Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

10 iul. 2012

Dracu’ ne-a luat, dar încă n-a aprins cazanul


Este esenţial să înveţi din greşeli; altfel le vei repeta. Puciştii de azi au învăţat de la precedentul referendum ceva esenţial: interesele poporului stau în calea intereselor lor. Ca urmare, în vederea suspendării Preşedintelui au decis să nu mai lase poporul de capul lui şi să se trezească ăla că votează altfel de cum au planificat ei. Dacă nu au putut să dea o lege care să ciuntească voinţa populară, au elaborat o OUG care s-o înlocuiască. Fără dubiu, amândouă sunt neconstituţionale, dar şmecheria cu Monitorul Oficial (publicarea post factum a neconstituţionalităţii) le serveşte aplicării unui paradox juridic: ordonanţa este neconstituţională, dar ea produce efecte doar după publicarea în M.Of. a hotărârii de neconstituţionalitate. Până la publicare produce efecte doar cea respinsă de CCR. Din jocul publicării şi al nepublicarii unor decizii ale Curţii Constituţionale vor câştiga ei, amânând publicarea până ce evenimentele vizate se vor fi consumat. Apoi le pot publica relaxaţi. Aceasta poate să pară, tehnic vorbind, legal, dar nu e deloc aşa. Prin jocul ăsta nelegitim, puciştii nu pot să spună că nu au luat act de conţinutul deciziilor CCR, chiar dacă ele n-au fost publicate; doar la ei vin deciziile respective şi tot ei decid când să le publice. Aşadar, avem de-a face cu o încălcare (de fapt mai multe) cu premeditare a unei/unor decizii pe care ar trebui să o/le respecte. Cazul este penal... 

Sigur, hotărârile formulate ieri de către CCR au fost, sunt şi vor fi manipulate şi prezentate drept argumente irefutabile ale justeţei acţiunilor lor. Dar asta nu e decât o campanie de imagine bună pentru proşti... Realitatea însă nu poate fi manipulată de nimeni, deci nici de ei; altfel spus, este momentul să facem ceva dacă vrem să ne păstrăm libertatea greu cucerită şi cu spasme protejată. Cancelariile occidentale nu pot fi păcălite de nişte acţiuni cu aparentă legală, iar situaţia de azi a României nu e prin nimic diferită de cea de săptămâna trecută. Dar nici Merkel, nici Obama, Martens sau Barroso nu pot să facă nimic dacă noi acceptăm ilegalităţile printr-o tăcere complice. Demonstraţiile nu se fac pe facebook, protestele nu se ţin pe bloguri, ci în stradă. Acolo este locul celor care nu vor să accepte dictatura şi lovitura de stat. Acolo trebuie să fie orice roman conştient că dacă statul de drept este înmormântat, România încetează să mai existe; rămân doar nişte graniţe trasate pe o hartă, căci în interiorul lor va fi vai şi-amar.

De prea multă vreme spun că nu există soluţii „diplomatice” şi ca nişte trădători şi atentatori la viaţa naţiunii nu pot fi determinaţi să renunţe la crimele lor cu vorbă bună şi prin forţa argumentelor. Puciştii nu sunt cu nimic diferiţi de violatori sau criminali în serie. Pe ăştia nu cu vorbă bună îi aduci pe calea cea bună, ci prin forţa coercitiva a legii. Diferenţa e dată de Justiţie: criminalii şi violatorii sunt supuşi legilor, pe când puciştii deja s-au plasat deasupra lor. Ce aşteptăm? Ieşim în stradă toţi cei responsabili sau aşteptam ca ei să-şi pună la punct sistemul de supraveghere prin delaţiune? Apoi vom dori să fi ieşit anterior, poate vom mai dori, dar sistemul lor ne va împiedica decisiv. Pentru cine a uitat, puciştii pun în practică metodele fostului KGB de control al populaţiei şi nimic nu va fi pierdut din vedere sau lăsat la voia întâmplării. Atunci, cu ţara în prăpastia economică, politica şi socială, vom ajunge la concluzia că „dracu’ ne-a luat”... Aşteptam sau acţionăm?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu