul sistem. Nimeni nu mai e oripilat de mortile petrecute din cauza absentei salvarilor, nimeni nu se mai scandalizeaza de absenta medicamentelor din spitale si toata lumea e fericita de existenta actualului sistem ce se dovedeste « perfect ». Privatizarea nu e buna, ca « noi nu ne vindem… sanatatea ».


Sa vedem ce s-a intamplat, totusi. Arafat si-a dat demisia si e out din sistem. SMURD ramane ce era si ce ar fi ramas oricum, dar « Fundatia pentru SMURD » va administra in continuare cei 2% veniti ca urmare a deciziei personale a fiecarui asigurat. Acum, activistii usl au nevoie de Yasser al II-lea in functia de subsecretar, altfel totul e in van ; un alt subsecretar va stabili criterii de licitare normale, dar astfel restrictive pentru « Deltamed »-ul lui Gorgan, pana acum singurul castigator de licitatii pentru aparatura destinata sistemului integrat de urgenta.

Desigur, un astfel de final este, in mod clar, unul nefericit, supapa destinata ajutorarii in campanie a comunistilor neavand contolul unde trebuie. Asadar, acum vor vrea neaparat ca Yasser al II-lea sa revina la bucate, sa aiba painea si cutitul in maini la licitarea celor 1200 de ambulante, 65 de elicoptere etc., pe scurt, la comisionarea celor 500 milioane euro.

Daca Arafat nu va fi repus in functie, si intuiesc ca nu va fi repus, ceea ce pare o infrangere pentru Basescu se va transforma intr-o infrangere pentru comunisti. De pierdut, cu siguranta, pierde Romania care va ramane pe loc, departe de sisteme public-private ce si-au dovedit utilitatea in alte tari europene si nu numai.

Update
Inca o data, opozitia trage tara inapoi, lasand in fata interesul lor financiar.

Update2
Diana Nemes: Si uite asa au mai picat unii in cursa unor agitatori. Faptul ca nu s-au vrut servicii medicale oferite de oameni pregatiti, ca nu se incurajeaza competitia, ne arata cat de putin dezvoltati suntem intru capitalism.

Yasser al II-lea nu e de acord cu d-rul Arafat

Asistam la ceva mai mult decat o manipulare. Deja aceste manifestari sunt instigari la nesupunere civica. Indiferent cum le catalogam, aceste demonstratii trebuie sa aiba o motivatie clara. Deocamdata, la Cluj, Tg. Mures sau aiurea multimile idiotizate cer ceea ce nimeni nu le ia, ceea ce oricum nu va fi amenintat nici de vreo desfiintare si nici de privatizare. Devizele demonstrantilor amintesc de cele ale IMGB-istilor din 1990 ; aia urlau isteric « Noi nu ne vindem tara », cei de azi zbiara, la fel de isteric impotriva privatizarii, in sanatate sau nu. Un lider usl declara : «Cunosc foarte bine acest serviciu de sănătate…», iar un individ dubios ca apartenenta politica spunea chiar ca a « fost tratat » de SMURD(!).


Ca unii sunt suficient de tampi ca sa puna botu’ la toate minciunile comuniste, asta este evident si cred ca vom asista si la dovezi mai dureroase de imbecilitate galopanta. Dar sa vedem care sunt resorturile acestor demonstratii. Cu ani in urma, nu prea multi, dr. Arafat isi declara sprijinul pentru privatizarea “serviciilor integrate de urgenta”, asta pentru ca el era singurul implicat in sistemul sanitar si care ar fi beneficiat dupa o eventuala privatizare. Timpul a trecut si “Fundatia pentru SMURD” a administrat cei 2% virati de populatie. Asa cum spuneam, Fundatia nu putea inregistra profit, dar putea bine-mersi sa controleze sistemul prin intermediul presedintelui ei, d-rul Arafat. Prietenii sai au beneficiat ; Arafat stabilea conditiile de participare ale agentilor comerciali la licitatii si, surpriza sau nu, criteriilor stabilite de secretarul de stat i se potriveau doar cateva firme, toate ale prietenului, sponsorului si milionarului din Forbes – Gorgan. Astfel, Arafat era curat si nepatat, iar afacerea prospera.

Tocmai ce se pregatea marea lovitura cu distribuirea a 1200 de ambulante si 65 de elicoptere, un « tun » de cca. 500 milioane euro, ca si aparu piaza-rea cu PROIECTUL DE LEGE PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA. Deodata, privatizarea sistemului sanitar nu mai era la fel de interesanta pentru Yasser al II-lea… « Intelegem privatizarea, dar nu si concurenta din sistemul privat », pare a zice secretarul de stat, una si aceeasi persoana cu dr. Arafat. Intai insidios si obraznic, apoi vehement si tupeist, Yasser al II-lea le-a comunicat responsabililor, printre care si seful lui, ministrul sanatatii, dar si Presedintelui Basescu (mai « soft » si mai umil ca sa nu descopere ca nu stie de unde-i vine palma) ca el, EL, Yasser nu este de acord cu privatizarea. Brusc, opozitia sa iese la iveala dupa o indelungata premeditare si dupa o corespunzatoare pregatire pe Facebook si pe la tele-vizuinile de gang ; iese pe sticla si iese in strada unde apar « oamenii de bine », « tratati de SMURD-ul lui Arafat ». Eu zic acum, dupa ce Yasser si-a declarat disponibilitatea si chiar intentia de a pleca din Romania, ca n-ar fi rau sa-SI faca el un SMURD mai mic din banii lui, oriunde in lume, si nu neaparat pentru Hamas. Deocamdata vorbim despre SMURD, serviciul sanitar de urgenta integrat, cel care este deservit de pompierii-paramedici si care actioneaza doar pentru primul ajutor, descarcerari etc. (NU si pentru tratamente), serviciu pendinte exclusiv de MINISTERUL DE INTERNE, si nu de cel al sanatatii.

Inainte de a demisiona, d-rul Arafat declara ipocrit ca nu poate critica din interiorul sistemului. A demisionat, dar, in afara de inconsistenta conferinta de presa, Yasser al II-lea nu sufla un cuvant. Nu vede ca populatia iese in strada pentru « cauze » inexistente ? Pot intelege ca x,y sau z care ies ca boii in strada habar nu au de continutul proiectului de lege si nu stiu nici macar ce este SMURD si cu ce se ocupa el, dar Yasser nu vede ca o tara intreaga este inflamata fara obiect ? Sigur vede. Si ? Sta impasibil si asista la spectacolul jalnic oferit populatiei de catre prietenii lui uslasi. Cu ce este mai bun Yasser decat fundasul Ponta ? Cu ce este mai presus Arafat decat infractorul Voicu ? D-re Yasser, pentru felul in care servesti unor secaturi - tot dispretul meu !







12 ian. 2012

Arafat - oaia cu doua capete

O tema falsa, un razboi real. Asta e ceea ce avem in aceste zile. Doar prostii mai pot sa creada ca SMURD e in pericol sa fie desfiintat sau privatizat, dar comunistii au decis sa foloseasca o imagine aparent incontestabila : dr. Arafat. Socoteala de-acasa nu mereu se potriveste cu matrapazlacurile comise in spatele usilor inchise. Astfel, in media, dr. Arafat avea o imagine nepatata, poate si datorita « muteniei ». A avut o activitate excelenta, a reusit sa impuna SMURD in batalia cu un sistem sanitar anchilozat in diverse metehne. Dar SMURD este un organism dual : este in mod clar un serviciu de stat, al Ministerului de Interne, dar unde decizia efectiva apartine unui angajat ce a adus ideea si nu sefului formal ; oaia cu doua capete decide daca elicopterul ce nu apartine Fundatiei SMURD, ci M.I. poate sa mearga sau nu la o urgenta.


Spuneam ca e o tema falsa la mijloc ; da, asa e. Asistam la constituiri de grupuri de sustinere, ba a lui Arafat (nu e clar de ce si impotriva a ce este sustinerea), ba a SMURD (aici minciuna si manipularea ating cote paroxistice). Circula minciuna cu « Salvati SMURD » si foarte putini isi pun problema daca SMURD este amenintat de ceva. In realitate, SMURD e bine merci si nu e in pericol de a pati ceva acum sau in viitor. In cadrul acestei ofensive anti-privatizare isi fac aparitia toate slugile disciplinate si bine plasate in posturi importante : Alina Muungiu cere retragerea proiectului (nu discutarea lui, nu imbunatatirea, ci doar retragerea), Astarastoae cel dedat la cascaval iRealitatea nu vrea concurenta comerciala in sistemul sanitar, Elvis Saftoiu are luari de pozitie halucinante (nu poate accepta ca fiind bune acte emise de Parchet, vrea verificarea lor(!)), ilici este oripilat de « pumnul in gura al lui Basescu » (nimic neasteptat ; senila « carpa kaghebista » are un discurs banal si cu aceleasi « argumente » : Basescu) si exemplele mai pot continua. La iRealitatea se baga plasat o « informatie » : sistemul de urgenta « nu are ambulante » ; imediat ne amintim de cele 1200 de ambulante pe care trebuia sa le livreze prietenul lui Arafat sistemului sanitar de urgenta (despre cele 65 de elicoptere destinate aceluias sistem si cu acceptul aceluias Arafat nu ne amintim inca).

Oameni bine intentionati, dar care habar n-au pe ce lume traiesc ies in strada la indemnul comunistilor la haos. N-ar iesi pentru a le cere leprelor ce refuza aplicarea referendumului sa revina la legalitate, nici pentru alte cauze reale si necesare. Dar ies ca masa tampa de manevra pentru o cauza ce nu le apartine. In spatele acestor manifestari se ascund interesele majore ale usl, ce nu are suficiente parghii pentru a fura bani publici in favoarea propriei campanii electorale, asa cum au facut pe scara larga in 2004. Ca atare, Arafat-Hurezeanu-Tudor(A3) reprezentau o buna trupa de haiduci ce luau de la saraci 2% pentru a da la campaniile bogatilor usl. In noua formula propusa de lege, din acesti 2% se vor indestula mai multe entitati sanitare private, entitati ce ies de sub controlul oneros al usl.

11 ian. 2012

O demisie de dez-onoare

S-a inflamat opinia publica imediat ce dr. Arafat si-a dat demisia. Nimeni n-a spus clar care sunt motivele si, ca atare, nimeni n-a inteles de ce trebuia sa apeleze la un asemenea gest. Am presupus ca motivele sunt politicianiste, dar nu excludeam si o implicare financiara a unora sau a altora. Au curs rauri de aprecieri si regrete, cadelnitari si alte laude, toate la adresa capacitatii deosebite a lui Arafat, un organizator, un doctor si un om. La o privire superficiala, prietenii d-rului Arafat sunt oameni deosebiti ; deosebit de implicati in tot ce se numeste serviciu de urgenta public si, atentie, privat ! Il intalnim pe langa el si pe Dan Vasile Gorgan, un prosper om de afaceri din Cluj, specializat in distributia a tot ce inseamna utilitati pentru un serviciu de urgenta public sau privat. Gorgan nu este doar un om de afaceri oarecare, ci este unul pe care il intalnim si in top 500 milionari romani cu o suma « modica » de 12 milioane de euro. Firmele acestui domn, uneori singure, alteori asociate sub forma unui holding au furnizat ambulante si aparatura medicala de urgenta cam prin toata tara, uneori gasind-o implicata in afacere si pe Mihaela Geoana. « Deltamed », firma lui Gorgan a distribuit 5(cinci) autospeciale pentru recoltarea de sange catre o fundatie ( Fundatia « Crucea Rosie ») patronata de madam Geoana, fundatie ce nu avea si personal specializat in recoltarea de sange. Licitatiile « castigate » cu consiliile judetene peste tot in tara i-au adus omului de afaceri peste un million de euro. CJ Hunedoara a achizitionat doua ambulante pe care le-a predat spre administrare Asociatiei Slavital Hunedoara, CJ Brasov – 10 ambulante (peste 2,5 milioane lei), CJ Arad – 3 ambulante pentru SMURD (1.038.201 lei fara TVA), CJ Giurgiu – o autospeciala de descarcerare (90.000 euro) si sa adaugam si licitatia pentru cumpărarea unor centre mobile de recoltare a sângelui (contract nr. 704/C/15,12,2009) în valoare de 3.985.000 de lei, nu de alta, dar sa avem o imagine completa a succesului in afaceri al respectivului. Afacerile d-lui Gorgan au mers bine si foarte bine. Sub ministeriatul lui Nicolaescu, dar si sub cel al lui Ion « Ferrari » Bazac una dintre firmele lui Gorgan a realizat o cifra de afaceri de 13,5 milioane de euro, pentru ca in anul urmator, cand déjà se schimbase conducerea ministerului sanatatii cifra de afaceri sa scada drastic la doar 2,6 milioane euro. Profiturile de milioane de euro realizate de catre prietenul d-rului si subsecretarului de stat Arafat sunt usor de vazut, cele publice, desigur. Sigur, sponsorul, prietenul si preferatul la licitatii al d-rului Arafat este un om de afaceri tipic psd : are datorii mari la capitolul taxe si alte dari catre stat. Asa se face ca la nivelul anului 2008, Gorgan inregistreaza datorii catre CNAS de 2,3 milioane lei, datoriile totale catre bugetul de stat ridicandu-se la 11.048.876 lei.


Acestea sunt datele pe care le-am gasit repede despre interesele d-rului Arafat si putem deduce de ce se opune cu hotarare proiectului de lege aflat in dezbatere. Acum inteleg de ce Arafat se gandeste, de ce nu?, sa plece din tara...

10 ian. 2012

Adevaratul Jean de la Craiova

B1Tv a dat o stire despre aceasta capodopera arhitectonica baroca, azi muzeu de arta, Palatul Jean Mihail din Craiova. Ceea ce se stie mai putin este ca ascunde un mister... Ridicat de catre Constantin Mihail la inceputul sec.XX, palatul este mostenit de catre cei doi fii, Jean si Nicolae. Ca sa avem o idee despre dimensiunea averii, trebuie sa spunem ca din aceasta s-a acordat un imprumut Bancii Nationale, spun unii sau chiar Franta ar fi beneficiat de ajutorul familiei Mihail, conform altor date.

Dupa moartea lui Constantin si trecerea averii catre cei doi fii ai sai, Nicolae pleaca in Franta unde traieste extrem de modest pana la moarte, fara a-si incasa partea de mostenire, iar Jean (cunoscut in popor ca Jean de la Craiova) se retrage intr-o singura camaruta a palatului, una destinata servitorilor si traieste pana la sfarsitul vietii la fel de modest ca si fratele sau. Lasa intreaga avere statului roman cu singura conditie ca acesta sa infiinteze o fundatie culturala care sa-i poarte numele. Ce anume i-a determinat pe cei doi frati sa aleaga acest drum? Nimeni nu stie. Sigur este ca odata intrata in tezaurul statului, averea Mihail a dus la o formidabila intarire a leului in raport cu dolarul (1leu = 1,03$), cateva luni Romania parand a avea o economie extrem de solida. Comunistii, ulterior, ne-au intoxicat cu „forta economica a Romaniei in perioada interbelica”, dar indicatorii economici ai vremii arata contrariul. Doar leul se intarise si asta ca urmare a mostenirii primite de statul roman de la Jean Mihail.