România in Valea Plangerii

Discursul premierului Ungureanu, ultimul ca premier, dar nu cel din urma a fost clar si raspicat. A fost o radiografie necesara a economiei romanesti, cu cifre clare, cu perspective si cu realizari. Acum poate intelege fiecare ca aceasta situatie economica este rezultatul sacrificiului pe care populatia l-a facut timp de 4 ani. Pentru a ajunge in starea descrisa de Premier, romanii au suferit, toti, fostul premier Boc si guvernul sau si-au sacrificat imaginea si viitorul politic imediat, dar a fost un risc asumat de toata lumea. Azi, Romania are (sau ar putea avea) sansa progresului general. Toate liniile sunt trasate si este suficient ca guvernul Ponta sa le urmeze si tara intreaga va simti, incet-incet, roadele efortului depus. Datoria externa a Romaniei este mica, dobanzile la care are acces sunt mici, colectarea taxelor  - crescuta, bani la buget pentru cazuri de necesitate. Si totusi...

Saptamana viitoare, noul guvern va intra in „paine”. Vine cu o sansa nesperata: are toate conditiile sa administreze tara spre progres. Insa, experienta anterioara pe care am avut-o cu  guvernele comuniste, coroborata cu declaratiile publice ale politicienilor si cu interesele uneori nedisimulate ale adevaratilor conducatori ai „uniunii socialist-comuniste” ma fac sa fiu cel putin sceptic fata de viitorul tarii guvernate de comunisti.

In 1990, lovitura de stat a adus la putere esalonul doi al partidului comunist. Au venit la putere pe fondul altor sacrificii uriase ale populatiei pentru ca un cizmar analfabet devenit presedinte sa plateasca datoria externa a Romaniei. Situatia in care se afla economia tarii este bine cunoscuta: datoria externa zero, datorii de incasat in valoare de 3 miliarde de dolari si o economie centralizata ce punea la dispozitia guvernului resurse impresionante; cel putin ca potential. Dupa doar 4 ani visteria era secatuita, Romania nu putea recupera datoriile irakiene, creditele contractate veneau la pachet cu dobanzi mari (era imposibil ca mineriadele iliesciene sa nu distruga economia), dobanda populatiei la credite era de 120-130%. Iar tara era intr-o accentuata si prelungita recesiune. Privatizarile nu adusesera mai nimic la buget pentru ca ele se facusera clientelar, asa cum am mai spus (aici), iar inflatia era galopanta. Si asta dupa doar 4 ani...

Guvernul Mickey Mouse vine la putere in conditii asemanatoare cu acelea din 1990. Economia e stabila datorita sacrificiilor anterioare, puterea este preluata printr-o lovitura de palat, prin tradari si cumparari de voturi, nu ca urmare a unei actiuni justificate intreprinse de Opozitie impotriva alteia a Puterii, iar bugetul este satisfacator. Ceea ce creioneaza proaspat cataratii la putere, insa, poate sa umple de ingrijorare si pe cei mai optimisti dintre romani. Prin vocea patronului acestui „cartel rosu” turnatorul Felix, usl si-a exprimat prioritatile reale, nu cele vag-declarative ale premierului Mickey Mouse: statul trebuie sa puna mana pe principalele parghii ale economiei; desigur, acele parghii pe care nu si le trece pe numele sau varanul. Cuvantul lor de ordine e simplu/simplist si se reduce la doua directii „economice” principale: suspendarea Presedintelui (daca e musai, gasesc ei si un motiv/pretext pentru asta) si pomenile electorale din bani publici. Trebuie, spune turnatorul, sa se reintregeasca pensiile si salariile bugetare, dar e necesara si cresterea lor dupa compensare. Din ce bani? Nu conteaza, gasesc ministrii surse, ca doar e ordin de la stapan. Acelasi individ propune (sau dispune, cum vreti...) implicarea statului in cumpararea de produse necesare populatiei si vanzarea directa, probabil prin instituirea unui mercurial. Nici in cel mai negru cosmar nu-mi puteam imagina ca in anul 2012, dupa un drum anevoios spre europenizarea Romaniei, o banda de raufacatori politici va da tara in urma cu 20 de ani prin nationalizarea partiala a unor sectoare ale economiei. Poate ca lucrurile nu vor sta exact asa, dar este evident ca implicarea statului, cand UE cere ca acesta sa-si reduca permanent amestecul inseamna decesul oficial al economiei de piata in Romania.

Asadar, viitorul pe care ni-l pregatesc bolsevicii inseamna bantustanizarea tarii, lucru pe care il spuneam si in articolul „Romania guevarista”. Ei vor acapara resursele, vor determina „vanzarea” preferentiala a Oltchim (aluminiul este un metal strategic, la fel ca si cuprul), CupruMin si Rovinari catre „tovarasii” lor rusi si la preturi simbolice, vor spolia bugetul national prin rambursari de TVA si alte manevre si vor distruge in 12 luni tot efortul populatiei suportat pentru progresul tarii. Revansa va lua locul legii, iar primele semne au aparut deja de ceva timp. Nu ma refer aici doar la razbunarea indreptata impotriva Presedintelui, ci si la alte revanse, la un nivel mai mic. Sa fiu in locul lui Costache Patriciu, mi-as face serioase probleme dupa ce informatiile au inceput sa curga; sa nu uitam ca petrolul e atractiv si pentru varan. Ce va fi? Sper din suflet sa ma insel, dar cred ca Romania deja este la intrarea in „Valea Plangerii” si doar o minune dumnezeiasca o mai poate scoate de acolo.