Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

10 iun. 2012

Triumful golăniei generale - azi, mâine şi...


Primul pas spre restauraţia comunistă a fost făcut, culmea, democratic. Niciodată românii nu se vor mai putea plânge, pentru că de data asta nu lovitura de stat i-a adus la putere pe comunişti, ci tocmai alegătorii români. Pe plan local, componenta politică nu e atât de importanţa pe toată perioada mandatului ce abia începe, dar aleşii locali vor fi motoarele de vot pentru alegerile parlamentare. Nu cred că se aşteaptă cineva că alegerile din toamnă să aducă vreo schimbare faţă de rezultatul de azi. Dreapta a pierdut alegerile pe mâna ei.

Principalul partid care a încercat să afirme dreapta s-a folosit de comunicatori corecţi, pregătiţi fiecare în domeniul lui de activitate, dar lipsiţi de convingere în discurs. Lor li s-au opus mereu nişte javre, nişte pramatii dedate la rele, dar posesoare ale unor discursuri exclusiv mincinoase şi calomnioase, împănate de promisiuni găunoase şi abil strecurate. Concurenţa n-a fost corectă, dar cui îi mai pasă acum? Romanii au votat şi şi-au ales viitorul.

În această perioadă, de criză, singurul lucru care îi lipsea românului era să aducă la putere un partid comunist. Cu memoria ştearsă, cu o nevoie nativă de a fi asistat, romanul are acum în faţă o lungă perioadă de suferinţă. Nu, pe asistat nu-l interesează nici democraţia, nici libertatea; pe el îl interesează doar burta, pentru că el este un individ vegetativ. Nu am crezut că dreapta putea să obţină un rezultat surprinzător, având în vedere că suntem un popor prea de stânga, dar ca o atât de mare majoritate să fie lipsită, nu de ideologie sau doctrină (ar fi prea mult, mult prea mult), ci de memorie – la asta nu mă aşteptam. N-o să reiau ceea ce am tot spus anterior (degeaba), dar cred că este momentul să deplâng viitorul apropiat şi pe cel ceva mai îndepărtat. Ştiu că românii vor trăi prost şi viitorul lor va fi identic cu un trecut pe care-l credeam definitiv uitat, dar de acum nu mai e nimic de făcut. Tot ceea ce au complotat comuniştii de ani de zile, începând de azi va fi pus în practică într-un mod agresiv.

Ce au câştigat şi ce au pierdut românii? Au câştigat promisiuni; chiar bine intenţionate şi cinstite să fi fost ele, acum, în pragul falimentelor europene, orice promisiune devine o glumă cinică. Stânga, şi când spun stânga mă refer la cea socialistă, variantă cu mult mai bună decât aceasta extremă-stânga comunistă, nu este capabilă să ofere soluţii pentru a evita o criză majoră internă, generată de apropiatele falimente ale Greciei şi Spaniei, ca să nu mai adaug şi Portugalia; ajunge o bâtă la un car de oale... Ce au pierdut? Rostul de a se mai exprima o dată la 4 ani în cabina de vot, democraţia pentru care s-au sacrificat atâţia, stabilitatea economică pe care tot ei au creat-o, sub îndrumarea atât de detestatului, azi, PDL. Au mai pierdut libertatea de exprimare şi libertatea de a fi corect informat, mai pe scurt – tot ceea ce s-a construit cu greu şi cu sacrificii în ultimii 20 de ani. Încă nu sunt toate evidente şi nici nu mă aştept ca toate astea să se petreacă foarte repede, dar la capătul a încă 6 luni lucrurile vor fi limpezi.

În 1990, ilici venea cu un concept menit să împace partidul unic cu noul (pentru el) concept de democraţie: „pluripartidism în interiorul CFSN”. „Despotul luminat”, cum s-a autodefinit el, n-avea nevoie de o opoziţie reală, nici de partide care să reprezinte diverse curente. Azi, 10 iunie 2012, conceptul lui ilici a câştigat alegerile locale şi usl e pe val. Românii pot să fie satisfăcuţi: au câştigat. Ce? Foamea pentru sărmani, lipsa de orizont pentru cei care vor o viaţă normală, greutăţi enorme pentru pensionari şi plecări în lume pentru cei care nu vor înţelege că tăcerea e de „aur”. Poate că n-ar trebui să fiu dezamăgit şi totuşi sunt şi-mi amintesc de dialogul dintre Lapuşneanu şi Moţoc: „Dar sunt nişte proşti, Doamne! – Proşti, Moţoc, dar mulţi”.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu