Manifestul restauraţiei comuniste

Şocul e maxim, dar trebuie să spunem că briganzii politici sunt mai periculoşi decât ne-am imaginat. Recentele acorduri semnate între nişte entităţi juridice (sindicate, asociaţii etc.), dar şi acordul semnat de către liderii cartelului roşu cu respectivele entităţi reprezintă cea mai gravă formă de conspiraţie la adresa statului de drept, adevărată lovitură de stat în formă scrisă. Am parcurs cele 15 pagini ale primului acord, cel iniţiat de Dogaru şi am rămas mut: toate instituţiile democratice, toate entităţile statale create la cererea Uniunii Europene sunt pe lista neagră a desfiinţărilor. CNSAS, ANI, DNĂ, CCR etc. sunt considerate nici mai mult, nici mai puţin decât „instrumente ale poliţiei politice” pe care face... aţi ghicit, Preşedintele Băsescu! Fiecare punct al acordului este o desfiinţare a unei părţi a democraţiei şi o „piatră” pusă la temelia instaurării legii bunului plac. Semnatarii vor ca ei să decidă, împreună cu tovarăşii lor politici tot ce se poate decide în România. S-au gândit ei că Preşedintele poate fi demis dacă strâng un milion de semnături? Asta trebuie să devină „lege”. Vor ei revenirea la toate samavolniciile din anii 1990-2004? Asta trebuie să se petreacă, poporul nefiind o entitate capabilă să decidă singură, ci doar asistat de „înţelepţii neamului”.

Poate să pară un accident, o inabilitate a lui Ponta sau a lui Dogaru care n-au făcut decât o înţelegere oarecare. Nu e deloc aşa. Dacă privim programul de guvernare al comuniştilor, cel întins pe două cincinale, o să observăm ceva ce nu-şi are rostul, în mod normal, într-un asemenea document ce dă linia de urmat pentru un guvern al României. Să mai spunem că acest program de guvernare n-a fost făcut imediat după nominalizarea lui Ponta că premier, ci mult înainte, aşa cum o atestă chiar respectivul program. Citind punctele înscrise acolo, sare în ochi un detaliu: printre punctele prioritare ale strategiei se afla şi redarea pensiilor nesimţite cadrelor militare aflate în rezervă, adică oamenilor pe care îi coordonează Dogaru. În mod normal, referirea se putea face în general, la pensionari, dar nu ţintit la pensionarii militari ai lui Dogaru. Acest individ a trimis o înştiinţare guvernului(!) prin care îl somează să-şi îndeplinească promisiunile până la data de 20 iulie. După cum vedem, Ponta & comp. s-a conformat fără multe fasoane.

Existenţa în programul de guvernare a acestei prevederi arata fără dubiu că încă din 2008, anul de când este propus documentul, a existat o strânsă cooperare a conspiratorilor politici cu entităţile aflate în subordine şi care azi le vedem înşirate la sfârşitul „manifestului restauraţiei comuniste”. Aşadar, lovitura de stat este certificat că a început să fie ţesută încă din 2008, ceea ce vedem de trei luni încoace fiind doar „încununarea” ei.  Aceste fapte sunt, indiscutabil, de o extremă gravitate, dar nici „punctele programatice” ale acordului nu sunt mai puţin grave prin obiectivele lor. Să doreşti eliminarea a tot ceea ce înseamnă legătură cu structurile europene, să îţi programezi subordonarea totală a instituţiilor statului, inclusiv a Justiţiei şi să contorsionezi Constituţia după bunul tău plac transformând statul român într-o păpuşă gonflabilă, asta nu este doar nepermis şi revoltător, ci şi ceva ce trebuie de urgenţă sactionat de Codul Penal.

Mă aştept ca instituţiile statului, cele pe care încă nu le-au desfiinţat de facto să-şi facă datoria şi să se autosesizeze. România europeană, România modernă, România democratică trebuie să arate că hoţii nu pot transforma tara în câmpul lor de operaţiuni şi că romanii au decis că singurul drum pe care putem merge este cel al democraţiei, statului de drept şi al unei Justiţii independente. Cei care au semnat acordul criminal trebuie arestaţi în regim de urgenţă, iar complicii lor parlamentari – anchetaţi imediat, iar cei vinovaţi arestaţi şi deferiţi instanţelor. Trebuie să arătăm Europei şi lumii întregi că noi, romanii nu suntem ca aceşti briganzi care au maculat imaginea ţării şi şi-au bătut joc într-un mod barbar de eforturile unui popor întreg de a ieşi din criză.