Ceea ce se anunţă în politica românească pare a fi un straniu balet de urşi pus pe note de către un chinez. La conducerea Guvernului au venit filo-ruşii ce cochetează cu economia chineză. Orientarea pro-americană şi pro-europeană a ţării vine în contradicţie cu „modelele” pe care actualii guvernanţi le flutură pe sub nasul unui popor care nu a avut când să înţeleagă nici noţiuni mai simple, cum ar fi „economie de piaţă”, „democraţie”, „libertatea presei” sau „drepturi fundamentale”, cu atât mai puţin diversele „modele economice” din ţări cu multe probleme din toate punctele de vedere.
România, ca un „drumeţ în calea lupilor”, este azi expusă. Guvernanţii care o cârmuiesc sunt aleşi pe „sprânceană”: unii sunt hoţi, alţii – plagiatori sau cu incompatibilităţi, iar alţii – doar nişte indivizi obscuri prezentaţi drept specialişti, deşi ei nu s-au remarcat prin nimic notabil. Cu toţii au un numitor comun: sunt mincinoşi, unii dintre ei – patologici. Văzându-se pe cai mari, miniştrii guvernului Mickey Mouse nu-şi mai ascund orientarea pro-rusa. „Venerabilul” (ca vârsta chiar e) Marga l-a lăudat servil pe „tătucul” Putin chiar în comisia parlamentară care l-a audiat. Plimbat cândva pe la Educaţie, după ce pe atunci a culcat învăţământul la pământ, a ajuns să fie instalat azi la Externe. Marga este un individ cu idei bizare: deoarece personalul ambasadelor îi pare insuficient, noul ministru vrea să-l suplimenteze cu câte un trimis care să ţină legătura cu comunităţile de romani din ţările respective. Îi pare că ambasadorii şi ceilalţi membri ai misiunilor diplomatice nu mai fac faţă avalanşei de ajutoare pe care le dau romanilor din diaspora? Sau doar vrea să infiltreze ambasadele cu fideli care să execute fără comentarii ordinele date de partid/e?
În 1990, romanii aveau o televiziune de stat ultra-obedienta puterii comuniste. Limba de lemn şi manipulările curgeau fără oprelişti, iar opozanţii regimului nou instalat erau ba „legionari” sau „fascişti”, ba „golani” sau „trădători”, iar televiziunea publică nu făcea economie când era vorba să slujească „partidului” său „conducătorului”. Arc peste timp, azi tele-vizuinile mogulilor prezintă o altă realitate a ţării şi o altă imagine a jurnalismului, amândouă fără legătură cu noţiunile similare din ţările democratice. Ele reprezintă vectorul principal al manipulării comuniste de azi, cu singura diferenţă că tvr din 1990 nu avea o concepţie la fel de ticăloasă. Acestea de azi fac totul pentru că minciuna să treacă drept adevăr, înşelătoriile prietenilor politici le prezintă ca virtuţi, iar realizările dreptei că pe nişte hoţii. Aici s-a ajuns ca infracţiuni bine cunoscute ale comuniştilor din perioada guvernării lor anterioare să fie azi puse în spinarea celor care au făcut ceva pentru România. Ei nici nu clipesc când comit ticăloşiile, servitorii media la fel când trebuie să difuzeze aşa ceva, iar foştii guvernanţi au căzut în păcatul excesului de democraţie. Acum regretăm cu toţii, dar e târziu...
Foştii guvernanţi au greşit fundamental. Educaţia, pe de o parte şi înţelegerea democraţiei, pe de altă parte i-au dus în situaţia de azi. Comuniştii au calomniat ani de zile partidele de la putere, folosind cele mai murdare abjecţii şi coborând nivelul discursului până sub acela al cocalarilor de duzină, iar PDL a tăcut. A tăcut sau a răspuns anemic unor atacuri desantate. Era complet disproporţionat. Că partid, PDL n-a făcut nimic în planul imaginii. Procese de calomnie nu ştiu să fi început, comunicatori capabili să rupă gura derbedeilor cu propriile lor „argumente” n-am văzut. Încet-încet, comuniştii au ajuns să inducă populaţiei că hoţiile uriaşe comise de ei sunt responsabilitatea celorlalţi, iar populaţia are memorie scurtă, aşa că a-nghiţit momeala. Acum ei sunt la capătul unui proces de „albire” a imaginii proprii şi iată, au venit la guvernare. Ce va rămâne din „grija” lor pentru romanii amărâţi? Ne-a spus deja Ponta... Şi anume, că vor face demersuri pentru că pensionării (pe care ei îi montaseră) să-şi retragă în instanţă plângerile împotriva guvernului; gata, ei şi-au îndeplinit „misia”, iar acum, că tot i-au adus la putere, să mai stea în banca lor şi să termine cu procesele. Nici măcar nu le va fi greu să-i „convingă”, din moment ce toate federaţiile şi asociaţiile profesionale sunt de ei create încă din anii ‛90.
Dar să revin la „modelele” economice pe care le anvizajează comuniştii... Rusia este un colos geografic, dar economia ei e departe de a fi un model. Economic, ţara se împarte în două: Rusia taikun-ilor ex-sovietici şi Rusia omului obişnuit care se zbate în condiţii nu din cele mai bune, în condiţiile în care raportul salarii-preţuri este net în defavoarea cetăţeanului. Da, Rusia încă are resurse uriaşe, dar ieşirea lor din comunism încă nu s-a definitivat, iar intrarea în democraţia real încă nu s-a produs la toate nivelurile. Maniera în care un preşedinte funcţionează două mandate, trece apoi că premier un mandat pentru ca apoi să revină încă două mandate preşedinte, arata clar percepţia lor democratică. Rusia nu are o economie solidă, ci una care trăieşte (aşa cum trăieşte) din monopol, mai ales din exportul resurselor, în principal petrol, gaze, minereuri etc. Poate Rusia să fie un model economic pentru România? Desigur, nu, deşi ilici, Felix şi compania lor de trădători ar vrea să sugereze contrariul. Taikun-ii ruşi sunt cei care s-au „învârtit” după destrămarea URSS, au pus mâna, ca şi în comuniştii în România, pe cele mai importante sectoare ale economiei, şi le-au „tras” pe numele lor, iar acum vor să se extindă. Ei sunt adevăratele modele ale guvernanţilor noştri de azi, nu „modelul” economiei ruse.
Indiscutabil, China este un colos economic. Cu o creştere economică medie de 10-12% pe an, China e o ţară cu o economie paradoxală şi cu o societate în care „democraţie” este o glumă. Deşi cu performanţe economice uriaşe, tara se confruntă cu sărăcia accentuată a locuitorilor săi. Fiind o economie hibrid, centralizată şi de piaţă în acelaşi timp, China, spun unii, a provocat actuala criză a datoriilor suverane prin acumulările de valută americană, ajungând la depozite de 6000 de miliarde de dolari. Dar ţara bogată are locuitori săraci... Majoritatea populaţiei active care lucrează în industrie are o viaţă deloc de invidiat. Chinezul munceşte 16 ore pe zi şi câştigă 160-250 de dolari pe lună. La serviciu este interzis să stea de vorbă şi ajung să plece din fabrica fără să ştie nici măcar cum îi cheamă pe colegii de muncă. Cei care lucrează ca funcţionari au salteluţa rulată sub birou, iar când au pauză, o desfac, se culca o jumătate de oră, mănâncă şi reiau munca până când programul de 12 ore se termină. Dacă salariile sunt extrem de mici, nici cu democraţia nu stau chinezii mai bine. Poliţia şi serviciile secrete chineze reprima dur orice intenţie de manifestare democratică dacă ea contravine „principiilor partidului”. Tien An Men este un exemplu odios, dar care, la scară mică este prezent în viaţa chinezilor cotidian.
Este China un model de urmat? Nu, dar pentru comuniştii romani este. Ei nu vor democratizarea ţării, nici progresul ei economic, ci doar îndobitocirea unui popor şi ţinerea sa sub ascultare. Prin metodele chinezeşti nu mai pot, iar sistem cum e cel rusesc nu pot construi pentru că acela a fost creat de KGB, aşa că au luat de la fiecare câte ceva, au adăugat manipularea şi înşelătoria şi au obţinut o „reţetă” mortală pentru România, dar atât de utilă pentru ei. Ce va face alegătorul în noiembrie? Poate se va trezi din letargia mintală în care se complace şi va deveni responsabil sau poate va repeta „Duminică Orbului”, aducându-i definitiv, de data aceasta, la putere pe comunişti. Sigur e că ei nu-şi mai permit să piardă puterea, aşa că vor trece repede la acţiune. Dacă electoratul se va dovedi imbecil, romanii vor avea în curând o formă de guvernământ inedită: monarhia comunistă. Mulţi cred că sună ca o glumă, dar când cred asta ignora ticăloşia celor care nu-şi permit că democraţia să fie altceva decât o vorbă.
Şi totuşi, mai e Traian Băsescu... Cât e el preşedinte, speranţa nu moare.
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu