Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

14 mai 2012

[„NU ESTE CESTIUNE CARE … "] de Mihai Eminescu



 Nu este cestiune care să fi fost exploatată cu mai multă sfruntare de către partidul roşu în contra partidului conservator decât cestiunea finanţelor statului. Arma obicinuită a acestui partid, calomnia , nu a fost de ajuns: oficioşii şi oficialii partidului nu s-au sfiit să recurgă la arătări neexacte , la contradicţiunea cea mai vădită între vorbă şi faptă, ba chiar la minciună în toată goliciunea ei, pentru ca să înnegrească pe adversarii lor şi să se laude pe dânşii .
Chiar mai alaltăieri ,,Românul" revine din nou, cu ocaziunea prezentării bugetului pentru anul 1881, şi repetă ceea ce de mii de ori i s-a demonstrat că nu este exact:
Că numai de la 1869 s-ar fi ivit deficitele , pe când cu toţii ştim că împrumutul domenial s-a contractat în singurul scop de-a plăti datoria flotantă a statului, sporită în mod spăimântător mai cu seamă prin gestiunea roşiilor din 1867 şi 1868;
Că conservatorii au creat diferite impozite în anii 1871 — 1875, pe când iarăşi este cunoscut că drumul de fier Stroussberg este o moşteniră lăsată de roşii şi că dânşii contractaseră obligaţia pentru stat de-a plăti de la un an la altul o anuitate de 19 milioane fără măcar să se fi preocupat de a-i da pentru aceasta resursele necesare, lăsând guvernului care urma după dânşii ingrata misiune să pună tezaurul public în stare a-şi îndeplini obligaţiunea;                           
bugetele conservatorilor erau fictive şi că ale roşiilor sunt echilibrate ; că conservatorii făceau împrumuturi pentru ameliorarea lor, iar că roşii le echilibrează şi fără împrumuturi şi fără impozite nouă; că veniturile sub conservatori se umflau în mod artificial, pe când sub roşii veniturile sunt prevăzute cu o stricteţă matematică. (Vom avea ocaziune în cursul studiului ce vom face asupra bugetului anului curent să demonstrăm puţinul temei şi puţina exactitate a acestor arătări ); că guvernul conservator ar fi lăsat după declaraţiunea d-lui Strat o datorie flotantă la începutul anului 1876 de 30 milioane, pe când ,,Românul" ştie că susţinând aceasta spune un neadevăr. Astăzi este demonstrat pentru toţi, chiar prin situaţiunile tezaurului publicate de roşii, că jena momentană de la începutul anului 1876, de vreo 16 milioane, a fost cu totul înlăturată prin rămăşiţele din 1874 şi 1875, ce aveau să se încaseze şi cari s-au şi încasat. Acele rămăşiţe covârşeau datoria flotantă din acel timp şi, dacă s-ar fi dat de roşii la destinaţiunea lor, adecă la plata puţinelor mandate cari erau în suferinţă la începutul anului 1876, statul nu ar fi avut nici o datorie flotantă de pe urma conservatorilor, căci ei n-au lăsat bonuri de tezaur în circulaţiune . Dar roşii au profitat, cu buna lor credinţă obicinuită, să soldeze bugetele lor cu resurse pe cari le sustrăgeau din încasările anilor anteriori lăsate de conservatori, şi nu numai au mănţinut mica datorie flotantă din anul 1876, dar au sporit-o , suind-o la 49 milioane la începutul anului 1880, şi astăzi numai Dumnezeu ştie la ce sumă, căci pentru contribuabili şi Corpurile legiuitoare există cel mai mare întunerec asupra celor ce se petrec în Ministeriul de Finanţe.                                              
În adevăr, situaţiunea tezaurului la închiderea exerciţiului 1879 ne este cu totul necunoscută. Poate Constituţiunea, poate legea contabilităţii să oblige pe ministrul de finanţe să prezinte la deschiderea Corpurilor legiuitoare expunerea situaţiunii? O asemenea îndatorire este sfântă numai pentru conservatori şi a şi fost îndeplinită de dânşii în tot timpul guvernării lor, de la 1871 la 1876. Nu numai situaţiunea se prezenta la fiecare an şi încă, înainte de depunerea bugetului pentru anul următor, dar la fiece trimestru se  publica pe atunci o situaţiune prin „Monitorul oficial" din care orice contribuabil putea vedea mişcările fondurilor publice, încasările şi cheltuielile. Dar pentru roşii obligaţiune nu există, ferească Dumnezeu! Partidul roşu este întreaga naţiune; dd . Brătianu şi Rosetti fiind personificarea cu două feţe a partidului, destul este ca d-lor să cunoască situaţiunea finanţiară; ce trebuinţă mai este dar ca reprezentanţii ţării să fie informaţi ? Ce drept are coteria dreaptă, cum ne califică ,,Românul", să se amestece şi să cerceteze afacerile publice? De aceea nici publicaţiune a gestiunii tezaurului, nici dare de seamă către Corpurile legiuitoare. În asemeni condiţiuni îi vine lesne „Românului" să decerneze partidului său cununi de lauri pentru gestiunea anului 1879 şi a anului 1880. Victoria este dobândită fără contradictori .
Suntem la finele lui ianuarie. Sesiunea ordinară începe la 15 noiemvre şi se sfârşeşte la 15 febr . Sub pretext că Corpurile legiuitoare n-ar avea timp să discute bugetul în timpul de la 15 noiemvre la 1 ianuarie, astfel ca bugetul să fie votat înainte de termenul când urmează să se pună în aplicaţiune (în realitate însă fiindcă guvernul roşu nu-şi face datoria, căci d. Brătianu se ocupă de orice afară numai de îndatoririle sale administrative) d-sa a obţinut cu înlesnire de la partizanii săi schimbarea anului bugetar. Începutul lui s-a transportat de la 1 ianuarie la 1 aprilie şi ţara a făcut astfel un nou progres roşu; avem acum un an calendaristic şi un an bugetar.
Cel puţin acum eram în drept să, aşteptăm ca bugetul să poată fi discutat la timp şi să fie discutat serios, cu atenţiune şi în amănunt . Ne-a mai rămas însă numai 15 zile până la finele sesiunii . Vom obţine dar iarăşi sau un buget votat cu iuţimea vaporului , precum se votează de către roşii orice lege importantă; sau vom vedea iarăşi prelungindu-se sesiunea ordinară şi devenind o sesiune fără sfârşit . Oare să nu fi fost acesta adevăratul motiv al schimbării anului bugetar? Aşa se dă o aparenţă de legitimare rentei anuale ce s-a ingajat d. Brătianu să deserveze d-lor deputaţi, plătind diurna nu trei luni pe an, precum o prevede Constituţiunea, ci cîte şase şi şapte luni pe an. Apoi această lungire a sesiunii mai are şi avantajul să discrediteze Senatul, instituţie atât de agreată de roşii; căci în timpul sesiunii ordinare dd . senatori neavând nimic de lucru, este firesc lucru ca mai târziu Senatul să se descomplecteze , dd . senatori neputând şedea cîte 6 şi 7 luni în Bucureşti, ca să aştepte bunul plac al d-lor deputaţi ca să discute vreo lege importantă.
Oricum ar fi, în sfârşit avem dinainte-ne proiectul de buget al anului 1881, precum l-a conceput d. Brătianu. Bugetul ne înfăţişează la venit 119 671 214 lei şi la cheltuieli aceeaşi sumă; cu alte cuvinte, bugetul este echilibrat până la o para.
Ne grăbim a exprima d-lui Brătianu adminiraţiunea noastră pentru minuţiozitatea lucrării sale. Dacă d-sa n-a moştenit de la d. Dimitrie Sturza gustul statisticei finanţiare şi n-a fost în stare să ne dea o ediţiune de dare de seamă furnicând de cifre şi de combinaţiuni — cari conduceau adesea la concluziunile cele mai fantastice, precum obicinuia d. Sturza — apoi cel puţin d. Brătianu a învăţat de la d. Sturza amănunţimea migăloasă , şi potriveala de cifre, căci ne prezintă un buget echilibrat matematiceşte . Bugetul d-sale va avea nici mai mult nici mai puţin decât (lăsând milioanele şi sutimile de mii la o parte) 214 lei cheltuieli şi 214 lei la venit; adică nici un leu mai mult, nici mai puţin decât 4.
Putem încă exprima d-lui Brătianu gratitudinea noastră pentru modestia sa. Odată intrat pe calea potrivelelor de cifre, apoi de ce nu ar fi mers mai departe, de ce nu ar fi creat chiar un mic excedent ? Ce merit ar fi fost pentru d-sa să ne arate că venitul este de 216 lei şi cheltuiala de 214 lei. Cei doi lei excedent ar fi putut cere să i se voteze d-sale, ca să-i toarne în aur şi să-i poarte ca medalie pentru primul buget cu escedent care s-a votat în România!
Dar ce alt decât un buget de potriveală se poate numi un asemenea buget. Până vom intra în amănunte ca să dovedim aceasta să cităm numai pasajul de la pagina VIII din expunerea de motive:
Amenzi judiciare s-au prevăzut 310 000, şi d. Brătianu zice:

 Această sumă, deşi mai mare decât mijlocia încasărilor pe cinci ani, care este de lei 123 387, este egală cu a anului curent. Ea s-a mănţinut deoarece încasările din amende se măresc din ce în ce.

(Aceste încasări au mers de la 1875 încoa tot descrescând , precum se dovedeşte prin tabloul de la pagina 6 a expunerii de motive. în anul 1879 n-au fost decât de 105000 şi d. Brătianu prevede aproape întreit !) 
Găsim de prisos a compara bugetul în bloc al anului 1881 cu acel al anilor anteriori. Asemenea comparaţiuni n-au nici un folos. A zice spre pildă, în genere, că înainte bugetele fiind numai de 80 — 90 milioane şi acum fiind de 119 milioane, bugetul cel nou este sporit peste capacitatea contribuabililor; sau a zice că sporirea simţitoare a bugetului unui an în comparaţiune cu bugetul anilor anteriori este un indiciu al sporirii avuţiilor particulare nu este exact în mod absolut. Pentru ca o comparaţiune să poată duce la concluziuni temeinice trebuie ca termenii de comparaţiune să fie identici . Aşadar am conchide greşit dacă am judeca spre pildă bugetul 1881 numai după totalitatea sumei de la venit şi de la cheltuieli, căci este firesc lucru ca bugetul pentru 1881 să prevază o sumă totală superioară celei de mai nainte, pe cât timp în acest buget s-au introdus veniturile şi cheltuielile Dobrogei , s-au prevăzut veniturile brute ale monopolului tutunului şi ale băuturilor, cari neapărat trebuiesc să fie cu mult superioare celor prevăzute în bugetele anterioare, ce nu cuprind decât veniturile nete şcl . Precum iarăşi, când de la un buget normal al unui an oarecare am trece în viitor la un buget urcat peste măsură, unde sporirile fiecării ramuri de venit n-ar fi rezultatul progresiunii naturale, ci o umflare arbitrară, am greşi dacă am conchide că avuţia publică a crescut şi că prin o bună administraţie s-au îmbunătăţit resursele fiecărui particular.
Când voim să criticăm un buget trebuie să vedem cum se justifică produsurile de venituri şi la ce cheltuieli sunt destinate să fie întrebuinţate. În asemenea condiţiuni am fi dorit ca roşii să fi judecat gestiunea partidului conservator. Noi ne propunem a o face pentru anul 1881 în numerile viitoare. Un contribuabil va fi fericit să plătească contribuţia sa, va admite chiar un impozit sau un împrumut, numai cu condiţiune de a vedea că prin impozitul său, prin împrumutul ce s-ar face, se aduce o îmbunătăţire reală, sub toate privirile, ţării sale; căci de la asemenea stare generală bună va profita şi dânsul , iar cheltuiala ce a făcut prin plata impozitului i s-a reîntors prin bunul ce a tras şi dânsul îndeosebi din acea îmbunătăţire generală. Nu credem că bugetul pentru 1881 să dea contribuabilului asemenea satisfacţiune şi nu credem aceasta întemeindu-ne pe cele ce se petrec în ţară de cinci ani încoa.

[30 ianuarie 1881 ]

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu