Lumea s-a pornit intr-o marti

Marţea nu e  bine să croieşti cămăşi, nu e bine să legi "gura  pînzii" şi nu e bine să îmbraci  haină nouă, dar mai ales nu e bine să pleci  la un drum mai lung, fiindcă într-o marţi a urzit Dumnezeu  lumea,  adică lumea  s-a pornit într-o marţi. Asta e o credinţă de obşte a românilor.  Alţii, mai puţini, cred că toate acestea nu e bine să le faci sîmbătă, tot pentru acelaşi mare păcat, fiindcă sîmbătă s-a  pornit  lumea. De unde ne-a venit nouă credinţa asta şi ce rost are  ea ? Acum, eu n-am  să mă ocup să vă înşir vorbe  ca să vă lămuresc că această credinţă e o superstiţiune, pentru că asta o ştiţi dumneavoastră poate mai bine de cum o ştiu eu. Dar gîndesc că poate nu ştiţi de unde şi cum ne-a venit  superstiţiunea, şi încă eu aş încerca să văd de v-o pot  spune.

Mai  întîi de toate, credinţa că marţea marţea s-a pornit lumea a prins rădăcini între popoarele  ortodoxe  ale  Europei. Apoi de la acestea  au luat-o şi alte popoare , de alte  religii, dar n-o au întru  atîta sfinţenie ca neamurile de  la cari  au luat-o. Aşadar, credinţa de care vorbim are ceva strînsă legătură cu religia ortodoxă a creştinilor, şi numai a celor din Europa.

După Biblie, Dumnezeu a făcut lumea în şase zile. Nu se spune în ce zi a început, dar se spune  în  care zi s-a odihnit; şi dacă s-a odihnit  sîmbăta, a şaptea zi , atunci  ziua dintîi a lumii a fost  duminecă. Apoi atunci de ce nu spunem că duminecă a pornit  Dumnezeu  lumea? Şi că duminecă nu e  bine să pornim la drum  lung? Aşa ar fi după cele ce ni le arată Biblia. Dar credinţa din  taifasul nostru n-are  de  lucru  cu  Biblia, măcar că tot facerea lumii îi este temeiul şi de acolo porneşte, de la ziua dintîi a lumii. S-au făcut fel de fel de socoteli, cam cîţi ani pot să fie de la facerea lumii, aşa cum înţelegem facerea ei după spusele Bibliei. Acum, unii au scos un număr de ani, alţii altul, cîte-o seamă de numere  mai  apropiate, altele depărtate foarte cîte cu 2.000 de ani şi mai mult. Aşa că nu se potrivesc doi cu doi şi anumit tot nu ştim nimic. Dar feluritele popoare au primit ca adevărată anumită numărătoare de care se ţin. Aşa, iudeii spun că lumea a fost făcută cu 3760 înainte de anul naşterii lui Hristos. Catolicii o spun în trei feluri, dar şi ortodocşii tot în trei feluri o spun: cei ce se ţin de patriarhul  Alexandriei o spun într-un fel, cei de sub patriarhul  Antiohiei într-alt  fel, iar cei din Europa se iau  după cum s-a hotărît în Constantinopol.

Anul acestor din Europa e 5508 înainte de  Hristos. Acesta e  anu'l  de la facerea  lumii,  de la Adam, "leatul" sau "veleatul" de la zidire. Toate cărţile noastre bisericeşti pînă mai acum o sută cincizeci de ani întrebuinţau numai leatul de la facerea lumii, tot aşa şi cronicarii, numai că ei puneau  pe lîngă leatul acesta şi anul de la Hristos, de cele mai multe ori. Cum au ajuns cei din Constantinopol să statorească anul 5508 înainte de Hristos ca an al facerii  lumii, şi cum au  ajuns  alţii să statorească alt an, e o socoteală lungă şi nu e pentru noi. Pentru noi ajunge atîta, că aşa au statorit lucrul şi unii si alţii. Dar orice an ar fi statorit pentru facerea lumii feluriţii învăţaţi, un lucru au trebuit să-I ţie toţi la fel: să potrivească aşa anii, încît cel din urmă an al veacului vechi să fie an visect, şi aşa că anul 1 de la Hristos (adecă,anul care începe era creŞtină) să înceapă într-o sîmbătă. Adecă, ziua întii a întîiei luni, a întîiului an care începe veacul cel nou trebuie să fie sîmbătă. Şi aşa este pentru toţi creştinii. Dacă noi  spunem  că întîiul an al erei creştine e anul 5509, dacă unii catolici spun că e 5201, alţii altfel, e totuna, pentru că toţi aceşti ani, feluriţi după număr, arată acelaşi an care a început (1 ianuarie) cu o  sîmbătă.

Toţi aceşti ani se potrivesc la sfîrşitul lor, adecă li se încheie şirul în anul 1 al erei creştine, dar fireşte nu se potrivesc la începutul lor, la capul şirului. Iar această nepotrivire face că lumea "a pornit" după unii într-o  zi, după alţii într-alta. Toţi zic că cea din urmă zi a veacului vechi s-a sfîrşit într-o  vineri şi cu sîmbătă s-a început noul veac, dar nu toţi au la fel aceeaşi zi ca întîia zi a tuturor zilelor la începerea  lumii.

După numărul nostru, al ortodocşilor din Europa, în anul 5508 înainte de Hristos, ziua întîi, a  anului (1 ianuarie) a fost marţi. Aşa urma. Căci dacă anul 1 după Hristos s-a început cu sîmbăta, anul de dinaintea lui (anul 1 înainte de Hristos) s-a început cu joi, anul 2 s-a început cu miercuri, anul 3 cu marţi, anul 4 cu luni, anul 5 ca visect cu sîmbătă şi apoi tot  aşa mergînd  înapoi  spre începutul lumii vezi că anul 5506 a început  cu joi, 5507 cu miercuri, iar  anul începăturii 5508 cu marţi.

Aşa dară întîia zi a întîiului an al lumii a fost marţi. Marţea a pornit lumea. Numai după calculele bizantinilor "începe lumea" într-o marţi. Deci numai popoarele ortodoxe ale Europei au în veleatul  Lumii lor marţea ca prima zi a tuturor zilelor. Acum, eu cred că prin călugări a ajuns la ştiinţa poporului  că marţea s-a urzit lumea şi apoi ştiinţa asta a fost adusă în legătură cu credinţele lui  superstiţioase şi aşa a devenit şi ea credinţă fără nici un rost. Că unii vorbesc şi despre sîmbătă ca zi  în care s-a urzit lumea, poate  că vine din  faptul  că au auzit ceva despre  sîmbătă ca zi de începătură a erei  creştine, a noului veac, sau - poate mai curînd - fiindcă şi sîmbăta se poate lua ca întîia zi a  lumii, dacă te ţii de cei ce încep anii cu martie. (In  evul-mediu se obicinuia  şi una  şi  alta: numărau anii  începîndu-i ori de la ianuarie  ori de la martie şi lucrul acesta face şi astăzi cronologiştilor multă încurcătură pentru cele doua luni ianuarie şi februarie cari puteau fi luate şi într-un an şi într-altul de după el). Iar în anul 1 al lumii  ziua întîi de martie a fost sîmbătă.

de George Cosbuc