Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

7 mai 2012

„Show must go on”


Teatrul National

 Ziua cea mare a venit. Guvernul Mickey Mouse are şansa de a trece cu un relativ succes prin Parlament. Născut pe bancheta din spate a maşinii, guvernul este populat cu tot felul de vietăţi, care mai de care mai „atins”. Mickey Mouse însuşi este marcat de escrocheria pusă la cale pentru a pune mâna pe vila Nadiei Pandrea, fiica lui Petre Pandrea şi nepoata lui Lucreţiu Pătrăşcanu. N-o să insist prea mult asupra acestei poveşti, dar câteva detalii nu strică. Aflat la Paris, unde are domiciliul stabil d-na Pandrea, Mickey Mouse i-a propus cândva să-l împuternicească să ia pe numele lui vila confiscată de regimul comunist şi care se află sub Legea 112, urmând că ulterior să i-o cedeze. Prietena de familie cu alde Ponta încă din copilăria actualului premier doar desemnat încă, Nadia Pandrea i-a semnat hârtia. „Zburdalnicul”, uitând că îşi petrecea vacanţele tocmai la ea acasă, exasperând-o pe gazdă cu „activităţile” sale, se întoarce fericit că a făcut afacerea vieţii lui. A trecut vila pe numele său, iar proprietara de drept s-a-ntors în ţară la un moment dat, convinsă fiind că va intra în posesia casei la care avea dreptul. Nu mică i-a fost surpriză, când fiul prietenilor săi, acelaşi Mickey Mouse, a anunţat-o că... vila e a lui deoarece chiar ea i-a cedat-o în scris. Desigur, doamna păgubită în cel mai pur stil bulevardier (cred că „Maradona” se numeşte infracţiunea) a înaintat o acţiune în instanţă, una lipsită de şansa de a-i aduce proprietatea înapoi. Aşadar, prim-ministeriatul sau este marcat de infracţiunea numită „abuz de încredere”, dar asta nu reprezintă mare lucru în raport cu „performanţele” găştii de „patrihoti” numiţi în funcţii de miniştri.
Cine putea să fie mai nimerit la Justiţie, decât T. Corlăţean care a şocat populaţia cu declaraţia sa !? Din acel servilism faţă de şefii lui, egal cu obrăznicia joasă faţă de adversarii politici, Corlăţean are idei referitoare la justiţie demne de un lăcătuş-mecanic. De curând, cerea ca procurorul care şi-a permis să-l acuze pe Bombonel să fie arestat; i-ar fi dorit el, poate, şi un pluton de execuţie, dar ştia că asta nu permite legea; sau nu încă... Aceasta nominalizare mă face să simt fiori reci dacă mă gândesc la cei care-şi vor căuta dreptatea prin tribunalele româneşti. Ideea lor o ştiu, că am simţit pe pielea mea „justiţia” „naţional-socialista” a celor care vin din nou la putere pentru a aduce lapte şi miere; a aduce sau a duce în interes propriu şi de partid. Dar cum justiţia nu se face nici cu lapte, nici cu miere, Corlăţean rămâne doar să-şi facă „datoria” şi să-i scape de braţul lung al legii măcar pe Voicu şi compania, dacă pe Şeful e cam greu să-l salveze. De altfel, revanşa politica drapată în justiţie este exact ceea ce ne anunţă chiar Mickey Mouse în urmă cu câteva săptămâni că ne pregăteşte.
La Educaţie o numise pe Cora Dumitrescu. În urma distracţiei generale pe care aceasta a provocat-o, premierul desemnat a retras-o bălmăjind un pretext greu de reţinut în avalanşa de vorbe goale cu care Ponta şi-a acompaniat discursul care anunţa înlocuirea ei cu o altă „piesă”, senatorul Ioan Mang. Acesta este un personaj cu o activitate ce a scăpat opiniei publice, alegătorii de mâine. Trec lejer peste acuzaţiile de afaceri necurate cu bani publici/afaceri cu statul şi mă întorc un pic în timp, mai precis în 16 noiembrie 2011, când senatorul de Bihor a susţinut o declaraţie politică, aşa cum reiese de pe site-ul Senatului. N-o să reproduc decât câteva pasaje din „preţioasa” viziune în ceea ce priveşte Educaţia a ministrului nominalizat de către şeful său de partid pentru a ocupa respectivul portofoliu: „Conform proiectului prezentat de Ministerul Finanţelor Publice, bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va fi diminuat în 2011 (a vrut să spună 2012) de la 8,92 miliarde de lei la 8,71 miliarde de lei. Ţinând cont de cursul leu-euro, în 2012 bugetul prevăzut pentru educaţie va fi de circa 2 miliarde de euro, ceea ce reprezintă sub 2,5% din PIB, cel mai mic buget al educaţiei din ultimii 20 de ani. Reamintesc faptul că în Legea educaţiei, pe care Guvernul Boc şi-a angajat răspunderea, se prevede foarte clar că începând cu 1 ianuarie 2012 bugetul educaţiei va fi de 6% din PIB. Avem deci o încălcare gravă şi premeditată a legii chiar de către cei care au elaborat-o”. Aşadar, dl. Mang critică „tare” Puterea, ceea ce e normal; poate că guvernul Puterii a încălcat legea, dar iată, în postul de ministru a venit acum chiar „reclamagiul” de atunci. Fără dubiu, el vine cu hotărârea de a „îndrepta nedreptăţile” şi de a acorda Educaţiei (dl ministru, „educaţie” se ortografiază cu majusculă în anumite situaţii, mai precis, când vorbim despre Minister şi nu despre educaţia dv. politică sau de altă factură, motiv pentru care mi-am permis să vă indic mai sus/jos) cele 6% din PIB pe care susţine că le prevede legea. Atrag atenţia dlui Mang că în caz contrar se face vinovat de „o încălcare gravă şi premeditată a legii”, deoarece cunoaşte indubitabil prevederile ei, altfel n-o amintea în discurs.
Acelaşi senator, pătruns de un elan „revoluţionar” insuflat de partidul domniei sale, adăugă: „Tocmai de aceea, nici eu personal şi nici Partidul Social Democrat nu putem fi de acord cu această construcţie bugetară propusă de PDL şi (de) Cabinetul Boc. Pe cale de consecinţă, solicit în mod imperativ prim-ministrului Emil Boc, ministrului finanţelor, Gheorghe Ialomitianu şi ministrului educaţiei, Daniel Petru Funeriu, reaşezarea bugetului alocat învăţământului. Nu vreau decât un singur lucru: respectarea Legii educaţiei naţionale şi alocarea a 6% din PIB pentru sistemul de învăţământ”. E limpede că apa de izvor senatorul Mang este cel care va scoate bani din piatra seaca şi va „reaşeza” bugetul ; altfel nu doar ca va încalca legea, ci îşi va călca în picioare şi „principiile” atât de ritos declarate.
Închei tot cu un citat emblematic din declaraţia politică pe care senatorul Mang a susţinut-o în Senat: „Deja amânaţi cu plata salariilor câştigate în justiţie, aceştia (profesorii) sunt pedepsiţi din nou, pentru că, prin măsurile bugetare pentru anul 2012, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu vrea doar să le îngheţe salariile,ci, de fapt, doreşte îngheţarea în sărăcie a dascălilor din România”. Nu-i bai! Las’ că a venit „haiducul” Mang ca ministru al Educaţiei şi acum va face dreptate; sau poate că nu...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu