De la stanga la dreapta; fara retur

’’Dreapta’’ a fost mereu sperietoarea aratata populatiei. Tot ce a fost mai rau, la noi sau aiurea s-a intamplat din cauza „dreptei”. „Grofii”, „chiaburii”, „capitalistii” ii inlocuisera pe Zmeul Zmeilor, pe Capcaun si pe Balaur, de data asta in povestile pentru oameni mari; de varsta. Crizele economice mondiale au fost si ele puse in carca „dreptei”, in timp ce bolsevicii ofereau „solutii” ametitor de tentante pentru a scapa de ele. Chiar si pentru neavizati, formulele gasite de comunisti pentru iesirea din criza economica au fost mereu socante: erau aceleasi pe care „stanga” le-a tot vanturat in toate situatiile. Pentru ei, prin angajari la stat, mariri de pensii si salarii, ajutoare sociale fara limite si scaderi drastice de impozite se iese mai bine din criza. Dar asta o spuneau ei si inainte de orice criza... Fireste, aplicand aceste metode de „relansare” economica, tara poate iesi din criza in 6 luni; prin faliment si prabusire ireversibila.

Dar „dreapta” nu e doar o sperietoare economica, mai e si una politica. Zeci de ani populatia a fost intoxicata pana la refuz cu notiuni fara legatura cu realitatea. Se confunda fascismul cu nazismul, dar invariabil amandoua erau prezentate ca fiind curente si organizatii de dreapta sau de extrema-dreapta. Toate crimele oribile ale regimurilor respective erau responsabilitatea „dreptei”, pe cand comunistii incercau sa se opuna acelor dementi ce au sacrificat milioane de oameni nevinovati. Dar nu era chiar asa, ba dimpotriva. In Spania Razboiului Civil, bolsevicii internationali (stie „democratul” Petre Roman-Neulander ce zic) au masacrat nu doar civili, barbati, femei si copii, ci si preoti, calugari si calugarite. Zeci de mii de slujitori ai Domnului au fost asasinati doar pentru ca bolsevicii sunt atei. In manuale, crimele din Spania au fost atribuite „fascistilor” lui Franco, cel care a creat Spania moderna dupa ce a scapat tara de secaturile rosii internationaliste. Da, n-a fost democratic ca Franco sa scoata in afara legii partidul comunist, dar tara a prosperat. „Ce va fi dupa Franco?” se intreba Santiago Carillo, seful de atunci al comunistilor spanioli. Ce s-a intamplat dupa ce dictatorul a murit? Asta nu e greu de observat: partidul comunist a devenit legal, s-a aliat cu socialistii si impreuna au dus Spania unde se afla ea azi, adica in cadere libera. In disprare de cauza, iata cine sunt chemati pentru a salva tara de dezastrul pregatit in cei peste 20 de ani de guvernari de stanga: popularii, adica „dreapta”.

Fascistii italieni si nazistii erau si ei „vopsiti” in extrema dreapta. „Istoricii” comunisti au „omis” sa arate ca ei erau, de fapt, impotriva dreptei si egalitaristi. Popularitatea lui Hitler a fost reala, iar nemtii au crezut fanatic in „solutiile” lui, chiar daca ele au costat viata a milioane de oameni. „Il Duce” Mussolini n-a fost la fel de abil, ci doar la fel de dement si de aceea a picat mult mai repede asasinat de catre un comando comunist. Ramane de neinteles de ce fascistii, ca si omologii lor germani n-au coabitat cu comunistii, ca doar cu totii erau extremisti de stanga, dar poate ca ajunsi la putere, primii n-au avut chef sa imparta puterea cu vechii lor aliati. E de notorietate legatura extrem de stransa dintre Hitler si Stalin si maniera in care nazistii au copiat pana la identitate ideologia criminala a bolsevicilor rusi. De altfel, asasinatul ca instrument de lupta „politica”, nazistii tot de la comunistii rusi l-au luat. Si unii si ceilalti au lasat in urma cele mai cumplite dovezi ale nebuniei puse in slujba politicii: milioane de suflete din propriul popor si-au gasit sfarsitul pentru o „cauza” straina tututror, dar comuna unei clici demente aflate la conducere. „Solutiile” economice ale extremei stangi au dus la divizarea Germaniei pentru zeci de ani si la datorii externe de 4202 miliarde euro azi, iar „masina” economica germana risca si ea o prabusire in criza datoriilor suverane.

Italia, dupa ce „stanga” a furat cat a putut, iar un Bettino Craxi a ales sa se autoexileze fara a fi afectat financiar, dupa guvernarile stranii ale lui Berlusconi care numai masuri de dreapta n-a adoptat se afla in aceeasi situatie dezastruoasa ca si Spania. Cu cele 1848 de miliarde euro datorie externa, Italia se afla in situatia de a apela tot la populari pentru a iesi din dezastrul economic in care se afla. O masura inutila, deoarece populatia, indelung indoctrinata cu fraze si masuri de incurajare a nemuncii este impotriva unor masuri drastice de redresare economica; ei ar vrea redresare, dar sa nu fie afectati deloc, ceea ce e o utopie. Cred ca Italia si Spania sunt exemplele cele mai vii ale falimentului ideologiilor comuniste; acolo se vad (sau/si se vor vedea foarte repede) iresponsabilitatea economica si politica, inexistenta unor planuri reale de asezare pe baze solide a economiei si rezultatele catastrofale ale „generozitatii” si risipei cu care stanga i-a obisnuit pe locuitorii tarilor lor. Si inca una: cu toate ca sunt pe marginea prapastiei, Italia si Spania, asa cu datorii externe uriase, au fiecare o economie de piata care n-are nevoie decat de o corectura drastica pentru a redeveni economii solide. Romania nu se afla in aceeasi pozitie...

Dupa aproape 20 de ani de comunism-post-comunism, Romania inca are o economie fragila; in echilibru, neafectata direct de criza datoriilor suverane, dar fragila. Orice miscare brusca, orice iesire din peisajul economic prevazut cu institutiile financiare internationale va afecta decisiv stabilitatea economiei. Exista o tendinta vizibila pe la tele-vizuini de a credita „stanga” cu sanse la accesul ei la putere in viitoarea guvernare. Oricine stie cat de putina istorie politica si economica va intelege ca pacalicii si saltimbancii bolsevici ce se pregatesc sa ajunga la guvernare vor pune tara pe butuci din cauza neadaptarii discursului lor cu posibilitatile economice ale tarii. Obiectiv vorbind, singura capabila de o guvernare corecta si fara efecte dezastruoase este si va fi cea a mult-hulitei „drepte”.

Ce face azi stanga rosie de la noi? Ce stiu sa faca dintotdeauna: lipsesc din Parlament, vine cu motiuni de cenzura aflatoare-n treaba (ca sanse n-au) si fac declaratii de tip nazist la tele-vizuinile obediente (aceleasi tele-vizuini care il prezinta pe asasinul in masa Breivik ca pe un extremist de... dreapta(!) pentru ca a folosit salutul neo-nazist!!!). Crede cineva ca bataia de joc pe care „Il Duce di pnl” o numeste „greva parlamentara” pe care ba o intrerup, ba nu este o pozitie politica fara efecte in economia nationala? Dar sfidarea extrema care a fost tentativa de suspendare a Presedintelui a ramas fara ecouri in buzunarele noastre? Desigur, NU! Toata aceasta dementa si iresponsabila activitate indreptata obsesiv impotriva lui Traian Basescu a lasat urme adanci in economie, asa cum si „demonstratiile” puse la cale de ei si-au dovedit „utilitatea”: cresterea economica s-a diminuat. Dar pe ei nu economia, tara sau populatia ii intereseaza; au altele mai importante in vedere: cum sa puna mana Felix pe diverse sectoare privatizabile, cum sa se infrupte SOV din Posta Romana sau cum sa imparta clientii lor politici tara si economia ei. Intr-un cuvant, ceea ce-i intereseaza este doar propria lor bunastare si satisfacerea obligatiilor pe care si le-au luat la constituirea „partidei ruse”. Sa fereasca Dumnezeu Romania ca asemenea jivine sa vina la putere!