Începutul sfârşitului usl

Suntem pe ultima linie dreaptă cu referendumul, că altfel nu ştiu să-i spun acestui mare turneu în care autobuzele se vor mobiliza să transporte din stânga în dreapta cetăţeni dispuşi să voteze; ori de câte ori vor ei şi, mai ales, cei care îi plătesc pentru asta. Aşadar, cei învăţaţi cu mici şi bere, duminică se vor plimba de la o comună la alta, iar cei învăţaţi să stea acasă vor ieşi la iarbă verde, cu muzică şi tombole; ăştia sunt cu toţii oamenii usl. Noi, ceilalţi, avem treabă: mergem la plajă, la plimbare sau stăm acasă şi ne uităm la Jocurile Olimpice. Datele astea sunt cunoscute. Ceea ce încă nu e foarte bine cunoscut e că referendumul nu va fi validat, iar asta e foarte sigur. De altfel, chiar organizatorii lui, aceiaşi cu organizatorii loviturii de stat, ştiu perfect că „tot ce-au atins – au compromis” şi că partidă e pierdută fără drept de apel.

În aceste condiţii, de ce se mai chinuie şi de ce mai cheltuiesc pentru a plimba votanţii, pentru a-şi mobiliza aderenţii şi pentru a trimite mesaje în toate zările cu „demite-l pe Băsescu”? Personal, cred că avem de-a face cu comandamente foarte diferite, comandamente unde nivelul de disperare e diferit. Unul dintre aceste „comandamente” este cel al lui felix. Şmecheria lui cu demisia nu a fost decât o întârziere a deznodământului, dar rezultatul final nu s-a schimbat defel. Puşcăria lasa o umbră groasă care, inevitabil a ajuns şi la el, aşa că n-are de gând să cedeze vreun pas, în ciuda evidenţelor. Slugile lui media, ca şi cele politice fac tot ce le stă în putinţă să se achite faţă de periculosul lor stăpân, acum marcat de o tensiune excepţională. Ei ştiu clar că efortul e zadarnic, dar nu-şi permit să nu ducă până la capăt ordinele; ştie Fenechiu de ce, că nici el nu e în altă situaţie decât felix.

Un alt comandament este cel al „liberalilor”. Mulţi dintre ei au înţeles de ceva vreme că partidul ce se anunţă să devină o forţă, acum aluneca rapid către o penală dispariţie, iar asta nu le convine deloc. Şeful lor de partid, somnambulul Lili Marleen nu mai este deloc popular şi mai multe voci se ridică din ce în ce mai ferm cerând schimbarea lui (Chiliman, de exemplu). Abuzurile fascist-dictatoriale ale repetentului nu sunt populare printre membrii săi de partid. Chiar şi în declaraţiile sale se vede clar că sfârşitul lui e aproape, iar Somnorilă o ştie prea bine; în ceafa lui, amuşina şi complotează iubitorul de maşini de epocă, duplicitarul Tariceanu, care îi va trage în ultimul moment preşul de sub picioarele „prezidenţiale”. Săptămâna viitoare, Crin Antenescu va începe să devină istorie de partid şi dosar la parchet.

Ultimul, dar nu cel din urmă comandament este la psd. Aici situaţia e gravidă şi prezintă umflături... Ceea ce se pregăteşte de ceva vreme (nu multă) se poate numi „noaptea cuţitelor lungi” din psd. Aici Ponta e aproape izolat, doar câţiva încă încearcă să dilueze fierea înfrângerii care se anunţă. Cu un „dosar” incredibil de încărcat, de la plagiat şi fals în CV şi până la „manifestul restauraţiei” semnat cu mafioţii, dar şi cu o tristă celebritate mondială cauzată de minciunile ce intră în domeniul patologicului, Ponta este un individ terminat. În aceste zile el nu face altceva decât să scape nu de dosarele penale binemeritate, ci de judecată dură a „greilor” partidului; pe lângă ei, Justiţia pare o domnişoară toleranţă. Plagiatorul a preluat şefia partidului pentru că avea o „calitate” importantă: era doar un „cârlan” cu coloana vertebrală de melc, aşa că se potrivea perfect. „Bătrânii” nu s-au gândit că el are un defect major: e arivist. Îndrumat de tata-popa, dar şi de alţii din partid, Ponta a simţit repede aburii beţiei de putere şi nu le-a rezistat. A intrat în jocul dement al varanului, amăgit de puterea pe care se gândea c-o va avea şi a întors spatele „dulăilor” din partid care începuseră a mârâi. Deja în interior începuse să se manifeste dictatura personală a cârlanului şi cine nu era de acord cu el era schimbat în regim de urgenţă. Plagiatul ordinar a cântărit mult şi a deteriorat puternic imaginea partidului, acum obligat să măsluiască tot pentru a ieşi bine şeful lor de partid. Degeaba s-au chinuit diversele secături perindate pe la tv să explice cum că atunci când Ponta şi-a dat doctoratul încă nu există o lege a ghilimelelor... Apărătorii lui, prosti sadea, au reuşit să stârnească hohote de râs, iar prin acţiunile lor l-au afundat şi mai mult în mocirla în care Ponta singur intrase.

Plagiatorul este, indubitabil, o persoană cu serioase probleme psihice. Minciunile uluitoare, coroborate cu o evidentă incapacitate de a înţelege ce se întâmplă în jurul lui îl desemnează pe copiator ca fiind un viitor pacient al stabilimentelor cu gratii la ferestre şi cu cămăşi cu mâneci foarte lungi în interiorul lor. Însă până la a evada într-o instituţie psihiatrică, Ponta are de trecut prin terenul mânat pe care i l-au pus deja în fata oamenii lui ilici şi Năstase (banditul Năstase). Ei nu vor lăsa nesancţionata duplicitatea individului în cazul arestării lui Bombonel şi nici contribuţia ascunsă a acestuia la desăvârşirea operaţiunii căreia i-a căzut victimă fostul său conducător de doctorat; „nu sunt prieten cu Năstase” atârna greu acum pentru viitorul lui Ponta şi al apropiaţilor săi, familie-partid. De luni chiar, „cuţitele lungi” îi vor tăia capul celui care şi-a permis să distrugă în doar trei luni imaginea partidului pe care „cârpa kaghebista” s-a chinuit s-o edulcoreze timp de 20 de ani, ascunzând sub o imagine falsă un autentic partid bolşevic. Visul de mărire al psd şi, de ce nu şi al pnl începe de luni să devină un vis urât. Luptele fratricide vor lăsa în urmă multe victime şi şi mai multe dosare penale, iar până la alegerile generale mai sunt luni bune, luni în care căderea partidelor ce compun azi usl va fi cuantificata săptămânal.

Aşa cum îi spuneam acum trei luni lui Ponta, nu te duci la lovitura de stat dacă eşti bou şi nu te asociezi pentru asta cu idioţii; nici cu varanii isterici şi demenţi. I-am prezis atunci când încă nu fusese nominalizat că va avea un sfârşit tragic dacă va accepta postul de premier, iar partidul va deveni simbolic până în alegerile generale. Nu cred că a crezut cineva atunci că usl care se afla într-o uriaşă ascensiune şi ameninţa să acapareze întregul spectru politic va putea să se prăbuşească în asemenea hal. Şi totuşi, iată că se poate, iar viitorul va arăta că se poate chiar mai mult de atât. În noiembrie, apreciam eu atunci, psd poate să înregistreze un 17-18%, dacă frâiele sunt preluate de nişte indivizi hotărâţi să ducă partidul pe linia urmată de toate partidele democratice. Cât despre pnl, vom asista la o schimbare drastică de conducere, posibil cu un Chiliman în funcţie importantă şi la o apropiere a lui de partidele din dreapta democratică. Singurul partid care va rămâne izolat va fi partidul de buzunar al varanului. Repudiat 100% de psd (ilici nu uita şi nu iartă) şi toxic pentru pnl, pc-ul va rămâne doar o entitate fără conţinut. Anii de puşcărie din dosarele deja existente, dar şi din cele ce vor urma vor aşterne liniştea mormântală peste episodul nefericit din istoria modernă a ţării, „lovitura de stat neo-bolsevica”.

În încheiere, doar câteva cuvinte despre Preşedinte: pentru a nu ştiu câta oară, Traian Băsescu a fost genial, un adevărat strateg şi om politic, un luptător la scena deschisă şi un căpitan de vas care nu se teme să dea piept cu furtuna, mai ales când furtuna e necesară pentru a spăla puntea de vietăţile care ameninţau să pună stăpânire pe navă. A ştiut să strunească toate forţele şi să câştige un uriaş război. Nu mulţi credeau că va putea câştiga (chiar şi eu, care am înţeles strategia, am avut dese momente de îngrijorare), dar Base e omul surprizelor şi cel căruia România îi va fi recunoscătoare, chiar dacă azi pare că şi asta e imposibil. Pentru România liberă şi democrată pe care ne-o veţi lăsa în 2014, mulţumesc din suflet, D-le Preşedinte!