Mickey Mouse – premierul nimanui

In asteptarea „listei rusinii guvernamentale” romanii sarbatoresc „ziua internationala a chiulangiilor”, recte 1Mai „muncitoresc”, ziua preferata a comunistilor. Desi inca n-a venit ziua respectiva, atmosfera e de sarbatoare avant la lettre; doar „detestatul” MRU a dat liber pana marti... Ca tot veni vorba despre atmosfera, ceea ce ne arata tele-vizuinile imi amintesc de zilele libere din vremea „in graba raposatului”. Fericirea maxima a unora e gratarul cu mici si carne de pui udat cu bere, la iarba verde sau la padure. Mancare, bauturica, un somn bun in sanul naturii, grohaitul de rigoare (berea are acid care face rau organismului) si gunoaiele aruncate pe unde s-o nimeri... Caderea guvernului si catararea „alor nostri” la putere trebuie si ea sarbatorita de prostime.

Altii nu merg la gratare... Prefera sa gandeasca si sa incerce sa se adapteze noilor conditii. Nu e usor, mai ales ca inca ne amintim „binefacerile” guvernarilor comuniste. Se fac scenarii, unele plauzibile, altele fanteziste, iar ingrijorarea celor care incearca sa inteleaga ce se va intampla este justificata. Fericirea clientilor si a slugilor celor care au doborat Guvernul Ungureanu in aceeasi maniera ca si in cazul suspendarii nereusite a Presedintelui este vecina cu paroxismul. Analfabetii de la tele-vizuini nici nu si-o ascund; chiar vorbesc despre „venirea noastra la putere”. Bieti dementi! Pe bloguri, postacii rosii jubileaza si transmit oamenilor condoleante; prematur as zice eu... Scribalaii si ţuţării actualei „Puteri” isi tempereaza agresivitatea dementa si incearca sa se acopere cu „democratie” si „toleranta”...

Daca acum o luna imi spunea cineva ca Mickey Mouse va fi premier, cu siguranta as fi considerat ca e o gluma sinistra. Nici cei mai cinici n-ar fi putut imagina o lista a viitorilor ministri cum este cea care se vehiculeaza. Sa pui infractori, vivandiere sau figuri expirate (de 10 ani) ca ministri, mi s-ar fi parut un scenariu orwell-ian. Dar cosmarul este transformat uneori in realitate, in cazul nostru, Ponta este „magul”; nu e el, dar el e pus in fata. Cei mai catastrofici ministri isi disputa Cultura: Marga si Abramburica. Justitia e „curtata” de Gorghiu si Sova, desi lor li s-ar potrivi un minister al circariei televizate, ca prin Parlament nu prea au dat. Ingrijorati ca n-are cine cheltui banii de la Turism, „sta pe teava” Alin Burcea, fost ministru in 1990 si circar ce-si facea o publicitate scalambaita pe micile ecrane; conflict de interese nu e, ca nici nu are una dintre cele mai mari agentii de turism din tara, iar experienta are destula (rezultate n-are, dar asta nu conteaza). Cert este ca ministru... „ala micu’”, ordonanta lui Felix. Dar despre „lista rusinii guvernamentale” – cand ea va fi anuntata oficial..

Cred ca putem fi de acord ca suntem intr-un scenariu minutios si indelung pregatit. Dar asta nu cred sa fie un secret nici pentru comunisti (chiar, de ce le-o fi jena sa se defineasca? Au pus „social” in loc de „socialist”, dar de ce? Stiu ei si stim si noi). „Carpa kaghebista” a mirosit capcana, dar Felix, veriga slaba a cartelului a pus botul. De un maxim interes este urmatoarea mutare a Presedintelui si „ultimul cuvant” inca nerostit al lui MRU. Nu pot intui despre ce va fi vorba, dar sunt sigur ca va fi „di granda”.

Unii il vor presedinte al Romaniei pe Ungureanu (si eu, fireste), dar nu si-l imagineaza decat ca lider al unui partid, oricum s-ar numi el. De ce ar trebui? Adica nu poate el candida la prezidentiale fara un partid ca remorca? Dar daca partidul acela va fi condus de un presedinte serios si ferm, fara tarele unei guvernari, iar MRU doar candidat in alegeri, atunci ar dauna cuiva aceasta alcatuire? Eu nu-l vad asa pe Ungureanu; el este candidatul perfect prin el insusi, sprijinit de un partid sau de catre o coalitie, dar fara ca acesta sa fie liderul partidului sau al coalitiei, cel putin nu formal. Ca parte a unei formatiuni politice,, MRU va atrage majoritar voturile „dreptei”, dar ca independent sprijinit de o dreapta curatata sunt convins ca va primi voturi suficiente si din partea nehotaratilor, dar si din tabara adversa; destui nemultumiti sunt si in psd si in pnl... Unii sunt cei vexati de alianta celor 2-3 partide, altii sunt cei care s-au prins ce mascarici ii conduc, iar altii sunt sau vor fi, pur si simplu nemultumiti de rezultatele propriei lor conduceri. Pentru a-i atrage pe acestia, MRU e de-ajuns sa fie el insusi. Aparitiile televizate si deloc intamplatoare i-au format o aura imposibil de distrus de catre un „obosit permanent” lovit de glosolalie, cum e Antenescu.