Lovitura de stat bolşevica - "incendiul anarhiei finale"

Se spune că nimic nu se schimbă până când nu-şi atinge ultima consecinţă posibilă, iar comunismul nu face excepţie. Prin exponenţii săi romani, extremiştii comunişti – neo-bolşevicii – sunt pe cale să atingă în aceste zile „incendiul anarhiei finale”. În urmă cu două săptămâni trăgeam un semnal de alarmă în ceea ce priveşte acţiunea de epurare politică începută întâi subteran, cu liste făcute în instituţiile statului, apoi pe faţă prin eliminarea tuturor persoanelor şi personalităţilor susceptibile a reprezenta o opoziţie faţă de regimul pe care ei se pregătesc să-l instaureze pentru „binele” românilor şi „pentru a îndrepta nedreptăţile” (cât cinism!). Recent, printre victimele lui Mickey Mao s-a numărat şi politologul Vladimir Tismăneanu, cel care n-a ezitat niciodată să se pronunţe împotriva manifestărilor comuniste şi/sau neo-bloşevice. După el au urmat alte personalităţi, ca Ioan Stanomir, dar lista nu se încheie aici. Dacă unii au fost eliminaţi, alţii au fost angajaţi şi mă refer aici la Remus Cernea, cel care n-a fost angajat nicăieri vreodată, dar care a câştigat substanţial făcând jocurile infractorului SOV; iată-l azi consilier de stat, fără vreo experienţă reală, dar consilier. Ce anume „consiliază” rămâne încă neclar...
Asistăm, o spuneam încă de pe vremea când abia se manifestau primii „muguri”, la o lovitură de stat în adevăratul sens al cuvântului. Atunci când comparăm situaţia în care se afla azi România cu anarhia bolşevică din 1917-1918 care a dus la instaurarea la nivel statal a comunismului, poate că mulţi considerau că e o exagerare, dar realitatea ulterioară a arătat că n-a fost decât o analiză rece, fără note deplasate. Din momentul în care „micul Mao” a fost învestit, lovitura de stat a şi început, la ora 23 a zilei de 7 mai. De atunci, cuvântul de ordine al puciştilor a fost grabă. S-au grăbit să ia fondurile primăriilor PDL, chiar dacă banii respectivi fuseseră alocaţi primăriilor indiferent de coloratură politică; ulterior, Curtea Constituţională a declarat decizia respectivă ca fiind neconstituţionala, dar asta nu pare să-i tulbure pe bolşevici, care îşi văd de ale lor.
Epurările politice s-au făcut într-un ritm ce a ajuns la paroxism, fără vreo bază legală, dar şi fără ca măcar să fie invocată vreo prevedere juridică. Ce le trebuie lor aşa ceva, când ei au o lovitură de stat în desfăşurare?! În paralel cu epurările în stilul anilor '50, „komisarii” usl şi-au concentrat atacurile asupra instituţiilor statului. Legea electorală a fost schimbată în dispreţul legii şi respingând referendumul care cerea diminuarea numărului de parlamentari. Apoi, parlamentarii comunişti au iniţiat legi menite să împiedice funcţionarea instituţiilor statului: Curtea Constituţională şi Preşedinţia. Ei n-au nevoie de Curte pentru a putea să adopte „legile” restauraţiei, iar Traian Băsescu îi încurca teribil. Liderul oficial al maoiştilor se vrea reprezentant al României, nu oriunde, ci doar la întâlnirile oficiale ale CE. De ce? Este cât se poate de clar: Băsescu acolo este nociv pentru ei, pentru că el nu va face rabat de la cele promise şi va fixa politicile comunitare şi pentru România, ireversibil. Ponta nu vrea acolo doar din orgoliu, ci tocmai asta vrea el să împiedice: „cămaşa de forţă” care ar veni peste orice cabinet de acum înainte, ceea ce ar împiedica dezmăţul bugetar şi abuzurile. Bolşevicii n-au nevoie de asta, ci ei urmăresc scoaterea României din mozaicul european şi apropierea ei de Rusia; nu e doar o presupunere, o confirmă şi nomenclaturistul ceauşist Marga, ultima dată ieri-azi, când a declarat că „relaţiile cu Rusia trebuie să se încălzească”.
Cu toate că ştiu prea bine că suspendarea Preşedintelui trebuie să fie o pedeapsă pentru acel preşedinte care a încălcat GRAV Constituţia, tot în dispreţul Legii fundamentale, ei decalară public că doresc cu ardoare să-l suspende pe Traian Băsescu. Ori sunt idioţi, ori puţin le pasă că afirmând aşa ceva reprezintă un atac nu doar la adresa lui Base, ci este, înainte de toate, o lovitură de stat îndreptată împotriva poporului român care l-a ales prin vot pe actualul Preşedinte. Ce fac serviciile secrete, dorm? Dar Parchetul şi celelalte instituţii ale statului? Chiar aşa, o mână de golani fioroşi „costumaţi” în fundamentalişti bolşevici pot să schimbe când vor decizia electoratului? În numele cui şi pe ce baze legale? Cine le-a dat mandat să poată antrena tara în această periculoasă aventura aşa-zis politică, în realitate o ultimă zbatere a „monstrului roşu” aflat în comă profundă la nivel internaţional?!
Cred că e momentul ca organismul social să reacţioneze. Partide de opoziţi avem, dar ele sunt în Parlament şi în campanii electorale, Justiţia şi organismele de apărare ale statului sunt fie „legate” prin numiri de partid (comunist), fie incapabile să reacţioneze în fata loviturii de stat. Tot ce rămâne poporului român este ultima formă de manifestare: revolta. În absenţa unei reacţii ferme a organismului social, viitorul nu e greu de prevăzut. Dacă acum, când puciul încă nu şi-a produs efectele oamenii vor rămâne spectatori, peste o lună sau două va fi târziu. Ce aşteptăm? Să dărâme comuniştii instituţiile democratice? Să pună cruce democraţiei? Sau ce? Faptele lor de până acum nu sunt suficient de grave pentru a determina o reacţie populară fermă sau romanii ies în stradă doar de foame? Dacă doar burta îi va mana în stradă, am o veste tristă pentru ei: în maxim un an foamea respectivă se va instala, dar, în paralel şi dictatura, ceea ce va face imposibilă o eventuală reacţie.