Să nu uiţi: statul de drept moare din cauza ta!

AIUD

Deja nu mai are sens să vorbim despre lovitura de stat. Ea a instalat la putere nişte briganzi care au o singură lege: legea bunului plac. Abia acum începe dictatura, una care, după manifestările de până acum este de tip naţional-socialist. Până acum am vorbit noi despre asta, dar o făceam pentru a ilustra pericolul care ne pândeşte dacă nu ne trezim şi nu începem să ne cerem înapoi drepturile luate cu japca de către un cartel mafiot. Am vorbit şi nimic nu s-a întâmplat; câteva sute de „plimbăreţi” şi-au făcut „siesta” defilând prin fata jandarmilor din Piaţa Victoriei. Efectul „plimbării”, al sloganelor şi al protestelor asupra secăturilor de la putere a fost similar cu ciupitura unui purice pe pielea groasă a unui elefant bătrân. Ei şi-au văzut de treabă pe care o începuseră: instaurarea dictaturii „parlamentare”.

În acest moment, România nu mai este un stat de drept, oricât am dori noi asta. Nu mai avem instituţii democratic alese şi care să nu fie alterate de spectrul Codului Penal pe care încă nu l-au suspendat. Constituţia nu mai există; ea are acum un rol strict decorativ, deoarece prevederile ei sunt încălcate sistematic prin ordonanţe şi legi neconstituţionale, dar care produc ce efecte vor atentatorii la adresa siguranţei naţionale. Avocatul Poporului este membru psd şi face doar ce-i spune partidul, nu ceea ce legea îl obliga să facă. Preşedintele a fost suspendat ilegal, urmare a pretextelor invocate de comunişti; CCR s-a exprimat în privinţa pretextelor respective, dar puciştii nu au chef să ţină cont de decizia ei. De ce? Au dat (tot ilegal) o OUG care limitează atribuţiile Curţii Constituţionale, în pofida Constituţiei care interzice explicit că o ordonanţă de urgenţă a guvernului să vizeze sfera constituţională. Mai mult ca sigur că autorii loviturii de stat vor da o ordonanţă care să limiteze dreptul la vot, să-l împiedice sau să-l facă foarte greu de exprimat pentru românii din străinătate. Desigur, aşa ceva ar echivala cu retragerea cetăţeniei, pentru că altminteri nu au cum să facă, dar în dictatura este posibil orice, inclusiv adoptarea unor prevederi „legale” de tip carlist din perioada dictaturii fasciste a lui Carol al II-lea.

Situaţia e tragica, deşi am senzaţia că ea nu e încă percepută realist... Privim cu ochi umezi către referendumul ce va să vină, dar nu toţi înţelegem că el este unul cu rezultat anunţat. Că unii vor să se prezinte masiv la vot sau ca alţii, din contră, propun ca prezenţa să fie minimă, astea sunt de-acum doar teme de discuţie, dar fără aplicare practică. Da, secăturile roşii ne-au învins... Pe noi, romanii ne-au încălecat nişte tâlhari la drumul mare. De ce? Pentru că le-am permis... Pentru că ne-a fost lene sau am avut altceva mai bun de făcut, nu să ieşim în stradă să ne luăm drepturile înapoi. Aşa e... e prea cald ca să facem asta, e prea cald ca să ne gândim la viitorul pe care vrem să-l aibe copiii noştri. Şi-apoi, e perioada de concedii şi tot omul merită o vacanţă, nu-i aşa? Lasă, că ieşim în stradă şi mai târziu, din septembrie încolo; atunci nici nu va fi atât de cald... Celor care gândesc aşa le spun încă de-acum: pentru fiecare acţiune există un timp al ei, un timp de reacţie. Dacă pierzi momentul – e prea târziu. Şi iată că prostimea usl se organizează şi va ieşi la atac pe fondul nepăsării tale. „Mineriada” din 2012 va fi diferită de cele anterioare doar prin absenţa minerilor, în rest va fi la fel; nici măcar o mineriadă a gulerelor albe, ci mai curând una a gulerelor jegoase. Nu, nu vei mai putea ieşi în stradă şi ar fi chiar hilar să o faci după ce dictatura s-a instalat; oricum nu vei mai putea schimba ceva. Vei deveni una dintre „oile” din „turma” păstorita cu bâtele de către nişte semi-analfabeti care vor ocupa toate posturile ce pot fi ocupate, iar tu vei auzi de la un şef: „las-o mai moale cu opiniile politice... gândeşte-te că ai nevastă şi copii, dacă înţelegi ce vreau să spun”. Iar tu, ce să faci altceva, te vei încolona şi vei rămâne cu gura închisă. Peste doi ani, dacă te va întreba cineva ce opinii politice ai, vei spune: „cum ce opinii? Desigur, de stânga”. N-o să-ţi placă laşitatea asta, dar îţi vei spune: „şi-aşa nu pot schimba nimic”, vei lua nişte mici şi bere, în drum spre casă, vei face un grătar în spatele blocului şi viaţa ta va reintra în „normal”; „normal” de care tu eşti responsabil.