Cum să dai o lovitură de stat eşuată

Petre Tutea spunea: „comuniştii nu sunt capabili să conducă nici măcar o gară”. Iată că nici măcar o lovitură de stat nu pot s-o conducă inteligent. Dar de ce să ne mirăm?! „Cârpa kaghebista” a fost marginalizat, iar în frunte, că păduchii tineri au ieşit nişte neterminaţi însetaţi de sângele puterii absolute. Când şi-au împărţit „norocul”, comuniştii au făcut o mare greşeală: l-au pus în frunte pe cel care părea mai „maleabil”, mai dotat cu coloana de melc. Nu s-au deranjat să vadă dacă şi face faţă cerinţelor. Ponta, că nu ştiu să-i spun pe numele tatălui, a descoperit repede că puterea în partid se păstrează greu, aşa că a făcut şi el ceea ce orice alt prost ar fi făcut: s-a aliat cu baronii care puteau să-l lase să zburde pe plaiurile întinse ale puterii absolute. Pe nea nelu cotrocelu’ l-a ignorat; era şi normal, doar îl făcuse „cârlan” (n-a uitat şi n-a iertat mică jivina). Infractorul Năstase a primit pijamaua cu dungi de la ICCJ pentru doi ani de zile, iar Ponta, „discret” l-a mai împins un pic, atât cât să fie sigur c-a scăpat de el. Eeeee! Şi ajungem şi la lovitura de stat...

Viteza de reacţie le-a fost maximă, dar şi grabă pe măsură, iar de aici au început greşelile... Prima, dar nu cea mai gravă a fost demisia lui Felix. Acum, varanul nu mai are imunitate, aşa că întârzierea dosarului ICA o să-l coste scump la libertate. O altă greşeală fatală a fost minciună ordinară; nu o minciună anume, ci noianul de minciuni uluitoare spuse cu şi fără rost de dimineaţă până noaptea. Dacă minţeau doar „pe intern”, încă nu era grav; poporul mergea să-l minţi, măcar o vreme. Dar să minţi un mapamond întreg, asta e ceva ce nu ştiu să se fi întâmplat în lumea asta mare. Şi de aici s-au tras multe... Partidul securiştilor, al turnătorilor ordinari şi al comuniştilor cu vechime a „devenit” brusc... anticomunist! Desigur, în mod mincinos, cum altfel?! M-am întrebat mereu ce or spune aderenţii partidului, cei care cred sincer în „nobilele idealuri ale socialismului”? Cu ce doctrina s-or mai identifica ei? În abjecţia lor, au plătit membri pentru a ieşi în stradă şi a crea iluzia „minusculei revoluţii din ianuarie”. Au ocupat pieţele tradiţional anticomuniste pentru a arăta că ei luptă împotriva „dictatorului”. Iar asta a fost o altă mare greşeală. Întâi pentru că n-au convins pe nimeni ca un ilici şi-a schimbat năravul şi apoi că ei, cu „Che Guevara anticomunist” au dat cu mucii-n fasole, de s-a dus naibii credibilitatea.

Tot Petre Tutea mai spunea: „gândirea pentru ruşi e că sifilisul pentru un creier sănătos”. Aici intervine o altă gravă eroare în aplicarea loviturii de stat. Consilierii ruşi n-au avut prea mare imaginaţie, aşa că au decis că Băsescu trebuie prezentat ca pe un fel de Ceauşescu, iar lovitura de stat din 2012 trebuie copiată după cea din 1946. Au confiscat instituţiile statului în 1946? Asta au făcut şi acum. Au început „epurările” în anii 50? Asta planificaseră şi în 2012. I-au condamnat pe liderii politici de după război? I-au închis şi asasinat? În 2012 găsim o fantezie de acuzaţie a usl depusă la Parchet, acţiune îndreptată împotriva a 15 lideri PDL şi ai dreptei cu acuzaţia de...”defăimare a ţării”! Sincer, mă steptam să fie alta, mult mai „potrivită”, aceea de „duşmani ai orânduirii comuniste” sau „duşmani ai poporului” (unde „poporul” erau... chiar puciştii). Până şi aşa-zisul referendum a semănat că două picături de vodka alegerilor din „democraţia populară” a anului 1946. Dar iată că rezultatele n-au fost la fel. În trecut, în fruntea statului (fie şi formal) se afla un rege de mucava, pe când în zilele noastre aveau de dat piept cu Traian Băsescu, bătrânul „lup de mare”, iar asta nu era chiar jucărie.

Timp de 11 săptămâni, guvernul a avut „treabă” şi a fost şi ocupat; desigur, cu Băsescu. Principala lor grijă era să scape de Preşedinte şi să pună mâna pe Justiţie, într-o primă fază. Cu un parlament lejer majoritar, puciştii au considerat că pot să facă tot ce vor. Se socotiseră ei bine: Base demis şi cu dosare politice înscenate ar fi fost redus la tăcere. Atipila ca preşedinte interimar ar fi dormit liniştit în timp ce varanul făcea şi desfăcea toate. Cât de greu îi era parlamentului care uzurpase toate funcţiile şi instituţiile să schimbe pe ici pe colo, prin punctele esenţiale Constituţia? Întâi scoteau referendumul ca formă de consultare a poporului cu privire la modificarea Constituţiei, apoi decideau ei că România e mai bine să devină regat; că uite ce probleme sunt dacă preşedintele e dintr-un partid şi parlamentul din altul... Mult mai bine ar fi, gândeau ei, că şeful statului, simbolic să fie Mi’ai, pasionatul de motoare şi de tablouri de El Greco, decoratul pentru trădare, dar şi apreciatul la Moscova, fostul rege. Madam Pipidi, în evident contratimp, deja începuse campania, nu cumva să i-o ia cineva înainte. Eeee! dar mai era o problemă, iar pe aia n-au vrut s-o vadă: poporul. Poporul ăsta considerat de proşti, a dovedit că are resursele şi voinţa de a se opune ticăloşiei politicianiste, aşa că n-a participat la referendumul ilegal. Romanii au înţeles perfect cu ce fel de otrepe are de-a face şi s-a exprimat dur: „Boicotam!”. Bolşevicii au furat la vot mai mult decât îşi putea imagina cineva c-o vor face. Nu se îndoiau de victorie; doar şi la locale au fraudat şi nimeni nu s-a plâns, nici măcar în fata scorurilor ceauşiste de 90%. Ăsta le-a dat curaj şi le-a întărit convingerea că lovitura de stat le va reuşi fără probleme. Necazul lor a început când s-a conturat ideea boicotului. Atunci au realizat că erau pregătiţi de orice situaţie, dar de un boicot – nu. În plus, ideea boicotului s-a sedimentat după ce plagiatorul apucase să promită şi să declare că va respecta decizia CCR în ceea ce priveşte prezenta la vot.  Boicotul a fost „ciotul” de care s-a împiedicat „aliotmanul roşu”, iar acum încep represaliile interne; despre cele juridice o să vorbim separat, că e prea mult...

Ne-a ferit Dumnezeu de dictatura! Ţara îşi va reveni încet-încet, noi de asemenea, dar ei, puciştii deja încep să devină istorie şi, dacă nu vor proceda cu cap – şi partidele lor. Acel partiduleţ de buzunar al varanului va rămâne o entitate fără rost, însuşi Felix fiind în cea mai proastă poziţie cu putinţă. Indubitabil individul trebuie dat pe mâna justiţiei pentru conspiraţie împotriva statului de drept şi pentru aroganţă de a-i fi dat ultimatum Preşedintelui că şi când el, varanul Mircea ar fi fost stăpânul României. Începe o periada urâtă a varanului cel fără de imunitate parlamentară. La pnl e mai clar că se va lăsa cu capete sparte... Nu doar Atipila Cacarau, ci şi ceilalţi îşi vor pierde funcţiile şi influenţa în partid. Aripa care va prelua conducerea, probabil va proceda la o apropiere de partidele democratice şi, evident, la o separare de psd. O convieţuire în interiorul usl ar fi toxică şi va duce partidul la desfiinţare. Acum, după „noaptea cuţitelor lungi”, pnl n-are nevoie să împartă eşecul cu psd şi cred că va prefera un Chiliman ca preşedinte şi o linie normală a partidului.

Cu psd e mult mai complicat... Plagiatorul a comis atâtea, încât acum va fi nevoie de o evaluare şi de o inventariere a infracţiunilor. Dar nu-i bai... La partid evaluarea există, iar ilici îl va executa după o judecată sumară. Apoi vor urma dosarele penale pe care nu le va putea evita şi, de aşteptat, retragerea sprijinului politic al psd. În caz contrar, psd nu va putea stopa căderea şi nici pe Ponta nu-l vor putea scăpa. Poate că plagiatorul acoperit de cacao va avea de dat socoteală partenerilor lui ruşi, caz în care nu prea îl văd bine, rackeţii putând să rezolve repede ceea ce justiţia soluţionează încet. Dar nu e treaba noastră... Aroganţa tipic comunistă a început să dispară, chiar dacă ea încă se manifestă în cositele lui Sova sau sub fustele lui Banicioiu. Desigur, vor prezenta cele mai abracadabrante interpretări ale legilor, vor clama o iluzorie victorie, dar e democraţie, aşa că se poate. Apoi se vor potoli şi vor trece la judecata lui ilici. Justiţia abia apoi...