14 mai 2012

[„APROPIINDU-SE ALEGERILE..."] de Mihai Eminescu



„Apropiindu-se alegerile pentru deosebitele colegii vacante ale Camerei şi Senatului, ne credem datori a reaminti alegătorilor conservatori îndeosebi, celor din opoziţie în genere, ca să uzeze de dreptul lor constituţional şi să ia parte la alegeri. Oare mai trebuie să amintim cîte interese în adevăr naţionale sunt la mijloc cari să motiveze participarea tuturor la lupta electorală? Nu. vedem partidul guvernamental  desfăcut în grupuri de ambiţioşi , cari, încetând de mult de-a mai viza la realizarea principiilor şi nefiind capabile de a organiza ceva solid şi stabil, se întrec pur şi simplu în vînătoarea foloaselor materiale pe cari le dă puterea? Nu vedem că partidul roşu, departe de-a fi numai un partid recrutat din deosebite clase ale societăţii române, formează el însuşi o clasă deosebită, a căreia meserie e politica şi care trăieşte din politică şi din specula frazelor mari precum alţi oameni trăiesc din agricultură sau din exercitarea unei profesiuni ?
Veniturile statului, percepute asupra contribuabililor, deci asupra alegătorilor, sunt plata pe care cetăţeanul o dă pentru a primi în schimb servicii echivalente. Ce servicii echivalente ne dau Adunările cari 'şi pierd vremea m discuţii zădarnice, votând însă cu iuţeala aburului legile cele mai importante, cari ar trebui mult timp studiate? Ce servicii echivalente pot restitui miniştri schimbaţi de treizeci şi şase de ori în patru ani de zile? Ce servicii echivalente pot face nişte oameni cari nu ştiu nimic afară de Cod şi ocupă cu toate acestea funcţiuni de directori de drum de fier, pentru cari se cer cunoştinţe tecnice? Ce servicii echivalente pot face societăţii oameni cu cîte patru clase primare deveniţi directori de Bancă Naţională? Astfel suma neproporţionat de mare care se ia în fiece an din averea comună, în loc de a se întrebuinţa la dezvoltarea vieţii economice şi de cultură a populaţiunilor, se împarte în sinecure mari şi mici pentru o clasă de oameni fără ştiinţă, fără merit, cari, tocmai pentru că n-au nici una, nici alta, s-au constituit într-o societate de exploatare pentru care toate mijloacele de-a veni la putere sau de-a se mănţinea sunt bune.
Morala publică cată. să sufere mari scăderi prin asemenea stare de lucruri. Tânărului nu i se mai zice: „învaţă sau munceşte ca să înaintezi !", ci, prin exemplele ce se dau, i se zice: „Conspiră, calomniază şi vei ajunge om mare în România". Astfel vedem că raţiunea pentru care s-a ridicat în anii din urmă o mulţime de oameni la rangurile cele mai înalte e un act de rebeliune, un cuvânt de insultă la adresa Domnitorului, un pasquil şi altele asemenea.
Pe de altă parte interesele agricole atârnând , în ţara arbitrariului administrativ, tocmai de administraţie, alegătorii sunt în mare parte puşi la discreţia urelor şi persecuţiilor administrative. Pe lângă asta statul dispune de atâtea funcţii şi favori pe câţi oameni sunt în ţară cari ştiu scrie şi citi! Astfel administraţia consistă nu în muncă, în servicii echivalente cu sumele bugetului, ci în precupeţire de voturi.
Cine sufere mai mult prin această stare de lucruri sunt elementele muncitoare şi sănătoase ale naţiunii noastre, sunt toţi aceia cari nu aspiră la privilegii şi sinecure, ci trăiesc din produsul muncii lor proprii. Tocmai în clasele pozitive ale naţiei se observă o scădere continuă. a averii. Sub fel de fel de forme ingenioase li se sustrage acestor clase până şi cel din urmă ban, pentru a întreţinea cu el luxul unor nulităţi ambiţioase, incapabile de muncă, precum sunt incapabile de dreptate şi de adevăr. Dar mai mult încă: elementele româneşti, populaţia istorică a ţării e stoarsă pentru întreţinerea plebei internaţionale a apologiştilor lui Blanqui, o plebe fără patrie hotărâtă şi fără naţionalitate hotărâtă .
E timp ca orice inimă patriotică să se mişte la priveliştea mizeriei generale produsă prin cupiditatea populaţiei flotante a acestei ţări. Precum facem deosebire între ,,român" şi ,,străin", am ajuns a face o deosebire între „român" şi ,,roşu". Ca o ceată de cuceritori străini au năvălit asupra ţării, constituie stat în stat, consideră ca inamici pe toţi cei ce nu împărtăşesc apetiturile lor, consideră populaţiunile ca pe o turmă bună de esploatat .
Oricine votează contra lor îndeplineşte un act de mântuire a ţării şi a naţionalităţii, contribuie la restabilirea bunei credinţe în afacerile publice, la reintegrarea poporului românesc în drepturile lui legitime.”
[6 ianuarie 1881] 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu