De la "carpa kaghebista" la Ponta; o "gluma trista"

„Ceausescu a intinat nobilele idealuri ale comunismului”, spunea ilici cu patos „revolutionar” in 22 decembrie 1989. Dupa trei zile, acelasi Ceausescu vorbea pentru ultima data despre „agenturili straine” care fac si dreg in tara. Apoi – foc automat si ilici vine la manivelele puterii. In iunie '89 vin „batalioanele de asalt” mineresti, capete sparte, spinari cocosate si destine schimbate; si o tara in deriva politica si morala. In paralel, laboratoarele fasciste iliesciene imparteau manifeste „mobilizatoare” cu legionarii care au invadat tara sprijiniti de... agenturi straine. „Nenorocitii” urmareau sa puna mana pe sarmana tarisoara, sa o supuna la „perversiuni” economice si chiar sa faca economie de piata in Romania; cumplit, nu-asa?

Marota iliesciana a fost mereu economia de piata. Ea era similara cu „capitalismul”, „exploatatorii”, „anti-democratii” (ca „democrati”, se-ntelege, sunt doar comunistii) si cu alte cretinitati de extrema stanga. Desigur, ilici nu uita sa faca referiri la „agenturi”, dar mai cu fereala, ca se demonetizase conceptul, pe de o parte si pentru ca n-avea chef sa pomeneasca implicit despre tovarasii lui care l-au adus in fruntea bucatelor, pe de alta parte. Apoi, ilici a facut si altele... Consilierul lui, sol/trimis special la Moscova, se dadea de ceasul mortii de grija URSS, asa cum a si afirmat-o, fara a uita sa pomeneasca si ca „elemente dusmanoase, in legatura cu agenturi straine fac demonstratii pentru a aduce capitalismul in Romania”. Pascu nu uita sa asigure partea sovietica de tot ce trebuie pentru a tine sub control asemenea „orori”.

De-a lungul timpului (a se citi „a dominatiei rosii”), a mai aparut si proapat puscariabilul Bulanel care, fonfait si golanit mai amintea despre „elemente care sunt supuse unor autoritati straine”. Sigur ca era si un sambure de adevar, dar ei nu aminteau asta din grija pentru aceeasi „tarisoara”, ci pentru ca ii mai infrana din elanul dement cu care jefuiau tara la drumul mare, asa ca se mai fereau. Bulanel a fost tras pe linia muribunda; „Adriane, nici nu stii/ cat de mic incepi sa fii” l-a lasat cu ouale nesocotite.

Apoi a aparut pe scena micul bulevardier. Mincinos si infantil, Ponta isi alege cuvintele; nu ca si le-ar alege in sensul clasic al cuvantului, ci le sorteaza si le da drumul dupa criterii inca neclare, fara rost si cu o ruptura notabila fata de realitate. Nu i-au trebuit multe ocazii, si Pontalaul a si inceput „gherlele” („masina lor de furat a functionat mai bine ca a noastra”). Recent, „patriotul” mic-che guevara si-a luat in „serios” mandatul pe care ilici i l-a pus in buzunar, asa ca hop! la UE unde, tot „patriotic”, a cerut... sanctionarea Romaniei. In tara, „curajosul” bulevardier a negat complet si a ironizat o asemenea eventualitate ca fiind inspirata de „dictatorul Basescu”. Confirmarea a venit ceva mai tarziu: intr-un cadru organizat la Parlamentul European, Ponta si sluga lui Felix, acompaniati de tzutzarul de la Intact incep sa „argumenteze”. Butoaie de laturi s-au scurs din boturile lor, minciuni fioroase au infestat urechile auditoriului, porcarii inimaginabile (desigur, inventate) au contaminat un parlament si o tara (ca s-a mai si transmis in tara). Secaturile n-au avut nici jena, nici rusine, ca de normalitate psihica nu puteau fi banuiti. Faptele lor sunt, in orice tara normala, ori sanctionate ca tradare si subminare a tarii, ori ca niste cazuri de rezolvat de catre un spital de boli nervoase. Cu toate astea, anarhistii bolsevici si-au vazut de ale lor.

Iata ca infractiunile nesanctionate atrag dupa ele „hiperpatriotism”. Recidivand in minciunile sale infantile, Ponta il acuza pe MRU de tradare! A ce sau de ce? Nu e prea clar nici pentru el; „vorbi si Ion, ca si el e om”... Zvonurile mincinoase drapate in „situatii oficiale” (am citat din Ponta) au explodat. Fireste, acele situatii urmeaza a fi facute intr-un viitor apropiat si nu vor confirma elucubratiile individului; deocamdata, el fabuleaza, iar asta este singura politica pe care o pot construi comunistii (in afara de incitarea la nesupunere civica, subminarea economiei nationale si alte fapte de o gravitate deosebita comise de ei).

Acelasi derbedeu reia azi „teza” „noi nu ne vindem tara”. E drept, n-au vandut-o (nu ca n-au vrut, ci pentru ca URSS s-a destramat), ci au impartit-o: colosi industriali „privatizati” pe UN DOLAR, turismul transformat in afacere de partid, economia pusa pe butuci, dar si averi uriase pentru ei si acolitii lor. „Capitalismul fioros” repede le-a placut, ospatarii si camionagii de ieri au devenit afaceristii de azi, iar sculerii-matriteri si lacatusii s-au metamorfozat in parlamentari socialisti (si nici aia la munca, ci doar la golaneala pe bani grei). Azi, Romania are niste produsi expirati ce nu exista nicaieri: imbogatiti din bani publici, cu averi colosale care plang cu lacrimi de crocodil de mila bugetarilor pe care tot ei i-au adus in starea asta. Nu se gandeau la ei nici cand profesorii aveau cele mai mici salarii din tara, secondati la mica distanta de medici, nici cand dadeau Rosia Montana unui aventurier traficant de droguri si nici cand se faceau concesionari de masini de lux, proprietari de blocuri, hoteluri sau supermarket-uri. Dar limba de rumegus n-a murit...

„Hotul e primul care striga hotul” spune intelepciunea populara. Unde este acea intelepciune azi? Realizeaza romanii cu cine au de-a face? Alegerile vor demonstra.