Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

14 iul. 2012

Delirul premierului plagiator - Finalul

Am avut dubii, ce-i drept puţine, în ceea ce priveşte sănătatea mintală a premierului roman. Acum pot să spun cu mâna pe inimă că orice dubiu, fie el cât de mic a fost risipit de discursul isterico-mincinos al individului. Din ce am putut observa, nu mereu a fost aşa... Când a fost ales ca preşedinte al bandei, plagiatorul nu era deloc atât de isteric şi nici nu se anunţă o asemenea tranformare. La un moment dat, manifestările sale au căpătat accente patologice, de multe ori frizând paranoia. De ce oare? Să fie doar o evoluţie a maladiei sau se mai ascunde ceva în spatele violenţei care-i marchează tot mai mult discursurile? Să încerc să dau un răspuns întrebării...

Discursul de azi al încă premierului a fost de o violenţă cum nu ştiu să mai fi existat de la Mussolini şi Hitler încoace. Presărat cu accente naţional-socialiste (nu naţionaliste, comuniştii fiind incapabili de naţionalism), discursul lui cred că a şocat întreaga populaţie cu mintea zdravănă. Limbajul bulevardier al individului a fost lăsat liber, semn că supărarea e maximă. În esenţă, ne-a spus că se micţioneaza plenar pe cerinţele Comisiei Europene şi pe tot ceea ce înseamnă oficialităţi europene. Dictatorul de la Bucureşti, cum probabil se visează el, a coborât sub orice limită inferioară a discursului politic, fără a uita să-l „condimenteze” cu vulgarităţile obişnuite pegrei din zona Calea Griviţa, Blocul Roşu. Indubitabil, un asemenea specimen nu are ce cauta în politica românească, aşa cum nici în alte ţări, fie ele şi bananiere nu există un exemplu analog. În acest moment, Ponta este un unicat mondial atât prin limbajul grosolan ce sfidează diplomaţia atât de necesară unui prim ministru, cât şi prin poziţia pe care şi-a ales-o în raport cu UE. Este primul şi ultimul politician (deşi numai politician nu e) care îşi permite luxul de a minţi un continent întreg şi de a sfida propriile angajamente luate la Bruxelles în faţa oficialilor europeni.

Bomboana pe coliva naţional-socialista a reprezentat-o aproape mărturisirea că Preşedintelui i se pregăteşte un dosar politic ce va marca deschiderea „sezonului” de „vânătoare de vrăjitoare” politice, în de-acum bine cunoscutul stil al anilor `50. Desigur, dacă există un singur motiv pentru deschiderea unui dosar penal acum era momentul dezvaluirilor, nu după referendum, aşa cum declară „deranjatul”; varianta negocierii cu Blejnar care ar putea să scape acuzându-l pe Preşedinte nu poate fi ignorată. Rămâne de neînţeles violenţa cu care plagiatorul îl acuză pe Băse că le-ar asculta telefoanele (cu serviciile secrete în mâna psd, respectiv pnl?) şi că le-ar fi scormonit trecutul „de dinainte de 1989”. Aici atinge un punct interesant: ce are de ascuns din acea perioadă fascistul Antenescu? Dar Ponta? La primul nu m-aş hazarda să presupun, dar gura lumii vorbeşte şi nu doar despre trecutul său de turnător la Securitate, ci de altele, chiar penale. Şi Ponta? Să aibă vreo legătură acel trecut cu episodul întoarcerii intempestive acasă a Nadiei Pandrea (acţiunea se petrecea la Paris) care nu ştim ce a văzut intrând în casă (sau poate ştim...), dar sigur e că l-a dat imediat afară?! Nu, d-na Pandrea nu l-a lăsat pe stradă, ci a vorbit cu o prietenă să-l găzduiască până când avea să plece înapoi de unde a venit. Nu, secretul e mult mai groaznic... Este clar că acuzele aruncate Preşedintelui sunt doar invenţii ieşite din mintea sa bolnavă şi insuficient solicitată, altfel ar fi realizat că introduce o temă nouă, până acum doar indusă: Băsescu trebuie demis cu orice preţ! Ca şi la suspendare, motivele nu contează. Acum... n-am înţeles: Băsescu trebuie demis pentru că e „dictator”, pentru că Plagiatorul şi Somnorilă se simt căutaţi la dosare sau este obligatoriu ca asta să se-ntâmple pentru că aşa le-a trasat sarcina „Stăpânul Dosarelor”?

Ajungând la acest punct, începem să vedem care este adevărata problemă pentru care Preşedintele „trebuie” demis... Dacă pornim de la ideea că trecutul celor doi nu e deloc lipsit de pete, poate chiar roşii, întrezărim că este vorba despre un şantaj, doar că nu Preşedintele este şantajistul. La Brucsel fiind, Ponta a acceptat condiţiile europenilor, condiţii absolut normale pentru orice stat de drept. În mod normal, o guvernare responsabilă ar fi aplicat toate acele 11 puncte fără ca nimeni s-o ceară, deoarece aşa se petrec lucrurile într-un stat de drept. Le-a acceptat, spuneam, dar asta era acolo, la Bruxelles... Întors în ţară, varanul şi-a luat sluga la refec şi a fost, mai mult ca sigur, la un pas de a-i rupe capul inconştientului din cauza căruia acum nu mai poate fi demis Preşedintele. Decizia stăpânului a fost seacă: „ori Băsescu e demis, ori tu ai încurcat-o definitiv”, pare să fi pus problema felix turnatorul. „Problema” cu care varanul îl are la mâna pe prostovanul cu breton pare a fi extrem de gravă, dacă poate dezlănţui un asemnea limbaj ce sfidează legi, normalitate şi chiar sănătatea mintală.

Colegul său de fărădelegi la adresa statului, Interimaru’, a avut şi el un discurs ce-l consacra în pletora de dictatori mai mari sau mai mici, începând cu Hitler şi Mussolini şi terminând cu Bokassa şi Mobutu. Şi la el se poate observa excitarea coardei pseudo-nationaliste, aia cu limbă de lemn a lui Ceauşescu, deasemenea o anumită violenţa de limbaj, semn că stăpânul deja nu mai are glume în program, iar indivizii sunt disperaţi. Cei doi stau acum între o Comunitate Europeană pe care dacă o sfidează până la capăt, aceasta va tăia orice bănuţ pentru România, împingând ţara în foamete - şi dosarele varanului în spatele cărora se profilează gratiile puşcăriei. Aş avea un sfat care nu vine de la mine (sau nu întâi de la mine), ci vine chiar de la Preşedinte: „băi băieţi, referendumul îl voi câştiga, dar tare mi-e că apoi legea îşi va spune cuvântul, pentru că destul aţi distrus ţara asta atât de greu ridicată de romani din mâlul în care tot voi aţi ţinut-o atâţia ani”.

Ponta, îţi zic atât: vorbeşte cu nevastă-ta, mărturiseşte-i ce ai pe suflet, iar luni ieşi în fata naţiunii şi recunoaşte-ţi păcatul; doar aşa vei deveni în sfârşit bărbat. Vei face puşcărie, desigur, dar în 3-4 ani eşti iar „afară”. Dacă însă te vei crampona şi te laşi şantajat de dosarele lui felix, tare mi-e teamă că vei executa 15 ani bătuţi pe muchie pentru faptele comise (doar cele de până acum) în încercarea de a da această lovitură de stat aproape eşuată. Nu uita: pentru păcatele tale trecute românii te vor ierta dacă vei avea curajul să-ţi asumi vinovăţia, dar pentru păcatul capital de a trimite un popor întreg cu 20 de ani în urma – nu. Şi nu uita: Băsescu e un om milos şi va aprecia gestul tău bărbătesc; cu o condiţie: el să existe.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu