Omul nostru din... Bucuresti

L-am urmarit pe MRU cand a avut ultimul interviu. N-o sa comentez acum continutul interviului (si-asa a fost indelung comentat), dar as vrea sa spun ce impresie mi-a lasat discutia lui cu jurnalistii. Am inteles cu aceasta ocazie cat de mult conteaza sa fie omul potrivit la locul sau. Indubitabil, MRU este un politician, chiar daca el ocupa azi o pozitie executiva si atat. Are toate acele calitati (si ceva in plus) pe care ar trebui sa le aiba un om politic tanar si necontaminat de politici derizorii de partid. Nivelul sau diplomatic, politic si profesional nu lasa loc nici unei interpretari, iar nationalismul sau corect are o statura care impune respect; nimic din discursul sau nu aminteste, fie si vag, de „limba de rumegus” pe care o tot vantura cabotinii comunisti. El e omul care intelege ca „tara” nu e un cuvant doar, unul cu care sa te joci cum vrei, asa ca isi asuma chiar si prim-ministeriatul intr-o perioada de criza. Tocmai de-aia spuneam ca MRU este „omul nostru din... Bucuresti”...

Trebuie sa recunosc ca interviul sau mi-a lasat o impresie diferita de vorbirea gaunoasa si golaneasca a pacalicilor usl. Am inteles ca politica se poate face si in Romania altfel decat pana acum, cand nu aveam multe voci care sa se detaseze net de retorica de doi bani a comunistilor. Da, cred ca viitoarea clasa politica se poate forma lundu-l ca exemplu pe actualul nostru premier. Nu are nimeni nevoie de clone ale sale, ci de oameni verticali, cu bun simt si cu bune intentii reale, de persoane cu o puternica identitate nationala si lipsiti de metehnele regimurilor iliesciene sau tariceano-bombonelistice.

Dar prezenta sa la tv s-a incheiat si el s-a intors la treaba. Apoi au urmat reactiile, multe dintre ele inconstiente. De ce spun asta? Pai, raspunsurile partenerilor din opozitia rosie (ca sunt, vrand-nevrand, parteneri, chiar si chiulangii si derbedei cum sunt) au fost de o greata perfecta. L-am putut vedea pe Somnorila, cel care abia lasase cartile de joc din mana, pieptanat dupa „ultima moda” nazista (mustata ii lipseste) perorand vitriolant la adresa „vanzatorului de tara” MRU. Complicele sau, Ponta, afisand o veselie nerusinata ce contrasteaza evident cu „grija” declarata pentru salarii si pensii i-a tinut isonul, asa ca au depus impreuna o motiune de cenzura potrivita in Cecenia, dar gretoasa la Bucuresti prin continut si „argumente”. Nu se pune problema daca motiunea va trece sau nu; e lipsit de relevanta atat timp cat nimic nu se va schimba (si e sigur ca nu se va schimba). Asta o stiu si marionetele lui ilici si Felix, fara indoiala. Si atunci de ce o fac? De ce sa creeze instabilitate guvernamentala intr-un moment in care toate semnalele externe confirma (si nu doar din vorbe) ca Romania guvernului Ungureanu este bine vazuta si merge pe un drum sigur?

Iresponsabilitatea criminala a bolsevicilor merge mai departe... Dupa ce i-au incitat pe profesori sa dea in judecata Guvernul si dupa ce acestia au castigat prin manevrele oculte ale obedientilor usl, instanta europeana a spulberat toata fericirea celor care sperau sa primeasca banii inapoi, asa ca banii respectivi raman un vis, la fel cum vis sunt si promisiunile desarte ale comunistilor. Acum, cand deja au o experienta nefasta, papagalii usl si complicii lor ii agita pe batranii pensionari. Ce le-au putut promite, nu e clar, dar sigur e ca vor inregistra un esec similar cu al profesorilor.

Dar cineva trebuie sa plateasca... Da, dar cine? Pai, cine a platit si pana acum pentru golanelile lor din 2004 incoace: noi toti. Va fi util cuiva un asemenea proces? Da, dar nu batranilor, cum nu le-a fost nici profesorilor. Va fi util „lor”. „Ei” vor putea astfel sa-si faca un capital de imagine care sa-i propulseze, spera ei, la putere. Buuun!! Sa admitem si aceasta ipoteza... Ce va face primul ministru Ponta? „Va mari salariile, va mari pensiile, o sa scada taxele si va da ajutoare pentru saraci pana cand acestia vor deveni bogati”, ar putea sa spuna cineva... Mor de ras! Fals, complet fals!!! Daca aceste promisiuni gaunoase ar avea macar o nota de pobabilitate, sunt convins ca pana acum fie Emil Boc, fie MRU ar fi procedat la aplicarea notei respective. Dar ei stiu ca Romania e o rotita intr-un urias sistem european unde nu face fiecare ce-l taie capul, ci respecta toata lumea regulile si contractele, cadrul general legal si economic european si intelegerile unde statele respective sunt parte. Cand Ungaria a confundat marfa cu ambalajul, imediat V. Orban a inteles ca urmeaza falimentul tarii lui; a lasat clontul jos de tot, si-a pus cenusa in cap si a inceput sa aplice tot ceea ce convenise anterior. Dar iata ca orgoliul partidului lui Orban a produs pagube uriase pentru fiecare ungur care acum plateste un TVA fara egal in Europa: 27%, chiar daca maximul prevazut in conventiile europene e 25%; cand e vorba despre o situatie economica dezastuoasa, derogarile sunt obligatorii. Ungurii saracesc cu fiecare zi in incercarea de a iesi din impasul economic in care partidul castigator al alegerilor i-a bagat. Opozitia lor nu scoate oamenii in strada, nu-i incita pe cetateni la nesupunere civica si nu-i indeamna pe oameni sa dea in judecata guvernul.

La noi e complet diferita situatia: nu suntem in criza, chiar daca multi romani traiesc in conditii elementare, respectam toate deciziile europene, chiar daca asta l-a costat pe Emil Boc in plan politic (si, impreuna cu el a fost afectat si PDL) si avem o economie stabila, chiar daca nu cu o crestere eonomica spectaculoasa; asa cum e, este totusi o crestere si un progres. Daca azi ar fi premier Ponta, el ar face, daca e responsabil, exact ceea ce face MRU; nu la fel de competent, nu la fel de bine, dar in linii generale – acelasi lucru. Nu va da salariile taiate MRU? Nici Ponta n-o va face. Le va da MRU? Atunci Ponta nu va mai avea nevoie sa o faca. Tot ceea ce azi promit Ponta, Antenescu si compania nu sunt doar vorbe goale, ci si niste golanii cinice cu care sadesc in sufletul celor mai slabi de inger sperante desarte. Cine socoteste ca usl va rezolva tot prin scoaterea Romaniei din UE este cel putin idiot. O asemenea eventualitate nu poate fi luata in calcul decat dupa falimentul grav al Romaniei, caz in care am o veste trista pentru „partida rusa”: Rusia nu e interesata de gestionarea inca a unei saracii nationale; o au pe-a lor.