MRU – pumnul de otel in manusa de catifea

Rareori am avut ocazia sa vad in aceeasi persoana mai multe calitati greu de gasit chiar si in mai multe persoane adunate la un loc. MRU este o astfel de persoana. Indiferent de simpatii sau antipatii, orice om cu o pregetire cel putin medie si cu o inteligenta manifesta similara va recunoaste ca Premierul este un model irepetabil sau greu de copiat. De fiecare data il ascult cu o maxima placere, chiar daca nu-l simpatizez ca persoana, iar asta nu inseamna deloc ca-l antipatizez. Nu e un tip simplu sau usor de rasucit din vorbe, iar asta este deja prea bine cunoscut. Un adevarat profesionist al cuvantului, MRU n-are in acest moment un preopinent capabil sa-i tina piept, in afara Presedintelui. Sunt tipologii diferite, caractere diferite si cu personalitati complet deosebite, atat ca discurs, cat si ca rezonanta la stimuli.

Premierul este de o concizie in raspunsuri pe care greu o pot vedea la noi, iar „acidul” este atent disipat in fraza; uneori e nevoie de timp pentru a simti efectul lui. Nu e un om „usor de inghitit” si e chiar adeseori arogant, dar aroganta sa nu este acea aroganta a prostului ajuns intr-un post cheie, ci acea usoara superioritate conferita in mod natural de o educatie nu doar completa, ci si in mod permanent completata. E, poate, greu de inteles, dar el e natural asa. Aparenta sa aroganta este doar interpretarea simplista a discursului sau nu mereu usor de inteles pentru unii. Iar acestia il eticheteaza frivol ca arogant.

Fost ministru de externe, MRU e dotat si natural, dar si prin cultura cu o fina diplomatie. In materie de reprezentare a statului la diverse niveluri, diplomatia este absolut necesara, dar Premierul face dovada uneia de o subtilitate combinata cu claritate pe care nu multi le pot stapani simultan. Spuneam ca primul ministru este un om de cultura si asta e de necontestat. Am avut ocazia sa-l ascult comentand fara repros teme ce pot parea fara legatura cu pregatirea sa: muzica, arta, istorie (care este si pregatirea sa de baza), folclor, dar si cultura si civilizatie romaneasca autentica.

Ceea ce atrage atentia este si altceva: discursul sau este modelat in functie de ascultator. Astfel, el se poate adresa unui public cu educatie peste medie si cu pregatire profesionala de exceptie, dar acelasi discurs il poate adresa, sub o alta forma, celor care nu exceleaza prin nimic, dar au capacitatea de a intelege mesajul. Un asemenea premier, organizat, flexibil in discurs, dar ferm in luarea deciziilor este cel de care Romania are nevoie acum si, as incerca sa spun – un presedinte ce ar aduce, din 2014, un progres incontestabil economic si politic.

Nu cred ca MRU are nevoie de un partid special creat in jurul sau pentru a deveni presedinte. Nu-l vad tragand dupa el „remorca” unui partid, fie el si nou infiintat si n-ar fi el insusi daca ar face-o. Cred insa ca actualul Premier are nevoie de sustinerea fiecarui roman responsabil, implicat politic sau nu, dar onest in actiunile sale indreptate spre binele Romaniei. Acesta e partidul de care are nevoie tara pentru ca Ungureanu sa ajunga presedintele ei.

Am ras cu totii de golaniile politicianiste, gaunoase si paguboase ale mascaricilor usl, adica liderii de mucava ai psd si pnl. Ascultandu-l pe primul ministru, rasul ni se transforma in greata. Ma cuprinde scarba vazand prapastia uriasa ce se intinde intre cele doua parti aflate in discutie. Avem un premier responsabil ce nu se joaca de-a guvernul, care spune clar ca tara are nevoie de niste masuri responsabile, chiar daca nu toate sunt populare, dar avem si o suma de pacalici politici cu un limbaj josnic, dosnic si intr-o „cheie” de rumegus. Aceste secaturi politice isi permit nu doar sa militeze impotriva Romaniei la Parlamentul Europei, ci si sa conceapa niste penibile motiuni de cenzura, toate botezate in aceeasi nota golaneasca. Cel mai bun exemplu, iar comentariile sunt de prisos, este ultima motiune a usl: „Opriţi Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!”. Nu am rabdare sa verific ineptia, dar sunt convins ca titlul bombastic, in cel mai pur stil bolsevic, ascunde... nimic. Cine se asteapta ca motiunea sa dovedeasca afirmatia grava din titlu este nerealist.