Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

15 mai 2012

Zâmbeşte, mâine va fi mai rău... cu un miliard



Motto psd: „Munca l-a ridicat pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni”
„Economia e în recesiune”... Anunţul a provocat nelinişte, chiar dacă e prematur să vorbim despre o recesiune reală. „Leul s-a prăbuşit” a fost un alt strigat panicard, în condiţiile în care moneda naţională a înregistrat doar scăderi succesive, neliniştitoare, dar fireşti în ansamblul economic european care se zbate într-o scădere accentuată a economiilor naţionale. Asemenea anunţuri nu se fac oriunde şi nici nu se poate că orice prost care apare „pe sticlă” să dea astfel de semnale ce vor influenţa negativ bursă şi, deci, economia. În ţările cu o anumită forţă economică, asemenea semnale duc automat la scăderi bursiere, chiar la prăbuşiri. Este şi motivul pentru care analizele economice sunt făcute doar de către specialişti importanţi, calificaţi pentru a analiza toţi indicii care influenţează o concluzie finală. Abia apoi este declarată o recesiune sau o eventuală prăbuşire a unei monede.
În România lucrurile stau altfel. La noi, orice analfabet care e pus să manipuleze ordinar îşi poate da cu părerea şi să declare el, cu de la şefi putere, orice catastrofă economică i se cere. La prima vedere e o glumă proastă care doar sporeşte neliniştea ameţitului care crede că aşa stau lucrurile, ştiut fiind că Bursa din Bucureşti nu mai reacţionează la astfel de semnale pe care tele-vizuinile le dau continuu, cu sau fără baza economică. Totuşi, cineva reacţionează, chiar dacă nu în mod evident: investitorii străini. Un investitor serios, cu suficientă forţă economică pentru a deveni acţionarul majoritar al unei întreprinderi româneşti cu potenţial va analiza situaţia economică din mai multe surse. El n-are de unde să ştie că presa românească este una monopolizata de comunişti şi că ştirile pornesc dintr-o centrală pentru toată media. Acesta este motivul principal pentru care tele-vizuinile anunţau cu o satisfacţie iresponsabilă că „investiţiile au scăzut mult faţă de trimestrul anterior”; iar anunţul ăsta s-a repetat aproape obsesiv de la un trimestru la altul. Nici investitorii aflaţi deja în România nu rămân indiferenţi faţă de semnale. Investiţia e făcută, e drept, dar el e obligat să se protejeze, aşa că va pune „bine” beneficiile, eventual într-un offshore în Cipru, Tunisia sau Insulele Cayman. Banii care pleacă sau care nu vin într-o economie sunt de natură a provoca scăderi importante, iar anunţurile catastrofice nu fac decât să apropie recesiunea reală.
E adevărat că economia naţională nu merge grozav... Măsurile implementate de guvernul Ungureanu, cele care i-au uimit pe experţii FMI au fost stopate de comunişti. De atunci a început declinul, chiar din ziua moţiunii de cenzură. Desemnarea lui Ponta a stârnit nelinişte pe piaţă pentru că investitorii se bazau pe programele începute de guvernele PDL. Declaraţiile triumfalist iresponsabile ale premierului, programul său haotic care-şi propune... nimic constructiv au accentuat neliniştea. A urmat instalarea unui guvern care, înainte chiar de a trece de Parlament, s-a lansat în pomeni electorale şi cheltuieli bugetare în avans. Pe ce bază? Nu se ştie. Negocierea scrisorii de intenţie cu organismele financiare internaţionale s-au centrat pe majorarea cheltuielilor prin distribuirea unui iluzoriu profit către bugetari, pensionari şi clienţi politici.
Un alt element care ne va duce în prăpastia economică este minciună. Ca în povestea cu Petrică, Ponta uita că acum e premier şi nu doar o paiaţă scoasă în faţă pentru că minte convingător. Orice declaraţie a sa influenţează economia, dar asta nu pare să-i pese. Rezerva de 5 miliarde de euro, pe rând, a negat-o, a confirmat-o şi a negat-o iar. La fel au stat lucrurile cu a doua parte a reîntregirii salariale pentru bugetari: deşi ştia clar că FMI a condiţionat că aceasta a doua parte să se acorde anul viitor (nu neapărat în ianuarie, aşa cum unii au afirmat) pentru a accepta creşterea deficitului la 2,3%, Ponta s-a încăpăţânat neconvingător că el va da sumele la 1 decembrie. De unde? Sacrifica el un program naţional absolut necesar, cel destinat infrastructurii, pentru avantaje electorale de partid? Desigur. Aproape 20 de ani România n-a avut practic turism tocmai din cauza infrastructurii, iar acum, când turismul este un important „aspirator” de valută, programul este abandonat. Criminal, aş zice eu... Mickey Mouse n-are bani pentru a acoperi promisiunile iresponsabile pe care le-a tot făcut, dar se lansează în altele, sinucigaşe: reduceri de taxe, TVA diferenţiat etc. Economia românească n-are fondurile necesare pentru a suporta toate aceste declaraţii utopice, aşa că el nu va reuşi decât să reconstituie cu 8% salariile bugetare şi, eventual, ceva-ceva în zona restituirilor de CAŞ către pensionari. De altfel, 5 miliarde le avea pentru situaţii neprevăzute, însă nevoile valutare pentru acordarea celor 8 procente sunt de 6 miliarde. Ce face un premier comunist într-o astfel de situaţie? Împrumută mâine încă un miliard de la Banca Mondială. Cu astea, economia va fi pe ZERO. Orice mişcare externă ne va lăsa complet descoperiţi, fără a mai calcula şi eventuale falimente de ţară, ceea ce ne-ar împinge în dezastru economic. Pentru ce toate astea? De ce lasă comuniştii economia naţională periculos de vulnerabilă? Doar pentru interesele electorale ale „cartelului roşu”. Sunt idioţi... Cu o asemenea economie la începutul anului 2013, ar trebui să fugă singuri şi să lase guvernarea pe mâna altcuiva, că atunci va fi trist. La ce le va folosi câştigarea puterii cu preţul prăbuşirii economice necontrolate? Ei oricum nu pot, obiectiv vorbind, să o redreseze pentru că obiectivele lor sunt satisfacerea cheltuielilor populaţiei, nu reconstrucţia economică.
Electoratul e obosit de măsurile de austeritate, ceea ce e normal, dar ar trebui să fie responsabil. Guvernul actual învaţă alegătorul că statul îi dă, chiar dacă el nu munceşte, iar asta este şi fals şi periculos pe termen mediu şi lung.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu