Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

26 apr. 2012

"Gargamela" sau "Artemis din padure" (II) Copilaria

Gargamela crescu frumos deoarece batranii si-au sacrificat putinul lor avut pentru ca fetita sa aiba strictul necesar. Se facuse o fetita subtirica si blonda, dar ochii ei albastri ascundeau ceva diabolic. Din aceasta cauza, copiii din sat fugeau de ea, iar sarmana copila trebuia sa se joace singura. Batrana sa mama vedea cum fata e nevoita sa se izoleze, plangea pe ascuns si ar fi vrut sa poata face o minune pentru ca Gargamela sa devina un copil normal. Dar n-avea ce face... Ielele ii dadusera un destin oribil, insa batrana nu stia. Vedea si ea ca privirea fetei avea ceva anormal, inspaimantator, dar nu avea nici o explicatie si nici solutii nu cunostea.
Gargamela petrecea ore bune in padurea de langa bordeiul parintesc si nimeni nu stia ce o atrage atat acolo. Mama ei credea ca rautatea copiilor din sat o facea pe fata ei sa stea atat in padure, dar nu era chiar asa... Nu demult, fetita se juca prin padure in lumina abia zarita a soarelui, printre flori si gaze. Cum mergea ea asa, dadu peste o parte de padure unde arborii erau complet uscati si monstruos contorsionati. Acolo n-ajungea nici geana de lumina si nici flori sau pasari nu erau. De cum intra in Padurea Uscata, in fata ochilor ii aparu o vrajitoare batrana si urata. Avea o palarie mare, haine ponosite, iar in gura stirba tinea o pipa din care tragea alene. Gargamela fusese harazita, stim asta, diavolescului, asa ca imediat se simti atrasa de vrajitoare. In fiecare zi, cotoroanta se ocupa de fetita si o initia intr-ale vrajitoriei. Simtise ea ca avea in fata o creatura diabolica si de aceea o invata toate relele pe care ea le cunostea.
Timpul trecea, Gargamela crestea vazand cu ochii, iar vrajile cotoroantei ii creasera un fizic angelic.  De-acum, fetita era o adevarata vrajitoare, putand sa aduca focul si pustia peste gospodariile satenilor, facea pase care provocau fulgere si putea chiar sa faca mortii sa umble. Firea ei malefica a-nceput sa-si spuna cuvantul pentru prima data cand fata s-a decis sa se razbune pe copiii din sat ce atata amar de vreme o izolasera si-o batjocorisera. Din acel moment, in fiecare zi in sat se petreceau lucruri neobisnuite, tragice chiar. Rand pe rand, copiii din sat incepura a se imbolnavi, unii dintre ei suferira accidente ce-i schilodira pe viata, altii nu reusira sa scape de boli fara a ramane cu betesuguri grave, iar altii murira in chinuri groaznice din cauze necunoascute. In acest timp, Gargamela ranjea satisfacuta de dezastrul pe care il putea produce.
Satenii stiau si ei ca aveau la marginea satului niste batrani a caror fetita starnea frica prin felul piezis in care-i privea, iar bolile si acccidentele pe care copiii le suferisera nu puteau fi intamplatoare; cineva era in spatele acestor lucruri... Facura sfat satenii si mai multi venira sa spuna ca o vazusera pe Gargamela facand niste miscari ciudate, tocmai in partea de padure in care ei nu intrau niciodata de teama duhurilor rele ce ii puteau betegi. Repede ei se gandira ca fetita ce le provoca spaima era in legatura cu acele duhuri rele, asa ca se hotarara s-o alunge din sat. Unii ar fi vrut s-o omoare, dar isi dadura seama ca daca e intr-adevar diabolica nu vor reusi; n-aveau sufletul s-o omoare si mai mult ar fi starnit-o, dar pusera la cale un plan care s-o duca departe de sat fara a mai reveni vreodata.
Intr-una din zile, pe cand Gargamela se afla in Padurea Blestemata, satenii ii luara pe parintii fetei pe sus, ii legara si-i dusera departe, departe de sat, fara ca acestia sa se mai poata intoarce.  Astfel, mica, dar diabolica fetita blonda ramase singura in bordeiul parintesc. Desi invatase a aduce boli si seceta, invatase a minti ca nimeni altcineva, dar si sa cauzeze morti inexplicabile, Gargamela nu stia ce vraji sa faca pentru a avea bani. Ursitoarea beata uitase de acest detaliu sau poate ca nici n-a vrut ca fetita sa aiba parte de o viata mai buna. Asadar, cu studiile vrajitoresti incomplete, malefica se decise a pleca in cautarea batranilor. Lasa padurea si parasea duhurile blestemate, dar nevoia de supravietuire a fost mai puternica.
Luni de zile i-a cautat... Pentru a trai era nevoita sa faca diverse munci, nu tocmai onorabile, dar fusese predestinata... Ziua „muncea”, iar noaptea calatorea. Duhurile o insoteau, dar ea nu stia cum sa si le faca supuse, dar macar se stia protejata. Dupa lungi cautari, Gargamela isi regasi parintii. Erau si mai batrani, e drept, dar tot injghebasera un bordei, undeva departe de un mic oras. Mult se bucurara bietii batrani, dar Gargamela – nu; ea nu stia ce-i bucuria sau veselia copilariei de curand incheiate.
Acum, fata nu mai era fetita de la marginea satului, ci Gargamela de la marginea orasului. Pentru a intra in oras, ea si-a compus o biografie, una fara legatura cu realitatea, dar care spera sa o ajute sa intre printre oameni. Pleca la oras fata, cu intentia de a gasi ceva de lucru. Era greu, mai ales ca ea era o necunoscuta, dar n-a disperat. Era vara si cald peste poate, dar Gargamela mergea prin soarele necrutator in singura ei fusta, una de lana pe care mama ei i-o tricotase. Dar ce conta? Orasenii nu stiau nici cine e ea si nici cat de amarati sunt parintii ei, asa ca putea trece drept printesa decazuta de ale vietii valuri. Asa se si gandi sa spuna celor care vor fi curiosi s-o cunoasca. Intr-un final, Gargamela reusi sa gasesca de lucru intr-un mic magazin alimentar din cel mai rau famat cartier al orasului. Patronului ii turui o poveste, cum ca e din neam de nobili din cealalta parte a tarii, ca e educata la scoli importante, dar pe care n-a putut sa le termine si ca bunica ei o ducea in vacante la Paris. Patronul n-a crezut, dar chiar si asa, la magazinul lui nimeni nu accepta sa lucreze mai mult de o zi, asa ca in acea zi se gandi ca va fi vanzatoare aceasta fata blonda, frumusica si cu privirea aceea ce-i starnea fiori.
Dar n-a fost deloc asa... Gargamela venea zilnic la munca dimineata devreme si nu i se parea nimic dificil sa fie vanzatoare in acel magazin. Clientii o placeau, bucurosi ca vad aceeasi faţa in fiecare zi, iar ea le zambea mereu. Veneau oamenii mai des la magazinul aproape gol pana mai ieri si nimeni nu intelegea ce se intampla. Clientela era majoritar masculina si nu se stia ce ii atrage acolo pe barbati, insa multi cam banuiau... Muncea ziua-ntreaga Gargamela, dar seara ar fi mancat si ea o ciorba... Plata era mica, efortul era mare, de multe ori nejustificat, dar sa manace o ciorba ramanea un vis. Asa se hotari ea sa accepte invitatiile barbatilor ce o vizitau zilnic. Conta prea putin ca erau santieristi, gunoieri sau cersetori; pana la urma, macar putea maca pe saturate o farfurie de ciorba, ba poate si ceva cartofi prajiti ieri si ramasi neconsumati la carciuma sordida din cartier.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu