Conu’ Ponta faţă cu copita catârului grecesc

Grecia este, tehnic vorbind în stare de faliment. Pentru a deveni efectiv mai trebuie să treacă vreo 2-3 luni. Întâi urmează alegerile generale pe care preşedintele ţării le-a programat în iunie. Vor urma apoi tânguirile obişnuite în care „dreapta”, care numai măsuri de dreapta n-a aplicat va încerca fără succes să formeze un guvern, apoi va veni stânga şi va „realiza” acelaşi lucru, după care falimentul va deveni efectiv ca urmare şi a instabilităţii politice. Vor lungi pelteaua, mai mult ca sigur, poate chiar câteva luni în plus, dar sfârşitul va fi acelaşi. Dacă ar fi doar asta, încă ar fi suportabil şi pentru economiile din zona euro, dar şi pentru economiile ţărilor emergente cum e şi România. Durerea vine de la inconştienta deja cunoscută a grecilor care deja au început să dea drumul monedei pe piaţă. Asta va devaloriza euro, dar, paradoxal poate, drahma va reintra cu un raport faţă de valutele forte mult mai suportabil. Grecia în faliment este singura soluţie pentru ei, chiar dacă îşi blesteamă încă de azi zilele. Nu departe de Grecia e peninsula Iberică, unde Portugalia se simte foarte rău, iar Spania trage să moară sub povara unui şomaj endemic de 25% şi cu o economie vraişte. Cu toate astea, nu soarta lor ne interesează pe noi...
În România situaţia e deloc de invidiat. Guvernul „micului Che” este într-o evidentă vrie generată de grijile electorale. Ţară nu reprezintă vreo preocupare pentru ei. Au reuşit în timp record (trist şi dăunător „record”) să vânzolească întreaga economie. Ceea ce guvernul Ungureanu negociase era fezabil şi nu stăteam acum cu sabia lui Damocles deasupra capului: creşterea deficitului cu 0,4-0,5% permitea că bugetarilor să li se returneze 15%, dar cu condiţia de a merge mai departe cu reducerea cheltuielilor, aşadar cu reducerile de personal în exces din zona bugetară. Guvernul MRU a acceptat, dar au venit nişte secături şi l-au dat jos, pentru ca apoi ei să nu mai accepte condiţiile FMI şi BM. Ce n-au acceptat? Reducerile de personal bugetar. Politica lor populista nu le-a permis să aplice aceleaşi măsuri ca şi guvernul pe care tocmai îl dăduseră jos, fără ca ei să aibă un pretext măcar pentru asta. Organismele financiare internaţionale nu fac politică şi n-au fost deloc interesate de ambiţiile politice ale unui Ponta, felix, ilici etc. Pe scurt, cei 15% s-au transformat în 8%, restul... în 2013 dacă paşii pe care guvernul îi va face sunt conform înţelegerii; dacă nu – nici la anul. Ceea ce vedem azi este incompatibil cu ideea că economia ţării va permite ca bugetarii să mai primească restul de 7%, fie şi în decembrie 2013. Declaraţia lui Ponta cum că el va dă restul în decembrie pentru că alegerile sunt în noiembrie reprezintă piatra de moară de gâtul psd, iar psd sta pe marginea prăpastiei. Nu mă preocupă deloc soarta psd sau a măscăriciului din fruntea lui, ci starea economiei.
Când falimentul Greciei se va produce, România va fi grav afectată. Băncile greceşti de la noi vor repatria o mare parte a valutei, iar semnalele pe care falimentul le va da vor lăsa economia românească descoperită. Guvernul Ungureanu strânsese o sumă pentru cazuri de urgenţă, dar ea este de-acum o amintire. Nu ştie Ponta atâta lucru? Nu, el nu ştie, dar Florin Georgescu e imposibil să nu-i fi spus, aşa că dacă nu ştie, măcar a aflat. Dar Mickey Mouse este acum şoarecele prins în cursă... Dacă salvează tara, banda de infractori care conduc „partidul” îl mazilesc pe viaţă; sau pe moarte... Dacă face tot ce poate pentru că „partidul” să câştige alegerile generale, România n-o muri, ca s-o găsi cineva s-o salveze. Criminal mod de a gândi şi josnic peste poate...
Dacă totuşi grecii nu vor amâna cine ştie cât falimentul, atunci în iulie-august Ponta e cu faţa către dosul catârului grecesc care va începe să dea din picioare. Primii afectaţi economic vor fi bugetarii şi, mai ales, pensionării. Când dificultăţile care deja au început vor da semne îngrijorătoare, pensionarii vor uita că le-a promis să le dea un pol de parale timp de un an şi jumătate, pentru că vor observa clar că puterea de cumpărare a scăzut drastic, iar sumele date nu le simt deloc. Să nu uităm că pentru anul 2012 cursul euro-leu trebuie să păstreze nivelul de 4,5 pentru un euro; deja e îngrijorător de aproape, aşa că ar fi utopic să ne gândim că nu va depăşi serios nivelul stabilit. Dezmăţul valutar şi isteria promisiunilor găunoase vor lovi profund economia care va reacţiona, de data asta, repede. Încă 3-4 luni şi performanţele economice obţinute de ROMANI în guvernările Boc şi Ungureanu vor fi amintire. Să zicem „Doamne fereşte” să le mai vină şi ideea ruperii acordului cu FMI. N-aş vrea că România să se prăbuşească în locul Portugaliei sau a Spaniei, cele care deja au economiile „grecizate” de comunişti. Care ar fi soluţia? Schimbarea mâine, nu poimâine, a caricaturii de guvern care azi conduce economia românească spre prăpastia grecească.