România – la trecutu-ţi mare, vai de viitor!

Zarurile au fost aruncate... Aşa cum era lesne de prevăzut, avem un parlament de comunişti şi vom avea unul de bolşevici. Păcat că parlamentarii romani care nu fac parte din „camarila roşie” nu cunosc istoria modernă. Dacă o ştiau, ar fi ştiut şi că bolşevicii ruşi au fost într-o minoritate desăvârşită timp de mai bine de un an de zile. A fost suficient să intre în parlamentul format după schimbarea de guvern din 1917, că au şi început să sape la fundamentul Rusiei ţariste. Nu aveau nici popularitate şi nici notorietate, dar erau organizaţi. Au creat pe plan local aşa-numitele soviete populare conduse de analfabeţi cu tupeu şi au subminat continuu puterea instalată. Apoi au trecut la înlocuirea persoanelor-cheie şi încet-încet au avansat. Profitând de haos, bolşevicii au trecut la cumpărarea oamenilor cu banii veniţi din Germania, tara foarte interesată că Rusia să nu aibă vreo participare la război.  Aşa au ajuns să-i elimine pe ruşii albi din toate posturile importante, până când i-au eliminat cu totul, chiar fizic. Aşa a început prigoana comunistă într-o ţară în care populaţia nu-i susţinea. Ce a urmat e cunoscut: asasinarea tarului Nicolae, altfel un nevolnic lipsit de calităţi de conducător şi manevrat de către soţia sa, dar şi a familiei sale şi a celor din apropierea Casei Imperiale. Apoi au urmat duşmanii politici şi comunismul s-a instaurat pentru 75 de ani, lăsând în urma zeci de milioane de victime „convinse” fizic/ eternizate de „binefacerile” socialismului comunist.
Dar „cine nu învaţă din greşelile trecutului, risca să le repete”, iar românii, iată, repeta greşeală pentru a doua oară. Cât timp PDL a fost la putere şi a arătat că este fidel democraţiei, romanii au avut de obiectat şi n-au înţeles că sacrificiul pe care PDL îl făcea era pentru ei. Au plecat urechea către sâsâitul perfid al varanului şi au servit ca masă de manevră. Sperau că bunăstarea la care visau, dar pentru care nu făceau nimic le va veni de la „ceilalţi”. Când Preşedintele României a fost suspendat fără vreo bază, romanii n-au ieşit în stradă să ceară că parlamentul care a conspirat mizerabil împotriva voinţei populare să fie trimis acasă. La vot, ei au mai dat o dată încredere comuniştilor, aceştia realizând un scor nepermis pentru o ţară ce trecuse 15 ani prin „raiul” restauraţiei comuniste. Acţiunile puciştilor plătiţi de varan s-au diversificat, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, dar românii din nou n-au avut reacţie. Acuze care mai de care mai fanteziste curgeau ca laturile zilnic, poliţiştii nu mai erau poliţişti, ci doar nişte lichele care îşi ofensau gratuit Preşedintele, dar romanii n-aveau ochi să vadă. Exemple mai sunt destule...
Azi s-a votat „legea bunului plac”, iar românii sunt prinşi ca şoarecele în cursă. Să nu ne amăgim, nu mai e nimic de făcut pentru o revenire la o societate normală, democratică. Nimic nu-i mai poate clinti de la putere pe neo-bolsevici. Îşi fac repede legile de care au nevoie, apoi vor aştepta puţin să traca alegerile locale şi vor declanşa ofensiva pentru îngroparea oricărei forme de democraţie; desigur, totul ambalat frumos în „poleiala” pseudodemocratică.
Sindicatele din România sunt făcute şi întreţinute de comunişti, dovadă şi candidatura unui lider de sindicat pe listele usl. „Societatea civilă”, un alt concept comunist, este şi ea creaţia bandei lui ilici, aşa că o Mungiu sau alta vor preamări „performanţele” democratice ale acestor lighioane roşii. Asociaţiile profesionale sunt deasemenea sub controlul strict al comuniştilor. Justiţia, cea pentru care s-a luptat atât Traian Băsescu susţinut de PDL, încă mai mişca, dar până la alegerile generale o vor readuce la tăcere, cum au mai făcut-o anterior, lucru lesne de observat din discursul brusc schimbat al lui Năstase; că doar nu degeaba l-au pus la Justiţie pe Corlăţean. „Presa” deja nici nu mai simulează imparţialitatea (mai bine, că o făceau jalnic) fiind de multă vreme subordonată intereselor „cartelului roşu”. Instituţiile statului? Păi, Parlamentul şi Guvernul le aparţin, iar legea electorală este una dintre cele mai mari porcării elaborate în sistemul juridic din România. Spun asta pentru că nici vorbă să avantajeze vreun partid mai mic, ba din contră. Orice partid care vrea să acceadă la Parlament va trebui să-şi negocieze locurile cu partidul unic – usl. Dacă el nu va fi de acord, în judeţe va exista o opoziţie roşie care va desfiinţa orice şansă pentru candidaţii neagreaţi de ea. Spunea Monica Macovei că usl tinde să devină partid unic şi trebuie să fiu de acord, cu o singură precizare: deja usl este un partid unic. Cine să mai schimbe această catastrofă? Alegerile libere? Nici poveste! Dacă Traian Băsescu va promulga legea electorală ce a respins explicit referendumul democratic, atunci doar una din două mai sunt posibile pentru că România să revină la normal: 1. O revoltă populară care să-i mai dea jos o dată pe comunişti sau 2. Dumnezeu să aibă milă de romani.
Părerea mea nu contează, dar haideţi să privim întâi spre „democraţia” rusă atât de iubită de Marga, ilici, felix şi compania şi apoi spre democraţia socialistă a lui Hollande, în Franţa. Întreb şi eu, iar răspunsul să şi-l dea fiecare: care e democraţia reală şi către care dintre ele se îndreaptă România comunistă?