Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

25 apr. 2012

"Gargamela" sau "Artemis din padure" (I) Nasterea

A fost odata... Asa incepe o poveste pentru copii, dar aici avem o istorie de oameni mari cu si despre oameni mici, chiar „pitici”. Asadar, sa incepem a depana fir cu fir povestea Gargamelei fara formula consacrata. Nu vom avea atatia fet-frumosi pe cat si-ar fi dorit ea si nici ilene cosanzene, asa cum se crede dansa, dar hidosenia ei va va tine treji si cu atentia marita deoarece asa trebuie sa fiti cand vorbim despre Gargamela; in caz contrar, blestemata creatura va va ameninta poate chiar viata sau macar casnicia...
Era un an prost; pentru agricultura... Undeva, unde a-ntarcat mutu’ iapa, in fundul pamantului traiau niste oameni sarmani, atat de sarmani incat erau nevoiti sa astepte pana si sa bea apa, deoarece acolo si apa de ploaie ajungea rar. Erau batrani si anemici; mosul era cam lenes si mare iubitor de „apa vie”, pe cand baba era mult mai indrazneata, ajungand chiar sa taie singura mamaliga pe care o vecina miloasa i-o aducea din cand in cand. Ce sa mai vorbim!? Erau saraci lipiti pamantului, dar erau mandri ca ei erau singurii din sat care nu faceau nimic. Atata lene era in acel bordei, ca pana si pasarile evitau sa zboare pe deasupra lui de teama ca se pot contamina si sa ajunga atat de rau incat sa nu mai zboare de atata lene.
In acea atmosfera rarefiata si daunatoare sanatatii se va naste un copil. Cel putin asa il anunta baba pe barbatul ei intr-o buna ziulica: ramasese grea. Mosul nu-si amintea sa aiba vreo vina, dar imediat ce-i aparu ideea, ea si pleca... Era prea greu ca mosul sa inceapa a gandi taman la batranete, dupa ce o viata intreaga nu facuse abuz (ba chiar nici macar uz) de gandire. Mai turna un paharel de „apa vie” si se culca la umbra frunzelor de brusture.
Mosul petrecu opt luni frumoase, mutandu-se de la soare la umbra si de la umbra la soare. In ast timp, baba se tara tot mai greu pentru a taia felii din mamaliga ce-o primea de 2-3 ori pe saptamana, dar era constienta ca trebuie: urma sa aiba un copil, de preferat – un baiat. Toate semnele babesti indicau ca visul i se va implini si va putea sa-i prezinte mosului un ditamai flacaul in devenire. Baba il visa inalt si frumos ca tatal lui sau macar asa cum fusese el in tineretea mancata prin carciumi. Era constienta ca exista riscul ca baiatul, odata crescand sa semene cu tatal sau, ceea ce i-ar fi dat de gandit mosului care ar fi vazut astfel ca propriul sau copil seamana cu vecinul care toata viata a baut de la toti, dar lui nu i-a dat niciodata. Apoi, baba isi aminti ca alcoolul metilic ii afectase mosului vederea, asa ca riscul era eliminat; putea sa-i arate si un ied, ca mosul tot n-ar fi observat diferenta.
Dar iata ca lucrurile nu era scris sa se petreaca asa... Intr-o Noapte de Sanziene, ielele incepura a se juca pe deasupra bordeiului celor doi batrani ajunsi ca vai de capul lor. Prinzand de veste ca mosul doarme bustean dupa o zi mai intens traita cu sticla si paharul (mosul bause toata viata cu „masura”: paharul, ca numarul lor se pierduse undeva in aburii alcoolului metilic filtrat prin paine), una dintre iele se opri cateva clipe langa mosul ce sforaia ca un godac. Vazu sticla pe jumatate plina (desi mosul, inainte de a adormi o vedea pe jumatate goala) si se infrupta din lichidul ametitor ce exhala din clondir. O gura, doua, trei... si cateva in plus si era gata: se imbatase. Ielele fac urat la bautura, iar a noastra nu facea exceptie... Cand era ea mai „atinsa”, descoperi ca sub pamant era o baba insarcinata. Zburand in zig-zag si cu o durere inexplicabila de aripi, ametita noastra se razbuna pe copil; fusese ursitoare candva, dar fusese decazuta de restul ielelor pe motiv de preacurvie. Formulele magice nu le mai tinea minte bine, iar cele bune se amestecara cu celelate, desigur, si din cauza bauturii. Ce-a iesit? Un talmes-balmes din care se intelegeau cuvinte aparent fara legatura intre ele. Zburand avariata, „zana” mai zicea aici: „fata” sau colo: „boarfa”, mai zbura un pic, mai dadea cu capul in copacul de langa bordei: „fir-ar a dracului”, pentru ca apoi sa auzim: „nenorocita”. Se mai odihni un pic bolborosind vorbe de neinteles, dar grele, judecand dupa incrancenarea de pe chipul ei si mai scoase doua vorbe cat de cat inteligibile: „cutra” si „vrajitoare”. Nici nu termina bine incantatia, ca se si deschise cerul. Dintr-o gaura neagra abia cascata, iesi ceva ce nu mai vazuse: era un corp hidos, cu pielea rosie si o coada lunga, sa-i ajunga. Monstrul se apropie de bordei, se uita jur-imprejur si apoi se usura chiar in casa celor doi amarati. O clipa mai tarziu, aratarea disparu lasand-o pe zana decazuta cu gura cascata: „N-o sa mai beau, ca fac prostii la betie”, isi promise ea deceptionata de propria-i slabiciune. Dar era prea tarziu... Raul se produsese.
Mijind zorile, ielele terminara zbenguiala cu faunii si se dusera in treaba lor. In urma ramasera cei doi batrani, bordeiul lor si macheala de zi cu zi. Imediat, pe baba o apucara chinurile facerii. „E prea devreme”, se gandi baba, dar nu apuca sa-si termine gandul ca si incepu sa se vada capul copilului. In chinuri enorme, baba nascu... Dar ce mai nastere! Atrasa de urletele babei, moasa satului veni s-o asiste; era tanara si de curand in meserie, dar moasa facu tot ce stia pentru ca nasterea sa se termine cu bine. In cele din urma, copilul iesi... Cand il vazu, tanara moasa albi brusc si incepu sa spuna vorbe fara sens, iar dintre ele se intelese doar „Gargamel”. Apoi, moasa isi pierdu cunostinta. Cand se uita mai bine, baba vazu copilul si repede intelese ca undeva era o greseala: baiatul mult asteptat... era fata!, poate cea mai hidoasa fata pe care o vazuse ea vreodata. Dar era a ei, asa ca o curata si o inveli in scutece. Ii dadu numele pe care il auzise la moasa, caci nume a crezut baba ca distinge printre vorbele fara sir ale moasei. Asa aparu pe lume Gargamela. (Va urma)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu