Aflăm din „Curentul” (http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012072074554/Actualitate/Ponta-speakerul-lui-Stanchev-bulgarul-judecat-la-Inalta-Curte-pentru-spionaj-impotriva-Romaniei.html) că legăturile infracţionale ale plagiatorului Ponta sunt mai adânci decât ştiam, ca spionul Stancev, cel judecat pentru înaltă trădare alături de Şereş & comp. este „tovarăş” cu generalul Clark, „proaspătul” consilier al plagiatorului, om cu destule implicaţii la Moscova, dar şi cu suficiente „bube” la el în SUA, motiv pentru care a şi fost tras pe linia moartă. Nu sunt deloc de ignorat legăturile generalului cu lumea interlopă europeană, cum nici ale „consiliatului” cu interlopii usl (prea bine cunoscuţi ca să-i mai înşir) - nu sunt. Fără nici o îndoială, cartelul parlamentar este populat cu proşti sadea. În loc să stea cuminţi şi să dea încet, inteligent şi cu răbdare lovitura de stat, ei s-au aruncat ca fata mare în... măritiş. Cum se ştie, grabă strica treaba, iar în cazul lor, (din fericire pentru noi) chiar le-a stricat-o definitiv. Acum ei mişună ca şobolanii, disperaţi că au apărut oamenii cu vermorelul în spate. Este de aşteptat ca Preşedintele reîntors la Cotroceni să ceară justiţiei să le umfle... dosarele şi să aibă parte de nişte binemeritate procese. Cu toate astea, briganzii politici încă au energie, energia disperatului, a celui care nu mai are nimic de pierdut. În planul imaginii, Traian Băsescu este şi va fi de neînvins după acest referendum. Cei care i se opun în mod absolut descreierat şi complet interesat se văd în situaţia de a-şi fi dat cu stângul în dreptul. Semnalele pe care le-am tras şi avertizările (aici) si (aici) că suspendarea va avea rezultate catastrofale pentru ei n-au fost ascultate, aşa că au atras o ţară întreagă într-un joc periculos ce încă mai poate aduce mari prejudicii României, mai mari chiar decât cele din ultimele 3 luni.
În acelaşi război, dar în altă luptă îi întâlnim pe „telectualii lui Ponta” care s-au trezit luni dimineaţa şi s-au gândit să scrie o „epistolă către europeni” în care, nici mai mult, dar nici mai puţin – iau apărarea cartelului roşu şi loviturii de stat pe care acesta a încercat-o. În viziunea semnatarilor (păstoriţi de Stelian Tanase), în România democraţia e la ea acasă, justiţia îşi vede netulburată de mersul ei, iar statul de drept e mai... drept ca oricând. Nu, Marea Adunare Naţională n-a schimbat Avocatul Poporului că aşa a vrut ea, nici la SRR şi SRTv n-au numit consilii de administraţie exclusiv usl şi asociaţii, Curtea Constituţională n-a fost împiedicată să-şi facă treaba şi nici Monitorul Oficial nu a devenit o fiţuică personală a plagiatorului-sef al psd. Toate astea sunt invenţii şi minciuni care aruncă o nemeritată umbra asupra progreselor democratice de la noi. Esti sigur, Stelică?
Ca nişte adevăraţi „intelectuali” vietăţile pun pe hârtie nişte aberaţii de mai mare groază. Trec peste „uimirea” provocată de reacţiile întregii Europe "victimă" a „informațiilor înșelătoare sau incomplete cu privire la adevârata (aşa scrie, aşa pun) natură a situației din România”, dar şi peste tonul ipocrit-oripilat cu care semnatarii doar amintesc despre acuzaţiile ce au umplut cele mai importante ziare şi reviste din lume, de la „Le Monde” şi „Frankfurter Allgemeine Zeitung” şi până la „El País” şi „Washington Post”, publicaţii care vorbeau limpede despre lovitura de stat parlamentara în stil sud-american din România. Să adăstăm pe tactica generală a apărătorilor de briganzi în încercarea lor de a abate atenţia de la gravele încălcări ale democraţiei. Stilul este binecunoscut: „cea mai bună apărare este atacul”, tactica îndelung uzitata de către pucişti.
„Folosind experiența noastră de cercetare și cunoașterea directă a climatului politic din țara noastră”, spun „spălătorii de cadavre politice”şi prezintă succint, stângaci şi mincinos „adevărata” cauză a tuturor relelor: „dictatorul” Băsescu, desigur! Ia să vedem cum justifica ei călcarea în picioare a unui întreg sistem al statului de drept: întâi, „Curtea Constituţională nu este parte a sistemului judiciar independent din România. Este vorba de o instituție unde numirile se fac politic și care are ca unică vocație arbitrajul în chestiuni constituționale”. Păi ori e parte a sistemului juridic, ori nu? Are sau nu "vocaţie"? Dacă numirile de judecători se fac politic (şi se fac, conform legii date de psd pe vremea când era la putere), CCR nu mai e compusă din magistraţi? Sau deciziile Curţii devin ceva opţional din punct de vedere constituţional? „Tănase Scatiul” nu suflă o vorbă despre ordonanţele date de guvernul puşcăriabililor în domeniul constituţional, ceea ce era în mod clar ilegal, guvernul putând da ordonanţe, dar nu în acest domeniu, conform Constituţiei. Pentru că nu era de-ajuns, Stelică îşi continua argumentaţia cu... minciuni: „Guvernul României nu a mai răspuns în fața Parlamentului, așa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în fața Președintelui, ca în Federația Rusă (Stelică, nu vorbi de frânghie in casa spânzuratului!). Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori există riscul unei opinii disidente”. Altfel spus, săracul Parlament nu mai putea da jos un guvern pentru că nu era consultat. Atunci cine a dărâmat fără motiv guvernul Ungureanu? Uită Stelică şi altele... Întâi uită că parlamentarii cartelului, pe vremea când erau în opoziţie îi chemau la ordine pe miniştri care erau nevoiţi să răspundă diverselor acuzaţii direct în Parlament. Mai uită ceva: o lungă perioadă de timp nici nu avea cui să dea raportul guvernul, deoarece ei, actualii pucişti, inventaseră o formă nouă de chiul şi destabilizare: „greva parlamentară”; probabil la asta se referea Stelică atunci când vorbea despre „cochilia vidă”... Dar astea sunt „detalii” şi e de înţeles că le-a omis. Ca să rămânem la capitolul „Curtea Constituţională”, nu se poate să nu amintim şi o minciună odioasă, una de o abjecţie sfidătoare: „așa cum a recunoscut-o Curtea Constituțională, suspendarea Președintelui este conformă cu Constituția României”. Stelică, unde ai citit tu aşa ceva? Crezi că poţi manipula din vorbe guverne străine şi oficiali europeni, mai pe scurt, un mapamond întreg? CCR s-a exprimat în legătură cu acuzaţiile pe care „cartelul roşu” le-a formulat (greşit, dar le-a formulat) la adresa Preşedintelui arătând punct cu punct ca acesta nu a comis nici o „infracţiune gravă constituţionala”. Ca Marea Adunare Naţională, pardon, Parlamentul Ruşinii Naţionale l-a suspendat totuşi pe Traian Băsescu, tocmai aici este unul dintre elementele loviturii de stat. Stelică ştie el ceva: CCR a confirmat că, tehnic vorbind, lui Băsescu îi succede legal Adormitescu, dar şi această hotărâre a fost pronunţată când deciziile Curţii erau limitate de ordonanţele Primului Plagiator al ţării. De aici şi până la „suspendarea Președintelui este conformă cu Constituția României” e cale lungă, „cale” scurtată de pucişti prin instaurarea dictaturii de gang.
Încercând să reducă rolul Preşedintelui la acela de mediator şi atât, Stelică & comp. „argumentează” şi „motivează” decizia parlamentară de suspendare: îşi amintesc ei ca acum 3 ani, în loc să-l desemneze premier pe Iohanis (nu Johanis, Stelică!) care fusese ales de clica formată ad hoc (mai mult sau mai puţin) şi-a permis să prelungească mandatul guvernului demis. „Largă majoritate” despre care vorbeşte Stelica este una doar în capul lor evidenta, legitimă etc. Întrebarea mea ar fi mai aplicată: deşi în mod evident nedesemnarea lui Iohannis (ai reţinut, Stelica?) nu poate fi o încălcare a Constituţiei, de dragul argumentului putem considera că e; atunci ce au aşteptat reclamagii timp de 3 ani? Aveau cunoştinţă de o încălcare gravă a Constituţiei şi nu au făcut nimic timp de 3 ani? Să i-o spună mutului de la manutanţa... Despre restul aberaţiilor cu pretenţii juridice din cuprinsul „actului de acuzare” ce a dus la suspendarea ilegală şi neconstituţionala a Preşedintelui, Stelica şi „telectualii” săi nu scot o vorbă. Fireşte, din „epistola către europeni” a „apostolilor dictaturii” n-au lipsit infantilismele de tipul „Preşedintele i-a povestit unui reporter TV...”, „ Băsescu a asumat un rol executiv direct când a inițiat tăieri sălbatice ale salariilor și pensiilor...”, „Președintele a declarat în direct într-un interviu televizat că i-a numit din proprie voință pe cei doi șefi ai Serviciilor Secrete, care, în conformitate cu legea, trebuie să fie numiți de Parlament” (minţi prost, Stelică; aşa ceva a declarat Preşedintele doar în imaginaţia ta sau asta ai înţeles tu). Mă întreb dacă Stelică Scatiul deţine proprietatea cuvintelor şi dacă la Oxford a învăţat să facă diferenţa între „a numi/desemna” şi „a vota”; şefii serviciilor sectrete SRI şi SIE sunt desemnaţi/numiţi de către Preşedinte şi votaţi/aprobaţi de către Parlament, aşadar nu sunt, cum spune Scatiul, „numiţi de Parlament”. Atât au putut să imagineze „telectualii plagiatorului”... Cum e „turcul” şi „trăgaciul” (fără conotaţii dosnice, da?)...
E previzibil ca Marea Adunare Naţională sub conducerea înţeleaptă a plagiatorului să încerce şi acuzaţia de înaltă trădare la adresa Preşedintelui pentru a beneficia de o a doua suspendare, dar pentru sănătatea lor ar fi mai indicat să nu întreprindă nimic în acest sens. Justiţia nu va confirma niciodată o asemenea acuză abominabilă ce frizează boala psihică a acuzatorilor, însă electoratul care deja e lămurit în privinţa lor va taxa şi mai dur un al doilea eşec ce ar încununa campania descreierată de demitere ilegală a Preşedintelui. Dar, aşa cum n-au ascultat ce le-am spus cândva, tot aşa mă aştept să n-o facă nici acum; în fond, ce mai au de pierdut după ce s-au lins pe bot de puterea politică? A zis cineva "libertatea"?
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu