Marea Adunare Naţională pregăteşte Tribunalul Poporului

De foarte multă vreme tot vorbesc despre necesitatea de a ieşi în stradă cei care mai vor un stat de drept, democraţie şi domnia legii. Reacţia populară a fost sub aşteptări, iar suspendarea ilegală s-a produs. Noi am privit neputincioşi şi ne-am pus speranţele în poporul român cel conştient, iubitor de democraţie, bla, bla, bla... Astfel, urmează referendumul. Acest referendum este netemeinic şi injust, ca existenţa a lui, fără legătură cu scorul electoral ce va fi înregistrat. Consultarea populară în acest caz, am mai spus-o, se face ca urmare a unui act neconstituţional, declarat că atare de CCR – suspendarea. De jure,  referendumul are aceeaşi justeţe ca şi suspendarea. Cu toate astea, cu toate că suntem în mod indubitabil în faţa unei lovituri de stat, noi intrăm în jocul controlat de cartelul parlamentar, dar sperăm că putem câştiga. Ce naivitate! Intrând în acest joc nici nu putem câştiga şi le şi legitimam lovitura de stat. După 29 iulie, puciştii vor putea spune „poporul a confirmat justeţea demersului nostru”, indiferent de scorul care se va înregistra, pro sau contra demiterii, iar ei vor scăpa de orice posibilă acuzaţie de subminare a puterii de stat. Boicotarea referendumului este, până acum, soluţia cea mai bună, care poate să rămână aşa sau nu, în funcţie de evenimentele din următoarele zile.

Atrăgeam atenţia (aici) că după referendum Traian Băsescu risca primul dosar politic major, unul similar celor din anii `50. Poate că pentru mulţi asta nu contează şi se vor gândi, poate, că va fi singurul. Nu, deloc! Va fi primul dintr-o lungă serie de dosare care vor avea ca scop anihilarea oricărei opoziţii faţă de dictatura instalată de către briganzii politici. Libertatea cuvântului, libertatea presei, dar şi alte drepturi fundamentale vor rămâne simple cuvinte lipsite de conţinut. Locul lor va fi ocupat de acuzaţii cum ar fi „duşman al poporului”, „defăimarea ţării”, „vânzarea ţării unor puteri străine”, „propaganda duşmănoasă” etc. Nu sunt simple supoziţii, ci mă bazez pe declaraţiile publice făcute de liderii mafioţilor politici.

Din ce în ce mai mult, din ce în ce mai clar, referendumul nu va arăta nimic dacă Preşedintele nu va fi demis. Stat de drept nu mai avem, aşa că o victorie (previzibilă altfel) a lui Traian Băsescu nu va rezolva criza profundă în care ne aflăm. Trebuie să înţelegem că acest cartel parlamentar a pornit pe un drum fără întoarcere: ori îşi ating scopul, ori vor comite toate ilegalităţile cu putinţă pentru a şi-l atinge; instrumentele sunt toate la ei, iar noi nu avem cum să controlăm „jocul”. Cum se spune din ce în ce mai des, în cazul invalidării referendumului sau în cazul validării lui cu o majoritate împotriva demiterii Preşedintelui, fasciştii sunt decişi să aplice planul de rezervă acuzându-l pe Base de... înaltă trădare! În orice sistem politic, acuzaţia trebuie să aibă măcar o urmă fină de realism, dar ceea ce se întâmplă la noi nu pare să fie ceva real, ci mai mult o manifestare a unui scenariu SF de proastă calitate, aşa că totul este posibil.

Când au decis suspendarea, puciştii nu numai că n-au fost capabili să formuleze o acuzaţie de încălcare gravă a Constituţiei de către Preşedinte, ci au hotărât-o în dispreţul legii, Constituţiei şi a deciziei CCR. La fel se va întâmpla şi în cazul înscenării unui dosar politic ; cine să-i oprească şi cine să-i tragă la răspundere? Ne vom baza iar pe UE? Nu mi se pare o bază sănătoasă... Dacă Barroso chiar dorea ca în România să se reinstaleze statul de drept, cererea sa ca referendumul să se desfăşoare conform deciziei CCR ar fi fost înlocuită de o alta care să spună că suspendarea este ilegală, tot în baza unei decizii constituţionale. Iată că această cerere a lipsit şi nu am motive să cred că viitorul va aduce vreo schimbare. Iar noi pe ce ne bazăm atunci când stăm cuminţi în faţa televizoarelor, ce ne aşteptam să se petreacă? Puciştii să se ruşineze şi să reinstaureze, într-un acces de patriotism statul de drept? Aşteptăm că democraţia să fie instaurată de alţii la noi acasă? Nimeni nu va sări în ajutorul unui popor care acceptă prin tăcere instaurarea dictaturii. Nimeni nu vrea să ne facă reguli pe care noi doar să le punem în practică. Toată lumea democratică aşteaptă reacţia romanilor în fata agresiunii extremei stângi, aşteaptă să vadă cât de mult ne dorim democraţia. Luaţi la întâmplare un popor european, plasaţi lovitura de stat acolo şi gândiţi-vă ce reacţie ar stârni în sânul respectivului popor. Cred că putem fi de acord că sute de mii de oameni ar ieşi pe străzi cerând revenirea la democraţie. La noi a fost la fel până acum, cu singura diferenţă că în loc de sute de mii au ieşit în stradă... sute.

Aşteptam referendumul şi nu e bine... Dacă vom prefera referendumul şi legitimarea, să nu ne mire că singuri ne vom fi pierdut libertăţile democratice. După aceasta consultare nelegitimă, dacă briganzii tot îl vor demite pe Traian Băsescu, veţi ieşi în stradă să-l apăraţi? Veţi face zid în jurul lui, în jurul ultimului bastion necucerit al democraţiei? Mă îndoiesc... Pentru fiecare acţiune există un timp al ei; mai devreme sau mai târziu e inutilă. Acum încă e momentul să ieşim în stradă, fără legătură cu referendumul, să ne cerem înapoi democraţia furată. După 29 iulie nu mai are rost...